VIDEO Când vor trece Prutul 1.000.000 de români, pentru a deveni cetăţeni ai Republicii Moldova?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Nicolae Timofti - preşedintele Republicii Moldova - preferă să privească spre Vest.
Nicolae Timofti - preşedintele Republicii Moldova - preferă să privească spre Vest.

Niciunul dintre interlocutorii preferaţi ai preşedintelui Rusiei - cancelarul Germaniei şi preşedintele Franţei - nu ştiu cum va arăta partea răsăriteană a Europei, în următorii doi sau trei ani. Ucraina a pierdut teritorii, în anul 2014, ca şi Georgia, în 2008, ca şi Republica Moldova, în 1992. Asta pentru că au cutezat să aspire la integrarea în comunitatea statelor membre ale Europei democrate. Dar istoria se rescrie, rapid, sub ochii noştri.

Acordul numărul 2, de la Minsk, pare tot mai mult doar o speranţă amăgitoare pentru Kiev. 

Preşedintele Rusiei a devenit preocupat de problemele etnice ale Federaţiei Ruse, pentru care a şi creat un organism nou, după care a convocat pe coechiperii specializaţi în securitatea statului rus, unde situaţia din Ucraina a fost menţionată, printre alte puncte ale ordinii de zi, semn deloc de bun augur, care confirmă faptul că liderul de la Kremlin a rămas adeptul deciziilor tacite vizibile în următoarea perioadă. 

La Chişinău, preşedintele Nicolae Timofti a decorat pe cel care a fost preşedintele României, până la finalul anului trecut, dar esenţiale rămân cele două runde de discuţii, de ieri şi de azi, între cel care conduce Republica Moldova şi acela a cărui experienţă - şi nu numai - contează pentru realista adaptare a celuilalt stat românesc, la fluida situaţie geopolitică, din partea vestică a teritoriului decedatei Uniuni Sovietice. 

La Bruxelles, dar mai ales la Mons, unde este sediul Comandamentului Suprem al Forţelor Aliate din Europa şi în mod deosebit la Pentagon este clar că, din punct de vedere militar, situaţia actuală este doar momentană. 

Parisul şi Berlinul au suficiente motive, de ordin economic, pentru a mai face concesii Moscovei.

Dar la Washington D.C. şi Londra este de domeniul evidenţei că la graniţa de est a NATO, contează, în ecuaţia situaţiilor de criză, doar România şi Polonia, cea din urmă cu o clasă politică mai atentă la armata ţării, la necesităţile reale, imediate, de dotare cu o tehnică de luptă modernă, disuasivă. 

Într-un asemenea context complex, opiniile unui istoric, unui sociolog, unui jurnalist, cele emise de doi parlamentari şi aceea a unui reprezentant al unei platforme civice, păreri privind Unirea de ieri, din 1918, ca şi reunirea viitoare, poate chiar mai devreme de 2018, contează în desluşirea publică a unor stări de spirit, constructive, democratice, reflectate şi în titlul acestor rânduri, gânduri. 

 JIPA ROTARU: 

@ Chiar dacă pare un obiectiv imposibil, Unirea Basarabiei cu Ţara este de mare actualitate, evenimentul în sine urmând să se petreacă, vor nu vor unii…Am convingerea că reunirea nu este o utopie, pornind de la faptul că, de-a lungul carierei mele am avut şansa să mă aflu, de nenumărate ori, peste Prut, să stau de vorbă cu oamenii de acolo, aproape din toate categoriile sociale, am mers inclusiv în satele româneşti, am discutat cu jurnalişti, istorici, şi cu toţii apreciam că avem aceeaşi origine, aceeaşi limbă, că suntem fraţi, şi numai vicisitudinile istoriei ne-au făcut să trăim, la momentul actual, în state separate. O anomalie a istoriei, care după evenimentele din 90, a făcut ca germanii să se unească, timp în care românii mai trăiesc în două state. @ Am fost primul român care am dus la Chişinău, la un an de la evenimentele din decembrie 1989, o primă expoziţie dedicată făuririi României Mari, cu care am stat în capitala Basarabiei o lună de zile. @ Atunci când românii sunt uniţi se pot realiza lucruri măreţe.

