Câteva concluzii ale Recensământului din Republica Moldova

În Republica Moldova s-a finalizat recensământul populaţiei şi al locuinţelor

În perioada 15-25 mai 2014 s-a desfăşurat în Republica Moldova recensământul populaţiei şi al locuinţelor. Pe data de 24 mai Biroul Naţional de Statistică încă mai angaja recenzori, iar o bună parte din moldoveni afirmă că pragul casei lor nu a fost trecut. Acum e momentul să tragem câteva concluzii cu privire la modul de desfăşurare şi importanţa acestuia pentru ţara noastră.

Dacă în România desfăşurarea recensământului nu prezintă nicio miză politică sau guvernamentală, nu acelaşi lucru se întâmplă în Republica Moldova.

În cel de-al doilea stat românesc s-au dus ample campanii de informare: pe de o parte erau stataliştii ce recomandau ca cetăţenii să se declare moldoveni, pe de altă parte erau unioniştii ce informau asupra calităţii de român a locuitorilor de la Est de Prut.

Ultimul recensământ s-a desfăşurat în anul 2004 şi a fost primul din Republica Moldova de la înfiinţarea ca stat. Atunci, în plină guvernare comunistă, frauda a fost cuvântul de ordine. Doar 2% s-au declarat români conform datelor oficiale, cu mult sub numărul declarat al celor ce şi-au luat cetăţenia română până la acel moment.

Situaţia a fost aproximativ similară şi de această dată. Cel mai probabil că fără implicarea energică a Tinerilor Moldovei şi a presei pro-române în campanii ample de informare, de tip media sau de la om la om,  am fi asistat doar la o creştere modică a procentului.

Pe tot parcursul desfăşurării procesului de numărătoare s-a realizat o urmărire atentă a principalelor nereguli constatate. Unele dintre ele erau voite, altele erau consecinţa proastei organizări. Ambele erau în detrimentul declarării ca români a cetăţenilor Republicii Moldova.

Redau mai jos principalele concluzii trase de mine, bazându-mă şi pe informaţiile furnizate de către principala Asociaţie ce a urmărit acest proces: www.Tinerii.Md :

- în urma campaniilor de informare făcute gradul de fraudare a fost mai scăzut faţă de anul 2004;

- a existat un interes special din partea organizatorilor pentru ca informaţia cu privire la recensământ să nu circule, cu scopul presupus de a permite o mai uşoară fraudare;

- stânga comunistă s-a mobilizat prin intermediul recenzorilor impuşi pe linie de partid pentru a obţine procente importante de populaţie moldovenească; în localităţile comuniste nu ne aşteptăm  la valori ridicate deoarece oamenii au fost îndemnaţi să se declare moldoveni, sau au fost trecuţi aşa indiferent de alegere;

- în ciuda tuturor piedicilor, cetăţenii Republicii Moldova s-au declarat români într-un procent ce se va dovedi peste aşteptările oricui; subliniez aici meritul, declarat de mine ca fiind istoric, al campaniilor de informare desfăşurate de către Tinerii Moldovei;

- neoficial încă există mai multe localităţi în care procentul celor declaraţi ca fiind români este peste 90%(informaţii de la autorităţile din acele localităţi);

- centrul Republicii Moldova, cea mai populată zonă, s-a dovedit a fi cea mai informată- aici se află procentul cel mai mare a celor declaraţi ca fiind români;

- mulţi etnici ruşi, posesori de paşapoarte româneşti, s-au declarat ca fiind români, adică şi-au asumat jurământul depus;

- o mare parte dintre populaţie a rămas fără a fi recenzată, ceea ce înseamnă că va fi notată din Birou pe baza părerilor organizatorilor;

- s-au completat formulare cu creionul, s-au declarat români şi au fost trecuţi moldoveni, recenzorii erau afiliaţi politic iar cei de stânga au mers organizat şi voit pentru a împiedica declararea ca români, întrebări manipulatorii sau dezinformări etc...

Rămâne acum să vedem care va fi reacţia statului român după anunţarea datelor oficiale. În toamnă va fi momentul adevărului şi toate estimările arată procente formate din două cifre pentru cei declaraţi români, adică o creştere semnificativă de la 2%.

România va trebui să ţină cont de acest lucru şi să treacă la o nouă politică bazată pe interesul naţional românesc. S-a început un astfel de proces dar el trebuie accentuat prin politici clare de informare şi nu prin aşteptare.