VIDEO Cu ochii la România de Est

A patra zi din a patra săptămână a lunii august 2016 a fost marcată de întâlnirea a doi premieri europeni, care vorbesc aceeaşi limbă - a lui Mihai Eminescu - care au salutat în faţa gărzii de onoare, de la Reşedinţa de stat a Republicii Moldova, acelaşi Tricolor, simbolic unificator, care flutură liber atât la Chişinău, cât şi la Bucureşti.

Care ar fi primele concluzii, la rece, după vizita premierului Dacian Cioloş, în stânga Prutului? Evident cele pragmatice fiind deloc puţine. Câteva, de interes public, vor fi punctate în cele ce urmează.

I. Pentru prima oară, în ultimul sfert de veac, şeful executivului de la Bucureşti a plecat la întâlnirea cu omologul din Chişinău, la câteva ore după ce a fost transferată o substanţială sumă de bani, rambursabilă, în contul guvernului entităţii statale dintre Prut şi Nistru.

II. Vizita premierului Dacian Cioloş a fost marcată de transparenţă, bun simţ, tact şi o relaţionare cu interlocutorii reprezentativi ai ierarhiei puterii celuilalt stat românesc.

III. Din punctul de vedere al celor care solicitau, de multă vreme, o sprijinire concretă, substanţială, a celor care menţin orientarea pro-europeană a Republicii Moldova, Dacian Cioloş a iniţiat un alt tip de dialog oficial, bazat pe finanţarte concretă, monitorizată, pe viitoare investiţii de stat şi private, în teritoriul dintre Nistru şi Prut.

IV. Dacian Cioloş nu a reprezentat guvernul unui partid majoritar, al executivului unei coaliţii conjuncturale, ci al acelora care îşi cunosc mandatul oficial de tehnicieni, detaliu important pentru că, în această situaţie nu au reprezentat decât interesul naţional.

V. Din perspectiva Uniunii Europene, prima vizită a premierului român în Republica Moldova este o confirmare publică a menţinerii angajamentului României de a sprijini pe cei ce doresc un parcurs spre Vest, nu spre Est, al cetăţenilor din cel de-al doilea stat românesc.

VI. Vizita lui Dacian Cioloş, în ceea ce a fost, în perioada interbelică, România răsăriteană, până la ocuparea samavolnică a acesteia de trupele sovietice, constituie şi o concretizare a obiectivului Alianţei Nord-Atlantice, acela de a exporta stabilitate, prin măsuri constructive, în zonele limitrofe NATO, cum este şi cea aflată la est de Prut, pe unde trece, momentan, frontiera comunităţii euroatlantice.

VII. Prin efectele sale, vizita premierului Cioloş este o confirmare substanţială a dialogului de la egal la egal, între oficialii celor două state româneşti, dar şi o implicare de tip nou a administraţiei guvernamentale de la Bucureşti, în eficientizarea celei de la Chişinău, prin monitorizarea, firească, a modului cum vor fi utilizaţi banii acordaţi de România, prin organizarea, pe malurile Dâmboviţei, a licitaţiei pentru ceea ce ar însemna îmbunătăţirea transportului şcolar, peste Prut.

VIII. Pentru prima oară, nu doar declarativ, dincolo de împrumut, de finanţarea nerambursabilă, un premier al României anunţă investiţii relevante în Republica Moldova ale unor companii româneşti private şi de stat, o exigenţă amânată, din motive discutabile, mai bine de două decenii.

IX. După prezenţa batalionului de genişti americani în Republica Moldova, care a avut loc în primăvara acestui an, şi care a semnalat clar determinarea Pentagonului pentru ca între Prut şi Nistru să nu se repete istorii recente, din alte state vecine, vizita premierului Dacian Cioloş indică, pentru prima oară, hotărârea puterii de la Bucureşti de a sprijini evoluţiile menite a da speranţa de mai bine celor sub trei milioane de europeni care mai se află între România şi Ucraina.

X. Mai presus de orice, pentru prima oară după 1989, administraţia centrală de la Bucureşti a dat semnalul public de sprijinire concretă, nuanţată, pe proiecte multiple, succesive, a administraţiei care îşi propune să aducă o comunitate europeană mică la nivelul unei respiraţii economice proprii. Aceasta fiind singura cale de a privi lucid, nu populist, sau euro-asiatic, viitorul unor cetăţeni care merită o viaţă mai bună, neşantajabili de manifestaţii ce amintesc de momentele premergătoare instalării unor regimuri nedemocratice sau de potentaţi, pe plan financiar, care decid, prin interpuşi, măsuri care afectează nivelul de trai.

Viaţa va confirma sau infirma cele stabilite, de comun acord, de executivele de la Bucureşti şi Chişinău, dar, pentru întâia oară, existenţa entităţilor administrative distincte a fost doar o simplă poziţionare la dialogul concret privind modul deloc demagogic în care România este, concret, pe plan economic, alături de Republica Moldova. Pe aceste noi realităţi am iniţiat un dialog cu trei români, deloc pripiţi în evaluarea unei vizite oficiale, cu obiective clare, nicidecum limitate la cele de curtoazie.

Dr. Liviu Ţăranu:

*Banii şi politica fac casă bună. Se fac paşi, din ce în ce mai concreţi, în direcţia reunificării. S-a trecut de la podurile de flori şi de la vorbele frumoase, care tot au marcat ultimul sfert de secol, la chestiuni foarte concrete şi dincolo de suma, importantă, de bani, oferită executivului de la Chişinău, cel mai semnificativ lucru este faptul că această relaţie arată din ce în ce mai bine. Şi poate că luna martie 2018 ne va prinde într-o situaţie care măcar să semene cu ceea ce s-a întâmplat tot în martie, în anul 1918. Ceea ce se întâmplă, la momentul ăsta, arată mult mai bine decât ceea ce s-a petrecut la 1918.

*Cei care nu cunosc istoria sunt foarte uşor de manipulat. În 1941, trupele române au trecut Prutul să elibereze provincia românească cotropită, cu un an înainte de trupele sovietice.

*Pactul Ribbentrop-Molotov practic a inaugurat Al Doilea Război Mondial. A fost semnat în preajma invadării Poloniei de către Germania.

*La început de septembrie, 1939, Nicolae Iorga, deşi era un apropiat al Coroanei, le-a spus celor din jur că urmează să fie invadate ţările baltice. Şi, după aceea, este un mare semn de întrebare, privind România.

*Lecţia principală de învăţat din acest episod petrecut în 1939, din ceea ce a generat Pactul Ribbentrop-Molotov, ale cărui consecinţe se văd până astăzi, pentru că nu degeaba discutăm chestiunea Basarabiei aici, se vede foarte clar. În momentul în care are loc o apropiere, dintre Rusia şi Germania, noi trebuie să ne facem probleme.

*Germania a dus, încă din secolul 19, în toată Europa de sud-est, o politică în care a disimulat dezinteresul faţă de această zonă, afirmând, mereu, că Berlinul nu ar fi avut niciun interes în acest areal, care putea fi unul de interes exclusiv pentru Moscova. Dar, exact în aceeaşi perioadă, mă întreb, cum de s-a întâmplat că Germania trimitea o misiune economică la Bucureşti? În aceeaşi perioadă existau presiuni serioase, şi pe linie diplomatică, şi pe alte căi, ca România să nu accepte nici aurul polonez, nici exportul de materii prime, de produse agricole către Occident, etc. Am sentimentul că dincolo de aceste afirmaţii, ce se fac în politica externă, interesul concret care se află sub acest strat foarte subţire, care ţine de imagine, este unul foarte puternic şi există o legătură intrinsecă între interesele Germaniei, în Europa, şi cele ale Berlinului în partea aceasta de sud-est a continentului nostru. Sunt interese de ordin economic, care contează foarte mult.

*Pentru cetăţeanul simplu, din Republica Moldova, există o speranţă de mai bine. Având în vedere că, pentru acest cetăţean – ai cărui copii au plecat în Europa de Vest, ca să îşi găsească de muncă şi să câştige o pâine mai bună -, toate speranţele, într-un trai mai bun, s-au spulberat, după ce, timp de 25 de ani s-a tot vânturat ideea că dacă tot sunt independenţi, cei dintre Prut şi Nistru, au posibilitatea să se dezvolte singuri, sau dacă vor fi cu Rusia vor avea o dezvoltare fulminantă. După un sfert de veac, moldovenii de rând s-au convins că opţiunea unei elite, pentru independenţă, nu a fost una viabilă. 

*România trebuie să fie un model, să inspire calitate şi să ofere o şansă reală, de mai bine, cetăţenilor de dincolo de Prut.

*Trebuie cineva să observe cât de importante sunt femeile. Şi nu numai în politica românească. Româncele, în general, se pricep la politică cel puţin la fel de bine ca bărbaţii politici adevăraţi din România. Şi dacă beneficiază de un context în care ele sunt respectate, pot să facă treabă bună.

*Am sentimentul că istoria ne zâmbeşte iarăşi.

*Cred că ne trebuie şi oameni de foarte bună calitate, la Chişinău, care să susţină cauza românească.

 *În acelaşi timp, şi elita noastră politică trebuie să aibă curaj, perseverenţă şi personalitate.

*Să avem ochii foarte bine deschişi către Germania şi Rusia. Şi către ceea ce se întâmplă la Washington.

*Curaj, înţelepciune şi acţiune, acestea sunt reperele relaţiei noastre cu românii de peste Prut.

Iulian Popescu:

*Este o întâlnire normală, firească, aceea dintre premierii de la Bucureşti şi Chişinău.

*Nu vreau să folosim cuvinte mari. Vizita lui Dacian Cioloş în Republica Moldova este o atitudine normală.

*România vine acum, ca un frate mai mare al Republicii Moldova, vine nu doar cu vorbe, ci şi cu fapte, iar detaliul că guvernul Cioloş a decis o licitaţie - pentru rezolvarea transportului copiilor de peste Prut, de acasă la şcoală – care să se facă la Bucureşti este o dovadă de maturitate. Asta înseamnă că, într-adevăr ţara noastră exportă stabilitate, la est de frontiera actuală a NATO.

*Asistăm la o pasivitate a diplomaţiei româneşti şi a oamenilor politici din România. Un lucru petrecut şi în perioada interbelică. De cea postbelică nu mai discutăm. Iar în cea de după 1989, care pe mine unul mă frământă, vedem o pasivitate de neînţeles. Să fie pentru că suntem deja membri NATO şi ai UE? Sau pentru faptul că avem unele persoane incompetente, care ne conduc? Sau avem persoane fără interes naţional? Probabil că au o altă agendă.

*Totuşi, România a fost un pion de bază, şi pentru Germania, dacă ne uităm şi în trecut.

*Diplomaţia română, din cap până în picioare, are o atitudine profund defensivă, ceea ce trădează o lipsă de viziune.

*Este momentul unei schimbări, la Chişinău. A început schimbarea, în România, şi în mod firesc se întâmplă şi în Republica Moldova.

*Constituie un punct forte această stabilitate pe care o oferă guvernul condus de Dacian Cioloş. Este un semnal forte: „noi suntem aici, suntem cu voi. Implementaţi politicile reformiste.”

*Acest export de capital şi de încredere, a României, nu face decât să mobilizeze un pic mai mult administraţia Republicii Moldova determinând-o să meargă pe un drum corect.

*România trebuie să fie pregătită să se unească cu Republica Moldova şi invers. Asta presupune o implementare, pas cu pas, a tuturor politicilor necesare unei mai bune asimilări a cetăţenilor. 

*Republica Moldova trebuie să îşi dea testul de maturitate, prin implementarea reformelor necesare şi prin sustenabilitatea economiei, asta în contextul în care, acum, este aidoma unui pacient agonizat. Un stat care are nevoie de o infuzie de capital serioasă, de persoane care să ducă la bun sfârşit politicile finanţate cu banii primiţi de la Bucureşti.

*Eu cred că deşi mai asistăm la mitinguri cu steaguri roşii, ceea ce era de aşteptat, pentru că propaganda rusească nu se opreşte, tocmai aceste disensiuni certifică un eventual referendum. Dacă peste Prut ar fi o unanimitate, ar fi ceva suspect. Este foarte bine că se manifestă, în cadru democratic, şi alte opinii decât aceea a majorităţii viitoare, care va decide reîntoarcerea la Patria Mamă.

*Moscova face în continuare ceea ce a ştiut să facă şi până acum, catalogând pe occidental drept nazişti. Asta înseamnă că nici nouă nu ne rămâne să spunem decât că sunt nişte comunişti.

*Suntem împreună, România şi Republica Moldova, pe acest drum european, împreună şi nu prea mai este loc de întors.

Ion Alexandru:

*Problema, în Republica Moldova, în momentul de faţă, este aceea a corupţiei.

*În ce priveşte reunificarea, aceasta este un rezultat al clarificării politicii interne.

*Noi ar fi trebuit să avem o politică externă mult mai activă. Politica externă a României a rămas mai mult pasivă, după intrarea noastră în Uniunea Europeană, după acceptarea noastră în NATO. Poate că şi relaţia cu Republica Moldova nu este la nivelul la care ar trebui să fie, în prezent.

*Declaraţia lui Usatâi, privind participarea lui la mitingul anunţat pentru 27 august, în Chişinău este una populistă şi afectează, în primul rând politica internă a Republicii Moldova, vizând decredibilizarea guvernului, destabilizarea unor partide politice, care formează coaliţia de la guvernare. Concomitent vrea să atragă atenţia asupra problemelor de corupţie, din Republica Moldova.

*Alianţa electorală pro-rusă are şansa să rămână la 37% din voturile ce vor fi exprimate la viitoarele alegeri prezidenţiale, dacă guvernul de la Chişinău va duce o politică activă, de redresare a situaţiei economice, de derulare a unei lupte eficiente anticorupţie.

*Înainte de a discuta despre efectele potenţialei reunificări, Republica Moldova trebuie să termine negocierile 5+2, aceasta fiind probabil prima prioritate, după rambursarea banilor oferiţi de România, după realizarea reformelor interne şi după concretizarea luptei împotriva corupţiei. Abia atunci putem să discutăm de o reîntregire naţională.

______________________________________

Material publicat concomitent la Bucureşti şi Chişinău.