DAN NICU:

@ Sprintul parlamentarilor de la Chişinău s-a dat după nişte privilegii meschine, după avantaje de moment. Din păcate, politicienii de la Chişinău au demonstrat, în repetate rânduri, după 1991, că nu dispun de o perspectivă istorică, şi nu gândesc viitorul celor peste trei milioane de români, de acolo, păstrând astfel lucrurile într-un fel de provizorat, care durează de peste două decenii şi nu se ştie cât va mai fi. În acest timp, populaţia dintre Prut şi Nistru a scăzut. Peste 1.000.000 de cetăţeni au votat cu... picioarele, adică au preferat să părăsească Republica Moldova, pentru ca să îşi găsească un rost în altă parte. Ceea ce înseamnă că autorităţile de la Chişinău s-au delegitimat, în faţa propriilor cetăţeni, adică avem acolo un stat care eşuează în a furniza cetăţenilor săi bunurile de bază pe care le furnizează orice alt stat. @ Propaganda rusă, în Republica Moldova nu a fost niciodată diminuată cumva, a fost întotdeauna dominantă. @ Nu va mai dura mult până ce curentul unionist va deveni majoritar, chiar dacă acest lucru va conveni sau nu guvernanţilor de la Chişinău. Sau Moscovei. Este un proces ireversibil. @ Din păcate nu cred că reunirea va fi în anul 2018, dar sper că va fi în deceniul următor.

MIRON MANEGA:

@ Noi trebuie să onorăm ceea ce s-a încercat odată şi s-a reuşit, până la urmă. @ Când am poposit la Chişinău îmi plăcea să cred că s-au creat nişte punţi spirituale. Cu ministrul apărării de atunci, cu mitropolitul Petru, cu episcopul catolic. Care ne-au primit cu o dragoste fraternă. Nici nu am simţit că sunt în altă ţară, nici nu aş fi ştiut că am intrat în alt stat dacă la graniţă nu ne-ar fi cerut paşapoartele. Asta este o mare tristeţe a mea, că în Uniunea Europeană mergem cu buletinul, iar în Basarabia cu paşaportul. @ Problema reunirii cu Basarabia se izbeşte şi de o anumită indolenţă, din partea noastră, a românilor din dreapta Prutului, dar şi a unei părţi din cei ce locuiesc în stânga Milcovului de azi. Asta pentru că am fost aduşi, în situaţia asta, de inerţie, am fost dezarmaţi mental. Dezarmarea mentală a unui popor este primul şi cel mai important pas în cucerirea teritoriului acelui popor. Societatea civilă, la noi, de fapt nu există! Există o tentativă de societate civilă şi câţiva care încearcă să fie aidoma unui liant. Sunt doar nişte ONG-uri, dar societatea civilă încă nu există. @ Revenirea Basarabiei, la Patria Mamă, va fi în deceniul în care ne aflăm.

ALEXANDRU OVIDIU RAEŢCHI:

@ Este o datorie morală să avem grijă de românii aflaţi într-un context geografic şi istoric mai complicat. @ Ne-au cerut copiii de acolo manuale, laboratoare de biologie, cărţi de istorie, până şi o plasă de fotbal. @ Presiunea asupra Republicii Moldova va fi din ce în ce mai mare. @ Pe măsură ce Republica Moldova va da semne de deschidere faţă de UE, presiunea exercitată de Moscova faţă de Chişinău va fi una de tip Ucraina. @ Problema ţine de decizia clasei politice din Moldova, iar aceasta, mai ales văzând modelul din România şi ce înseamnă aderarea la UE, pentru politicienii care o fac, ei se pun în situaţia mitului cu Ana lui Manole, ei se sacrifică, pentru a deschide drumul european al Moldovei… @ Germania este un model, pentru reunificare, în mod categoric, dar principalul model pentru noi este…România. România a reuşit marele sale momente istorice 1859, 1918, combinând doi factori fundamentali. Primul fiind dat de inteligenţă şi îndrăzneală. Mă refer la soluţia unionistă Cuza. Iar în anul 1918, capacitatea de a folosi grabnic şi cu acelaşi curaj un context excepţional. Să fim pregătiţi pentru acel context, pentru că nu ştiu dacă ne vom putea ierta vreodată faptul să fi avut contextul şi noi să fi fost nepregătiţi. @ Moldova este o prioritate fundamentală pentru România. @ Am fost recent la Roma şi marea mea surpriză a fost să descopăr, la o întâlnire cu românii, de acolo, că aceea care a fost cea mai importantă, mai vocală şi mai argumentată divizie românească era aceea de basarabeni, membri ai Asociaţiei Dacia, care mi-au spus două lucruri. Primul:”nu vrem cetăţenie română, pentru că ar trebui să cerem un lucru care ni s-a confiscat pe nedrept, aşa că vom aştepta să ni se dea dreptul înapoi, la momentul cuvenit.” Şi în al doilea rând:”veniţi, luaţi-vă cetăţenia moldovenească voi cei care aveţi bunici sau părinţi acolo. Şi atunci când vom avea 1.000.000 de români, care îşi vor spune şi ei punctul de vedere, va fi cu totul altceva!”

PETRU MOVILĂ:

@ Unirea noastră va fi atunci când Republica Moldova va ajunge în Uniunea Europeană şi principalul susţinător al acestei evoluţii este România. @ Patru milioane de români, în plus, pentru o Românie mare înseamnă încă un număr, suplimentar, de parlamentari. Atunci, capacitatea de influenţă şi decizie, a României, în Uniunea Europeană va creşte. Vom ajunge probabil pe locul cinci, din acest punct de vedere. @ Lucrurile, din punct de vedere geopolitic şi geostrategic evoluează atât de mult încât schimbă decizii. @ Colegilor mei, din Republica Moldova, le-ar conveni să trăiască precum în UE, dar după regulile din republica lor. Pentru că, de fapt asta este esenţa. Dacă s-ar putea primi bani pentru proiecte şi să se plimbe la Viena, în Italia, Spania, Marea Britanie sau la Paris, în vacanţe... @ Republica Moldova are o singură direcţie, ca să reziste ca stat şi să ia decizii de autodeterminare. @ Acum, cel mai important lucru este momentul când populaţia va dori să facă acest lucru, reunificarea. Un politician care nu merge în întâmpinarea dorinţelor poporului nu are ce căuta în politică. @ Sunt elemente de comparaţie între România, Republica Moldova şi RFG, RDG, dar să nu uităm că sunt mentalităţi diferite. @ Nu putem vorbi de integrarea Republicii Moldova pe bucăţi. @ Singurele două ţări, în care am încredere că negociază corect, cu Rusia, sunt Statele Unite ale Americii şi Anglia. @ Parteneriatul strategic cu SUA este foarte important pentru România, deoarece americanii, ca şi britanicii, nu pot fi condiţionaţi de Rusia. @ Şansele reunificării sunt garantate de acţiuni concrete, transparente, în beneficiul cetăţenilor României şi Republicii Moldova.

DUMITRU BEREŞTEAN: 

@ Eu cred că politicienii de la Chişinău nu doresc, cu adevărat, integrarea în Uniunea Europeană. Ei ştiu că dacă te integrezi în UE lucrează, deci acţionează, justiţia. În Republica Moldova, timp de 20 de ani nu a fost închis un judecător pentru corupţie. Şi niciun politician. În situaţia aceasta, ei vor să se apropie de UE, pentru fondurile pe care le primesc, dar practic nu doresc să se integreze. @ Există o deschidere foarte mare, spre Republica Moldova, din partea parlamentarilor din România. Şi asta mi se pare un lucru foarte bun. Asta pentru că integrarea Republicii Moldova, în Uniunea Europeană, poate avea loc pe două căi. Sau se integrează singură. Sau se integrează prin Unirea cu România. Din perspectiva mea nu se poate integra singură în UE, în următorii zece ani, din motive şi interne şi externe. A doua cale ar fi ca România să dea un semn Republicii Moldova. Oricând se poate întâmpla acest lucru. @ Formarea grupului parlamentar PRIETENII UNIRII are scopul ca, la nivel legislativ, să arate Republicii Moldova că această cale, a reunificării, este oricând deschisă. @ Şansele reunificării sunt reale şi sunt aproape. Putem să aducem procesul reunificării la o etapă ireversibilă.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite