Trilaterala lui Dodon: cine şi cui îi vorbeşte?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cea mai uşoară modalitate de a pierde un joc strategic este să-ţi subestimezi adversarul şi să nu-l crezi pregătit la şcoala unde se învaţă cum, pentru fiecare mişcare, trebuie închipuite cele şase sau şapte ulterioare.

Greşeală care văd că se produce atunci când unii se grăbesc, nervos şi cu multe nemulţumiri la activ, să analizeze mişcările făcute de Preşedintele Igor Dodon pe un eşichier din ce în ce mai complicat şi care a depăşit semnificaţiile regionale. Şi, cred eu, este foarte important să înţelegem despre ce e vorba deoarece, din ce în ce mai evident, avem în faţă o suită de acţiuni concertate şi declaraţii ale unui jucător ales să exprime în mod egal temerile specifice unei ţări aflate în zona de contact UE/NATO cu Federaţia Rusă, cât şi să vină cu anume propuneri care, luate în serios, ar putea să se sincronizeze cu alte iniţiative, mult mai ample, acelea chiar de nivel geostrategic.

Igor Dodon apare în scenă în momentul în care mari actori globali negociază marea schimbare a peisajului global, economic şi de securitate. Devine interesant pentru nivelul jucătorilor strategici tocmai pentru că, vorbind în numele unei ţări de pe una dintre liniile de contact strategice, poate fi folosit cu relativ succes pentru a formula public o parte a problematicii care figurează pe agenda marilor negocieri dar pe care, din motive absolut evidente, principalii jucători nu au cum s-o facă încă publică. Dacă problematica este în mod egal importantă pentru cele două super-puteri (securitate economică, zone de influenţă, echilibrare a peisajului strategic cu relansarea protocoalelor de asigurare şi reasigurare în domeniul armamentelor convenţionale şi nucleare, crearea unei zone de securitate de o parte şi de alta a liniei care pleacă din Baltica şi ajunge la Mediterană), soluţiile care vor fi adoptate sunt încă în discuţie.

Şi aici apar heralzii locali ducători de mesaje sau, în cel mai bun caz pentru ei, ridicaţi momentan (dar, dacă se respectă tradiţia, extrem de pasager) la rangul de porta-voce gubernială, pentru a scoate una dintre soluţiile care, astfel, vor fi prezentate atunci când lucrurile vor deveni cu adevărat serioase, drept rezultat al „propunerilor venite din partea maselor”. Îmi închipui lesne zâmbetul amuzat al lui Vladimir Putin când iese la rampă domnul Dodon vorbind, parcă din proprie iniţiativă şi cu mare convingere, despre asigurările pe care le dă Europei, ridicând totodată şi un colţ de perdea din ce va fi o componentă a marii negocieri de tip Summit SUA-Rusia.

Căci spune domnul Preşedinte Igor Dodon către Uniunea Europeană, asta în calitate de reprezentant al unei ţări din Parteneriatul Estic, anunţând într-un interviu pentru Russia Today că, în cursul vizitei pe care o va face luna viitoare la Bruxelles, va discuta posibilitatea unei platforme trilaterale Rusia-UE-Republica Moldova.:

„Nu va fi o nouă cortină de fier pe râul Prut, care să separe Moldova de Europa. Nu vrem asta. Suntem buni parteneri ai Uniunii. Avem o înţelegere în privinţa vizelor, care este foarte importantă pentru cetăţenii noştri. Deci nu sunt împotriva legăturilor cu Europa. Sunt doar în favoarea unui parteneriat strategic cu Rusia.”

Ca lucrurile să fie foarte limpezi, Preşedintele Dodon a subliniat că va face tot posibilul pentru a anula acordul pentru deschiderea unui birou al Alianţei Nord-Atlantice la Chişinău.

„Platforma trilaterală” este oare noul concept propus de Moscova drept noua modalitate de asigurare şi reasigurare în domeniul securităţii pentru a avea, în locul unei linii de contact super-tensionată, o zonă largă de state neintegrate în sisteme, ci având acorduri de cooperare cu fiecare dintre ele?

Ideea nu este deloc nouă, făcea parte din negocierile de la Ialta care presupuneau că se va crea o asemenea zonă de state în care să existe participări de interese foarte bine definite procentual ale tuturor statelor aliate. Că din ideea s-a ales praful, asta e altceva. Pare-se că speranţa de atunci a supravieţuit însă ca raţionament de securitate şi nu este deloc imposibil să existe o încerca de a crea asemenea zonă de contact „depolitizată şi demilitarizată în sensul angajării statelor respective într-o alianţă politică şi/sau militară”, dar permiţând cooperarea cu acestea.

Soluţie imposibilă? Nu, deoarece ar putea lămuri într-un fel o şansă de supravieţuire pentru Parteneriatul Estic, blocat acum de convingerea că ţărilor membre nu li se va oferi nicidecum, cel puţin într-un viitor previzibil, şansa de a începe negocieri de aderare şi tentanţia de a reveni la o relaţie de cooperare cu Rusia prin mecanismele Uniunii vamale eurasiatice sau ale unui parteneriat strategic.

Situaţia anunţată de Dodon este limpede.

Pe de-o parte, „nu ne putem permite să suspendăm cooperarea cu UE, să anulăm Acordul de Asociere cu UE. Nu avem nevoie de Maidanul ucrainean”... dar în paralel, „în primă etapă, cred că vom propune semnarea unui memorandum privind cooperarea cu Uniunea Economică Eurasiatică. (...) Între timp, în doi-trei ani, vom vedea ce se va întâmpla cu UE” .

Totul într-un context foarte special pe care domnul Dodon cu siguranţă-l va evoca şi la Bruxelles, acela al nevoii de a găsi o soluţie urgentă de securitate pentru ţara ameninţată direct de România, stat membru UE şi NATO, vecinul său cu pretenţii revanşarde:

„Dacă nu unificăm naţiunea, atunci ne vom confrunta cu riscul de a ne pierde statalitatea. Avem România chiar lângă, dornică să ne absoarbă oricând”.

Aici, cu tot respectul, nu pot să cred că a vorbit doar domnul Preşedinte Dodon. Este un mesaj care, venind de la Moscova, vrea să arate că, la linia de demarcaţie, dincolo de interesele declarate UE/NATO ar putea să existe şi state cu agende ascunse care să pună în primejdie securitate unor state vecine, să rediscute frontierele şi „gata să absoarbă oricând” teritoriile revendicate ca fiind ale lor.

Nu este vreo ameninţare directă conţinută în remarcile respective, ci o poziţionare de avertisment întru susţinerea argumentată a soluţiilor care se negociază acum la nivel stratosferic. Nimeni, în contextul actual, nu va mai dori să tensioneze în plus situaţia de pe linia de separaţie UE/NATO şi Rusia, mai ales că neliniştile par a fi foarte aproape să reinflameze Balcanii.

Şi totul, din nou, pe probleme de teritoriu, graniţe şi demarcări. Posibil să fie aşa, la ei acolo, cu Transnistria şi Găgăuzia... Dar mai poate fi şi în altă parte? Unde adică, trezindu-i din somn pe politicienii noştri? Păi, spre exemplu, în Ţinutul Secuiesc, despre al cărui contur ca entitate autonomă politică şi administrativă puteţi citi în Monitorul Oficial, în iniţiativa legislativă cetăţenească publicată ieri...

Nimic nu este întâmplător în acest joc de acum, avertismentele şi contra-avertismentele sunt absolut reale şi serioase, adevărat că rareori se rostesc direct, adevărat că sunt aleşi actori minori pentru a recita poeziile, dar asta nu înseamnă că jocurile nu se fac exact în acest moment.

Se va face „trilaterala lui Dodon”? S-ar putea să da, sărindu-ne gingaş din ecuaţie ca stat care s-a vrut treapta pe care Republica Moldova avea să păşească înspre Europa şi rămânând doar cu insultele domnului Preşedinte Dodon. Va accepta Europa o asemenea situaţie şi nu va sări în primul rând în apărarea României, Statul Membru cu onoarea insultată ba chiar ameninţată direct de afirmaţii cum au fost cele de la Moscova privind părerea de rău că trupele ruseşti s-au oprit în 1812 doar la Prut şi nu au ocupat toată Moldova?

După episodul trist de la Moscova în care dl. Dodon primea de la Vladimir Putin harta „Moldovei Mari”, a venit şi reacţia de la Bruxelles, replică dată prin vocea doamnei Maja Kocijanici, purtătoarea de cuvânt a Federicăi Mogherini:

„Acordul de Asociere, inclusiv partea lui comercială, este baza principală a relaţiilor UE cu R. Moldova şi oferă un cadru legal puternic legăturilor noastre politice şi comerciale. Cum se ştie, el a intrat în vigoare şi este implementat cu rezultate pozitive pentru ambele părţi, iar profunzimea relaţiilor UE cu Moldova este demonstrată de asemenea de alte înţelegeri-cadru importante, de pildă cele referitoare la mobilitatea cetăţenilor. Contactele noastre cu autorităţile moldovene sunt dedicate continuării implementării cu succes a acestui Acord, spre binele cetăţenilor moldoveni. Asta este tot ce pot spune în acest stadiu. Desigur, aşteptăm cu nerăbdare vizita preşedintelui Dodon la Bruxelles în viitorul apropiat”.

Poate greşesc, dar mi se pare că Dodon pe linia Moscova este mai agresiv şi sigur pe sine. Oare de ce? Şi atunci, cine şi cui îi vorbeşte prin anunţarea „Trilateralei lui Dodon”?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite