Au uitat de ipotecile promise tinerilor

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Subvenţiile pentru construirea de locuinţe prin credit ipotecar nu vor mai fi acordate

Se pare că politicienii noştrii îşi aduc aminte de exodul de creiere şi de problemele tinerilor doar în campanii electorale sau, unii, după ce ajung în opoziţie.

Ion este un tânăr profesor dintr-o comună din apropierea Chişinăului. Ca şi majoritatea tinerilor de la noi, acum trei ani, şi-a pus mari speranţe în politicienii care promiteau „marea schimbare“ şi i-a votat.

În septembrie 2012, s-a trezit însă cu nici jumătate din norma didactică, respectiv, cu un salariu înjumătăţit. A cerut explicaţii administraţiei şcolii: cum se face că un coleg pensionar are o normă întreagă - asta chiar dacă o lege adoptată recent prevede că dascălii pensionaţi vor fi trecuţi pe dreapta, iar el, tânăr specialist, a rămas pe dinafară? Nimeni nu s-a complicat să-i dea vreun răspuns.

A venit personajul nostru în Capitală, în căutarea unui job mai bun. S-a interesat, desigur, şi de un loc unde să stea cu chirie. Aici, Ion a întâmpinat probleme şi mai mari, şi mai încurcate, iar orizonturile i s-au închis. Bineînţeles, şi-a adus aminte de promisiunile guvernanţilor de ieri şi de azi: credite pentru studii, ajutor pentru închirierea sau procurarea spaţiilor locative, împrumuturi pentru iniţierea afacerilor, etc. A ajuns la concluzia că la fel cum şefii din şcoala din satul lui de baştină şi-au promovat oamenii lor, tot astfel se întâmplă şi în sânul guvernării de la Chişinău.

Şi tânărul despre care vă vorbesc nu este din acei care să aştepte mană cerească. Acum doi ani s-a implicat în mai multe proiecte, a încercat să se descurce altfel decât cu leafa de profesor şi mare i-a fost mirarea când a trebuit să-i achite statului, la finele anului fiscal, cam un salariu lunar. Asta da facilităţi pentru tineri, a spus revoltat Ion.

Acum băiatul are două opţiuni: să se spetească în Moldova şi să spere că poate peste vreo două-trei vieţi îşi va putea cumpăra o locuinţă la oraş sau să ia calea străinătăţii pentru a-şi putea realiza acest vis mai devreme.

Se pare că politicienii noştrii îşi aduc aminte de exodul de creiere şi de problemele tinerilor doar în campanii electorale sau, unii, după ce ajung în opoziţie. Ce folos că din 2009 avem un minister al tineretului? Nici pe Ion, nici pe Maria, pe nimeni dintre cei câteva sute de mii de tineri acest lucru nu i-a ajutat vreodată.

Nu spun că aceşti tineri trebuie asistaţi, ca şi oamenii ajunşi la pensie, dar un program de ipotecă socială, răspromis în ultimele trei campanii, tot poate fi pus la punct. Degeaba se laudă Guvernul, mai nou, că vrea să-i readucă în ţară pe tinerii „rătăciţi prin lume“ dacă nu e în stare să le redea măcar o fărâmă de stabilitate celor care sunt astăzi în Moldova.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite