Bullying-ul, o formă a violenţei tolerată în şcoli

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Numărul cazurilor de violenţă în şcoli este în creştere, atingând rata cea mai înaltă la nivelul învăţământului gimnazial (66,04%) şi liceal (24,62%), potrivit studiilor. Specialiştii susţin că nu doar şcoala trebuie să întreprindă măsuri de stopare a fenomenului, ci şi societatea, care dă exemple violente copiilor pe care aceştia le preiau.

Majoritatea copiilor au fost la un moment dat victime ale bullying-ului, o formă specifică de abuz în mediul şcolar, care se manifestă printr-un comportament agresiv, intenţionat, repetat asupra aceleiaşi persoane. Recent, Centrul pentru Drepturile Omului din Republica Moldova (CDOM)  a examinat un conflict dintre doi elevi din capitală, care a durat circa 4 ani. Din spusele reprezentanţilor centrului, cei doi elevi mereu se tachinau unul pe altul, aruncându-şi cuvinete urâte, îmbrâncindu-se, doar că nu se ajungea până la bătaie. 

„Din clasa I, de când au păşit pragul şcolii, aceşti doi elevi se comportă agresiv unul faţă de celălalt. Se împingeau, îşi spuneau cuvinte urâte, se certau, făceau mici comploturi unul faţă de celălalt şi aţâţau colegii unul contra celuilalt. Aceste comportamente agresive ale copiilor se întâlnesc foarte des în mediul şcolar”, a declarat Tatiana Crestenco,  şefa serviciului protecţia drepturilor copiilor, CDOM.

Conflict de 4 ani, tolerat de profesori

Mama unuia dintre elevi s-a adresat la centru pe faptul că atât dirigintele, psihologul cât şi directorul instituţiei nu au intervenit pentru a soluţiona problema. Ulterior specialişti centrului au inspectat cazul şi au depistat că acesta nu a fost înregistrat, ceea ce contravine metodologiei de raportare a cazurilor de abuz.

Potrivit centrului, deşi instituţia de învăţământ dispune de un coordonator, responsabil pentru activităţile legate de prevenirea, identificarea, raportarea şi  asistenţa cazurilor de abuz sau neglijare a copiilor, în pofida faptului că profesorii au avut mai multe instruiri în domenul prevenirii violenţei şi abuzurilor faţă de copii, nu a existat o abordare competentă şi sistemică pentru cazurile concrete, care uneori rămân nesoluţionate. Mai mult, cazurile nici măcar nu sunt înregistrate în fişa de sesizare, nemaivorbind de întreprinderea paşilor ulterior necesari. 

„Nu a existat o metodologie elaborată şi un plan clar de măsuri care trebuie întreprinse pe caz. Măsurile luate nu au avut caracter sistematic. Nu a existat o coordonare a acţiunilor dintre părinţi, psihlog şi pedagogi. Psihologul instituţiei de învăţământ nu a dat dovadă de o atitidine profesionistă, mai curând de indiferenţă, nu a căutat soluţii pentru lichidarea cazelor conflictului, nu a întreprins toate măsurile necesare pentru aplanarea lui”, scrie în raportul CDOM. 

„S-a discutat cu ambii. Cât poţi să discuţi?”

De partea cealaltă, directoarea liceului, a menţionat că a întreprins toate măsurile pentru soluţionarea cazului, doar că, pe moment, nu ne poate spune prea multe, deoarece psihologul a demisionat. 

„S-a înflorit un pic, dar nu e caz de violenţă. Ei se împacă foarte bine. Au fost două incidente când unul l-a îmbrâncit pe celălalt, iar altădată l-a lovit cu piciorul pe sub bancă. S-a discutat cu ambii. Cât poţi să discuţi aici? Cel care îl agresează e fiul unei profesoare, iar din această cauză mama copilului-victimă crede că administraţia şcolii nu ia măsurile cuvenite. Plus că, mamei băiatului îmbrâncit îi place să facă scandal”, s-a apărat directoarea şcolii, care a refuzat să dea mai multe detalii despre ce măsuri concrete de soluţionare a fost vorba şi dacă cazul îl monitorizează. 

Bullying-ul se transfomă în violenţă, dacă nu e stopat la timp

Specialiştii explică că aceste cazuri trebuie stopate la timp ca să nu se transforme pe viitor în caz de violenţă, iar numărul agresorilor să se multiplice. „Există o formă specifică a violenţei în mediul şcolar, bullying-ul, practicată de elevi de toate vârstele. În şcoală se pot întâmpla diverse comportante ale copiilor, doar că nu toate dintre ele pot fi calificate ca acte de violenţă. În cazul în care acţiunile agresive se repetă de mai mult timp, atunci putem cataloga drept caz de violenţă. Fenomenul violenţei în şcoală este în creştere, doar că nu este doar problema şcolii, pentru că avem şi o societatea în care există comportamente violente pe care copiii le preiau din societate. Dacă aceste cazuri nu sunt stopate la timp şi dacă nu se întreprinde nimic, atunci se ajung la acţiuni de violenţă”, a explicat psihologa Tatiana Turchină. 

Psihologa a mai menţionat că bullying-ul are consencinţe negative şi că trebuie de atras atenţia asupra acestei forme de violenţă, dar nu de tolerat: „Cei care sunt în rolul de agresori, pe viitor, vor ajunge nişte personalităţi formate nearmonios, cu multe conflicte interne şi s-ar putea să ducă la conduite antisociale. Pentru ei trebuie un suport social ca să-i reformeze personalitatea. Cei care sunt supuşi bullying-ului rămân cu traume psihologice. De aceea, unii adolescenţi se sinucid pentru că nu mai suportă umilinţele din partea colegilor. Totodată, ar putea prin răzbunare să ajungă agresori, iar prin felul acesta acţiunile de agresiune se multiplică. Cadrele didactice ar trebui să vină cu nişte strategii de prevenire şi soluţionare a acestor cazuri”.

Şcoala, împreună cu părinţii, trebuie să intervină 

În scopul prevenirii violenţei faţă de copii, Ministerul Educaţiei a aprobat, prin ordinul nr. 77 din 22 februarie 2013, procedura de organizare instituţională şi de intervenţie a lucrătorilor instituţiilor de învăţământ în cazurile de abuz, neglijare, exploatare, trafic al copilului.

Astfel, angajaţii instituţiilor de învăţământ sunt obligaţi să comunice imediat serviciilor sociale, autorităţilor tutelare, organelor de ordine publică, inspecţiei muncii cazurile suspecte sau confirmate de pericol eminent pentru copil. Totodată, instituţia de învăţământ se face responsabilă pentru prevenirea şi soluţionarea, cu eforturile profesioniştilor din instituţie şi a serviciilor din comunitate, a cazurilor de îmbrânciri, neglijare, abuz psihologic depistate. 

„Profesorii ar trebui să observe comportamentul copiilor atât la ore, cât şi în pauze şi să intervină, să stopeze aceste comportamente de tachinare şi intimidare. În funcţie de ce observă, ei trebuie să dezvolte activităţi la clasă cu grupul de elevi învăţându-i cum să se exprime când sunt furioşi, trişti, supăraţi pe cineva într-un alt mod decât să umilească demnitatea unui copil. Aceasta este principala misiune a şcolii - de a dezvolta comptenţe de comunicare, relaţionare. Bineînţeles că, acest lucru se face împreună cu părinţii, pentru că elevul trebuie să se obişnuiască cu acest comportament nonviolent şi în familie”, a declarat Iosif  Moldovanu, consultantul pe drepturile copilului din cadrul Ministerului Educaţiei.  

Ministerul Educaţiei a anunţat că, în primul semestru al anului şcolar 2014-2015, au fost înregistrate 7243 cazuri de abuz sau violenţă împotriva copiilor, cu 961 mai multe decât în al doilea semestru al anului şcolar precedent. Această cifră include violenţa fizică (3379), emoţională (1968), situaţiile de neglijare a copiilor (1611), exploatarea prin muncă (258), abuzuri sexuale (25) şi trafic de persoane (2 cazuri).

Republica Moldova



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite