Social

articolul anterior articolul urmator

Femeile Moldovei: ale nimănui, de ziua lor

5
15 Oct 2013 09:58:51
Daniela Terzi-Barbăroşie
Femeile de la sate muncesc şi la serviciu, şi pe câmp, şi acasă FOTO: Tudor Iovu
Femeile de la sate muncesc şi la serviciu, şi pe câmp, şi acasă FOTO: Tudor Iovu

Acum cinci ani, ONU a lansat Ziua Internaţională a Femeilor din Mediul Rural, deşi discuţiile despre necesitatea unei asemenea zile au fost iniţiate de un grup de ONG-uri încă în 1995, în timpul celei de-a patra Conferinţe Internaţionale a Femeilor, de la Beijing.

Sărbătorită în peste 100 de ţări ale lumii, Ziua Internaţională a Femeilor din Mediul Rural are menirea de a sublinia rolul crucial al femeilor şi contribuţia acestora la dezvoltarea localităţilor rurale şi a agriculturii, la bunăstarea economică şi socială a unei ţări. Abilitarea femeilor de la sate – socială, politică şi economică – este o strategie sigură şi pentru dezvoltarea Republicii Moldova, având în vedere că majoritatea populaţiei ţării (deocamdată, încă) locuieşte la sate, iar tendinţa de urbanizare este una în creştere. Cu toate acestea, demersurile pentru consolidarea egalităţii de gen sunt circumscrise în perimetre municipale, iar femeile din zonele rurale rămân, cum au mai fost, ale nimănui.

Femeile din satele Moldovei: îmbătrânite prematur, mame, fără carnete de muncă, văduve, fără poliţe medicale, bunici, cu pensii batjocoritoare, cu salarii mici şi mâinile crăpate, blajine, cu pielea înăsprită, triste, harnice, bolnave, săritoare la nevoie, înţelepte, resemnate, cu o voce caldă, dar oricum deseori neauzite, frumoase, generoase, abuzate, curajoase, aplecate şi plecate...

În sate nu există o stratificare a femeilor atât de vizibilă prin urbe: şi cele cu doctorate mulg seara vaca, fac căpiţe de fân şi  curaţă zăpada, şi cele doar cu şcoală primară sau liceu privesc emisiuni politice, răsfoiesc reviste şi îşi aranjează părul frumos la frizeria din sat când merg la o nuntă. Elita profesională se diluează în vâltoarea problemelor cotidiene specifice satului şi... diferenţele dispar. Omogenizarea femeilor de la sate le-a „eterogenizat“ de cele de la oraşe, creându-se practic un nou grup social – femei din zonele rurale. Şi dacă despre poziţia socială a unui grup putem judeca după accesul acestuia la resurse şi controlul asupra distribuirii lor, precum şi de relaţiile cu alte grupuri sociale, apoi femeile de la sate sunt defavorizate atât în raport cu toţi bărbaţii, cât şi cu suratele lor „urbanizate“.

Femeile din satele Moldovei fac figuraţie mai des în statistici şi în rapoarte decât participă în emisiuni radio şi TV care să aducă în discuţie problemele reale cu care se confruntă. Femeile din satele Moldovei mai des sunt ţinta agresorilor decât ale unor politici şi acţiuni concrete. Femeile din satele Moldovei mai mult participă la întâlnirile din perioada electorală decât sunt consultate ulterior la luarea deciziilor.

Realitatea zilelor lor este însă mai impresionantă decât orice statistică. Deşi la fel de marginalizate de dominaţia bărbaţilor în sfera decizională formală, puterea civică a femeilor de la sate se vede cu ochiul liber: de la claca din mahala „de dragul băbuţei Mărioara“ şi până la scandalul de la şedinţa consiliului local din cauza lipsei gunoiştii din sat „că îi ei trebu’ mai mult decât altora!“.

Efectele schimbării statutului femeii – prin puţinele politici din domeniu, multele proiecte şi iniţiative ale societăţii civile şi cutremurele sociale specifice tranziţiei – se potenţează reciproc în bine şi în rău, deopotrivă, cu cele ale schimbării statutului bărbatului. Cotidianul rural este cel mai revelator şi în acest sens: cu banii câştigaţi prin italii, femeile Moldovei îşi trimit copiii la studii, nu îşi cumpără maşină „din salon de la Chişinău, cu actele gata pregătite de magazin „că doar n-oi umbla eu pe la toţi birocraţii!“. Puterea de decizie financiară a femeilor a crescut, iar astfel şi relaţiile de gen din familie s-au schimbat considerabil. Sper eu, şi ireversibil. Aşa încât, peste alte două-trei decenii aceste schimbări să se materializeze şi în sensul parteneriatului de gen, în familie şi în societate. Sunt oare prea optimistă?

Vulnerabilitatea femeilor de la sate este determinată mai curând de lipsa de preţuire decât de factorii vizibili, mult trâmbiţaţi prin rapoarte, precum lipsa apeductelor, electrocasnicelor sau gazificării. Cu aceştia moldovencele se isprăvesc, cu lipsa de consideraţie însă e mai greu să trăieşti, mai ales când este milenară. Nerecunoscând contribuţia femeilor de la sate la dezvoltarea Moldovei de ieri, de azi şi de mâine, riscăm să le exilăm pe toate. În italii, în anonimat, în evul mediu... Şi să exilăm Moldova pentru alte câteva decenii în sărăcie, în sisteme politice şi sociale arhaice, în neunde.

Femeile mele din satele Moldovei: Mama, sora, bunicile, mătuşile, verişoarele, profesoarele, vecinele, consătencele. Am trăit printre ele, în sat doar 13 ani, dar şi aceştia mi-au fost de ajuns pentru a mă îndrăgosti de Ele. Una ca ele m-a nascut, crescut şi educat, alte câteva ca Ele  m-au învăţat, altEle m-au alintat şi pentru toate am rămas „Dănuţa noastră“. Pentru tot ceea ce sunt azi, lor le sunt recunoscătoare.

Femeile mele din satele Moldovei: ţărance, profesioniste, ONG-iste, mobilizatoare comunitare, consiliere şi primare. Am colaborat cu ele doar în ultimii 13 ani, dar şi aceştia îmi sunt de ajuns pentru a le venera. Unele fac acasă, la locul de muncă sau în comunitate mici revoluţii, mai mari decât orice acţiune răsplanificată şi coordonată. Altele sfidează curajos presupusa normalitate, candidând la alegeri şi devansându-şi concurenţii-bărbaţi cu un număr de voturi considerat jenant de aceştia. Şi toate transformă Moldova aşa cum nicio lege nu o face. Pentru tot ceea ce este azi Moldova şi va fi mâine, lor le sunt recunoscătoare.

La mulţi ani, Femei din satele Moldovei!

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

5 Comentarii

Delfina
15.10.2013, 12:36:06

Regăsesc în articolul acesta amintirea uneia dintre rădăcinile mele care astăzi odihnește și hrănește din pământ ,bunica mea paternă.O femeie frumoasă ,harnică,inimoasă,ageră,intuitivă și foarte hotărâtă.O femeie care a ridicat și ținut o gospodărie mare în Basarabia -ca și nevastă de primar , care a crescut cu iubire trei băieți ,care a fost nevoită să se refugieze cu tot cu copii în timpul războiului și care a mai ridicat două case și în România după ce ajunsese să spună :* M-am săturat să fac case pentru alții *.Mi-e dor și azi de cana de lapte muls de ea, de cârnații,slănina,pastrama și jumările bine afumate și conservate în seu care țineau toată vara,de puii crescuți în căciulă ,de berea neagră făcută în casă ,de mirosul de mentă cultivată în grădină, de cartofii noi scoși din pământ,de porumbul și ciupercile coapte pe plită, de patul mare cu saltea de paie din camera de oaspeți,de covoarele de lână țesute de pe pereți și icoane pe peretele de la răsărit,de zarzărul îmbrăcat în dantelă din fața ferestrei,de fâneața înflorită și înmiresmată și de livada de lângă casă,de vițelul care-și punea capul în brațele mele,de gâștele după care alergam la gârlă toată vara și pe care le *peneam* să facem perne.După ce a murit și ea ,nimic nu a mai fost la fel acolo.Probabil dacă aș călători în Basarabia aș regăsi ceva din amintiri. Le urez și eu necunoscutelor cu care îmi împart zestrea genetică *La mulți ani !* Foarte frumos și de suflet articol.

+3 (3 voturi)
Daniela Terzi-Barbăroşie
15.10.2013, 13:33:22

Stimata Doamna, sunt sigura ca bunica dvs. a fost si foarte fericita, cu atata iubire cat emana comentariul dvs., s-a alimentat si ea, la randu-i, din dragostea si recunostinta voastra, a celor din familie. Va multumesc si eu pentru aprecieri!

+3 (3 voturi)
Claudiu Ionut
15.10.2013, 14:49:58

Putin cam "dulceaga" postarea dumeavoastra. Ar trebui sa fie 365 (sau 366, dupa caz) Zile Internaţionale a Femeilor, si nu numai din Mediul Rural. Lucian Blaga a scis versul "Eu cred că veşnicia s-a născut la sat".

+2 (2 voturi)
Jupânu'
16.10.2013, 09:51:48

In toata Europa de Est, femeile de la sate sunt o categorie uitata dar pe care se sprijina, de multe ori in totalitate, economia locala. E o majoritate tacuta care o duce mizerabil. Cu cat mergi mai spre Est cu atat le este mai greu. In spatiul ex-sovietic conditia lor se apropie de cea a detinutilor din lagarele de munca. O mare problema este lipsa de respect a barbatilor din spatiul ortodox pentru femei aici incluzand Romania si Balcanii. Lipsa asta de respect ia forme mai sofisticate la oras dar fundamental, ramane aceeasi. Problema grea ... Probabil, asta este una din diferentele fundamentale cand vorbim de " civilizatie" in Europa. Respectul pentru femei ( in general,) in Vest, e la 200 de ani distanta fata de misoginismul ingaduitor-bovin al barbatilor din Est.

Claudiu Ionut
16.10.2013, 19:10:17

@jupane, nu stii ce vorbesti... Du-te in Bosnia sa vezi cum sunt tratate femeile, iar ele accepta (cel putin in public, din cate am observat eu), conform religiei musulmane, gen mers in urma barbatului, nu vorbesc neintrebate etc. Bine ca nu le obliga sa poarte si valuri d'alea, sa li se vada numai ochii prin plasa... Asa ca nu sunt de acord cu sintagma "misoginism ingaduitor-bovin al barbatilor din Est" cu trimitere la spatiul ortodox si in special la Romania. Nu sunt ortodox, dar hai sa nu exageram si sa nu fim feministi decat doamna Terzi de dragul temei propuse.

Modifică Setările