Curajoşi ca leii în lupta contra cancerului

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Vanea (4 ani), mândru de scoica pe care a confecţionat-o cu ajutorul voluntarei Doina Goiman Foto: Dumitru Goncear
Vanea (4 ani), mândru de scoica pe care a confecţionat-o cu ajutorul voluntarei Doina Goiman Foto: Dumitru Goncear

„Nu mi-e frică!“, asta învaţă să spună răspicat copiii internaţi în cele două secţii de oncopediatrie din Chişinău. Micuţii sunt ajutaţi de voluntarii Asociaţiei Little People să înţeleagă boala şi să-şi înfrunte durerea, prin jocuri educative, poveşti, teatru de păpuşi şi terapie prin artă.

Cancerul este o boală foarte grea, iar cei afectaţi au nevoie de multă susţinere şi încurajare pentru a o învinge. Din 1996, copiii şi tinerii din România care suferă de maladii oncologice primesc acest sprijin de la Asociaţia Little People - singura organizaţie din ţară care a creat standarde de calitate în acest domeniu, câştigătoarea marelui premiu al Fundaţiei ERSTE pentru Integrare Socială. Între timp, a crescut o generaţie de supravieţuitori care au format clubul Temerarii pentru a le spune semenilor lor aflaţi acum în tratament: „Poţi şi tu!“.

De la începutul acestui an, asociaţia are o filială în Republica Moldova, iar zece voluntari lucrează în cele două secţii pediatrice de la Institutul Oncologic din Chişinău. Prin diverse activităţi educative, ei le explică micilor pacienţi ce este boala şi cum pot să-şi învingă frica faţă de doctori şi procedurile medicale dureroase. Seringile transformate în flori şi fluturi coloraţi nu mai par atât de îngrozitoare, iar mascota proiectului – Leul Curajos – îi ajută să treacă mai uşor peste momentele neplăcute din spital.

Când i-am vizitat, copiii au confecţionat câte o scoică, decupând farfurii din plastic şi pictându-le în nuanţe sidefate. Laura (3 ani), o fetiţă zglobie şi cochetă, a ales culoarea roz, în ton cu manichiura ei.

image

„Este foarte activă, se plictiseşte repede şi vrea mereu ceva nou. În fiecare zi desenăm, facem şi matematică, şi dezvoltarea vorbirii, şi teatru cu Leul Curajos. Cu aceste activităţi, uită şi de perfuzie. Dacă ar avea parte toată ziua doar de medici şi tratament, ar fi insuportabil“, susţine mama copilei.

Povestea scoicii

Vanea (4 ani), care ne-a cucerit cu un zâmbet molipsitor, a colorat în albastru, iar Marchiza (8 ani) a fugit bucuroasă să-i arate mamei ce a creat. În timp ce desenau, au ascultat cu toţii povestea unui firicel de nisip care s-a adăpostit într-o scoică. Deşi îi crea disconfort la început, nisipul s-a transformat treptat într-o perlă, iar scoica a devenit una preţioasă. La fel ca ea, micuţii vor deveni puternici şi deosebiţi datorită medicaţiei, este mesajul acestei lecţii. 

„Activităţile par simple, ca o joacă, dar sunt foarte complexe. În spatele programului de suport psiho-social, desfăşurat timp de peste 15 ani de voluntarii şi specialiştii noştri, este o gândire specifică. Trebuie să fim alături de aceşti copii. Toţi au şanse de vindecare. E important să înţeleagă asta şi ei, şi părinţii lor, şi publicul larg ca să-i susţină“, afirmă Serghei Pînzaru, preşedintele Asociaţiei Little People Republica Moldova.

Îşi exprimă mai uşor emoţiile

„Preferate sunt activităţile despre un mod sănătos de viaţă, unde facem împreună figurine din fructe şi le explicăm de ce sunt acestea importante pentru alimentaţia lor “, povesteşte Doina Goiman (20 de ani), coordonatoarea voluntarilor din Moldova, studentă la facultatea de asistenţă socială.

Pe 2 octombrie este Ziua Internaţională a Supravieţuirii şi se poartă galben

Captivantă este şi confecţionarea unui jurnal, cu ajutorul căruia copiii învaţă să-şi exprime emoţiile, iar personalul – să înţeleagă ce simt ei. „În societatea noastră comunicarea dintre părinţi şi copii, dintre pacienţi şi medici nu este atât de deschisă cum am observat în România, când am fost la training. Mulţi discută, dar nu toţi comunică“, spune tânăra.

Comunicarea nu e însă întotdeauna uşoară. „Sunt zile când găseşti limbă comună cu ei, interacţionezi şi te duci acasă fericit. Dar sunt şi zile când, din cauza tratamentului, li se modifică dispoziţia, sunt mai capricioşi, nu pot fi atenţi. Când au nevoie de odihnă sau să rămână singuri, îi respectăm şi le lăsăm spaţiu“, explică voluntarul Adrian Melnic (24 de ani), care a absolvit medicina.

image

„Se simt mai bine decât acasă“

Doctorii observă schimbări la pacienţii implicaţi în jocurile educative. Rezultatele sunt vizibile mai ales în cazul copiilor cu vârste de peste 3-4 ani. „Cei mici, indiferent de diagnostic, se sperie când văd o seringă sau o persoană în halat alb. Cei mari îşi dau însă seama prin ce trec. Diagnosticul este un şoc pentru ei, trăiesc frica zilnică de analize, de proceduri şi de consecinţele tratamentului, cum ar fi căderea părului“, precizează Natalia Lisiţa, şefa secţiei oncologie pediatrică de la Institutul Oncologic.

„Sunt copii care se simt mai bine la noi decât acasă, mai ales dacă au o situaţie familială precară. Aşteaptă să se întoarcă în spital pentru că aici e a doua lor familie, le plac activităţile care le fac, au prieteni aici“, adaugă medicul.

Astăzi în lumea întreagă este celebrată victoria asupra cancerului, iar toţi cei care sunt solidari cu bolnavii sunt îndemnaţi să poarte galben – culoarea supravieţuirii. Asociaţia Little People Moldova invită comunitatea locală să susţină singurul spital de oncologie unde sunt trataţi copii din toată ţara, iar pe tineri – să devină voluntari.

Republica Moldova



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite