Un armistiţiu care nu există

Harta Operaţiunii Anti-Teroriste din Donbass pentru ziua de 8 august, înaintea începerii ofensivei separatiste asupra localităţii Starognatovka, vizibilă în partea de jos a hărţii. În urma luptelor din ultimele două zile, forţele ucrainene şi-au extins teritoriul controlat în partea de sud a regiunii Doneţk prin eliberarea localităţii Novolaspa şi ocuparea înălţimilor strategice din proximitatea acesteia. FOTO: slovoidilo.ua.

În fiecare zi, sunt înregistrate sute de atacuri ale forţelor armate separatiste asupra poziţiilor armatei ucrainene în zona de conflict din estul Ucrainei. În majoritatea acestor atacuri se foloseşte armament greu precum tancuri şi aruncătoare de grenade, după ce la Minsk se stabilise că acest tip de armament urmează a fi retras de pe primele poziţii ale frontului.

În atacurile separatiştilor se înregistrează pierderi umane de ambele părţi. Practic, aproape în fiecare zi se raportează câţiva răniţi, adesea şi morţi, doar din rândurile forţelor ucrainene, deoarece trupele separatiste nu-şi comunică pierderile. Conflictul este menţinut într-o stare de joasă intensitate, însă destul de stabil, părţile fiind caracterizate de o "nervozitate militară", fiecare dintre ele mizând pe prăbuşirea nervoasă a celeilalte. 

Armata ucraineană şi celelalte unităţi armate care luptă de partea guvernului ucrainean, rămânând fidele ultimelor acorduri de la Minsk, nu au făcut decât să se apere şi să menţină poziţiile pe care se află, din februarie. Totul până pe 9 august, când o serie de atacuri de artilerie ale separatiştilor au fost urmate de o ofensivă a peste patru sute de luptători asupra localităţii Starognatovka din raionul Volnovaha, din regiunea Doneţk, controlată de forţele guvernamentale ucrainene. Aceste trupe erau însoţite de 10 tancuri, 10 maşini de luptă ale infanteriei şi alte unităţi de tehnică militară. Forţele armate ucrainene au readus artileria pe prima linie, au contra-atacat şi pe parcursul nopţii de 9 spre 10 august au respins atacul iniţial şi au ocupat înălţimi strategice din zona localităţii Starognatovka. Acest fapt le-a permis acestora să continue operaţiunea şi să intre în localitatea Novolaspa, controlată anterior de separatişti. În aceste momente, militarii ucraineni au eliberat în întregime Novolaspa. Luptele în zonă continuă, dar se apropie de sfârşit. Trupele ucrainene au înregistrat pierderi de cel puţin 4 morţi şi 7 răniţi, în timp ce pierderile separatiştilor se numără în zeci de morţi şi răniţi, existând informaţii despre distrugerea unui întreg batalion de trupe separatiste. 

Miza autorităţilor ruse, cele care au inspirat şi au ajutat cu arme, muniţii, provizii şi luptători aşa-zisele „republici populare ale Doneţkului şi Luganskului” este să obosească psihologic atât populaţia din zonă, cât şi forţele ucrainene, ducând situaţia spre o renunţare a Kievului la a mai continua lupta. Apoi, federalizarea Ucrainei ar deveni un fapt împlinit prin reintroducerea Donbassului în cadrul Ucrainei ca autonomie cu suficiente puteri încât să blocheze orice decizie importantă de politică externă a Kievului, cum ar fi intarea Ucrainei în NATO (ca şi în cazul situaţiei Republicii Moldova cu Transnistria, obiectivul Moscovei e să „reintegreze” cumva zona separatistă la statul de origine, instaurându-şi propriul control asupra acestuia).

O miză psihologică importantă o are şi anunţarea celui de-al 35-lea „convoi umanitar” din partea Rusiei pentru Donbass. Într-un singur an, 34 de asemenea convoaie, formate din sute de camioane, au trecut frontiera ruso-ucraineană pe segmentul controlat de aşa-zisele „republici populare ale Doneţkului şi Luganskului”, făcând imposibil verificarea acestora de grănicerii ucraineni. Asta deşi ulterior au parvenit informaţii despre natura încărcăturii: arme, muniţii şi provizii pentru trupele separatiste, aproape nimic pentru civilii paşnici. Iar acum, în condiţiile trecerii armatei ucrainene la ofensivă cel puţin pe un segment redus al frontului, separatiştii vor avea nevoie din nou de o reîmprospătare a forţelor.

Toate aceste acţiuni reduc armistiţiul şi ultimele acorduri de la Minsk la nişte bucăţi de hârtie fără valoare, în condiţiile în care reizbucnirea acţiunilor militare pe scară largă a fost întotdeauna posibilă, iar acum devine tot mai probabilă. Rusia fierbe estul Ucrainei la foc mic, parcă amânând tot mai mult momentul în care acesta va da în clocot. Însă acest moment va veni, fără îndoială. Iar Kievul nu poate nici să grăbească, nici să întârzie acest eveniment. El poate doar să se pregătească pentru apărarea propriului său drept la independenţă.