Un bilanţ gazetăresc

Anul 2015 a fost plin de provocări atât de ordin material, cât şi spiritual. Buzunarele moldovenilor s-au golit în mod subit după furtul miliardului, iar sufletele lor au început să moară, exact ca în romanul lui Gogol. Lipsa unei perspective clare, perpetuarea stării precare, insuficienţa resurselor financiare şi continua degradare morală sunt cauzele unui declin aproape ireversibil al societăţii noastre.

În cele peste 100 de materiale publicate, am abordat problemele stringente cu care se confruntă atât comunitatea şi naţiunea mea, cât şi civilizaţia din care acestea fac parte. Primul text din 2015 a fost despre datele preliminare oficiale, dar şi informaţiile neoficiale de la ultimul recensământ, conform cărora numărul celor care s-au declarat români depăşeşte 23%. Având în vedere viteza melcului cu care anumite instituţii activează, nu ar trebui să ne mire că până acum aşa şi nu au fost publicate rezultatele finale. Probabil unii aşteaptă următorul recensământ, sperând că moldovenismul va triumfa. Din fericire, însă, procentajul românilor creşte cu fiecare generaţie conştientă de apartenenţa sa etnică.

Despre negocierile obscure, crearea monstruoasei coaliţii cu comuniştii şi, implicit, trădarea electoratului pro-european, am menţionat încă la începutul acestui an. Agresiunea militară a Rusiei în Ucraina, atentatul la adresa redacţiei Charlie Hebdo, precum şi masacrul de la Paris nu au constituit subiecte tabu, fiind ferm convins că trebuie să privim mai departe de streşina casei şi că suntem afectaţi de conflictele regionale şi răbufnirea terorismului islamic.

Am anticipat că domnul Leancă nu va fi votat în funcţia de prim-ministru şi că banii delapidaţi de la BEM au fost transferaţi în conturi off-Shor. Nu am ezitat să vorbesc despre preşedintele-spectator şi premierul-măscărici sau despre asasinarea opozantului rus Boris Nemţov de către regimul criminal de la Moscova. O atenţie deosebită a fost acordată devalizării celor trei bănci comerciale şi am încercat să explic de ce nu vom afla adevărul despre furtul miliardului.

Cu prilejul aniversării a 97 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, am evitat să mă expun patetic sau chiar patriotard, lansând ideea că spaţiul pruto-nistrean este un teritoriu românesc de sacrificiu. Inevitabil, abordarea a stârnit controverse, dar sunt bucuros că am avut posibilitatea să-mi argumentez punctul de vedere.

Despre evenimentele din aprilie 2009, pe care le consider un „secret al lui Polichinelle”, am vorbit fără menajamente sau careva angajamente. Nu s-a omis nici lansarea „Platformei Populist-Electorale din Moldova – Iurie Leancă”. Totodată, sărbătorile naţionale, zilele de comemorare, precum şi falsele celebrări de sorginte sovietică nu puteau trece neobservate.

Întrucât anul acesta s-au organizat alegerile locale ordinare, principalii candidaţi la fotoliul de primar al capitalei au fost analizaţi în toată „splendoarea” lor, iar la finele turului 2 am radiografiat rezultatele dezolante ale scrutinului. Cazul oraşelor Bălţi şi Orhei, adjudecate de nişte afacerişti dubioşi şi oportunişti, confirmă depravarea cvasigenerală a societăţii.

Fenomenul protestatar, ca efect explicabil al nemulţumirii oamenilor, a fost însuşit abuziv de o grupare oligarhică, intitulată ostentativ „Platforma civică Demnitate şi Adevăr”. Despre esenţa neo-marxistă a mişcării „dadaiste”, dar şi despre iminenţa transformării acesteia într-un partid, am scris încă la începutul lunii septembrie.

Elogierea fostului ministru al educaţiei şi întreaga isterie „mayaşă” m-a lăsat rece, dar nu şi fără replică. Jocurile politice din culise, campaniile regizate pentru promovarea acestui ex-demnitar marginal, precum şi gafele sale impardonabile au fost evocate şi taxate.

Arestarea lui „Ponţiu Pilat al Moldovei” şi publicarea interceptărilor telefonice cu bancherul de la Orhei au reactivat războiul rozelor cu stejarii, care continuă şi până astăzi. Pentru ca acest conflict să nu producă „victime colaterale”, dar şi pentru ca adevărul să iasă odată la suprafaţă, i-am scris un răvaş domnului Plahotniuc, cu invitaţia de a-şi asuma guvernarea şi a renunţa la rolul din umbră.

Per ansamblu, acesta este bilanţul meu gazetăresc în 2015. Vă asigur că nu mă grăbesc să renunţ la scris şi vă mulţumesc că nici dvs. nu încetaţi să-mi citiţi textele. La Mulţi Ani!