INTERVIU Nicoleta Esinencu: ”Spectatorii sunt receptivi la spectacolele sociale şi politice. Guvernele încă n-au arătat vreun interes în această privinţă”

Dacă ai fost măcar o dată la o reprezentaţiei a Teatrului-Spălătorie, cu siguranţă ai rămas plăcut impresionat de modul în care dramaturgul Nicoleta Esinencu aduce pe scenă nemulţumirile, temerile şi problemele societăţii moldoveneşti.

Dacă ar fi să trasăm un numitor comun specific al organizaţiilor non-guvernamentale care activează în Republica Moldova, care ar fi acesta?

Sună foarte trist, dar eu cred că acest numitor comun ar fi banii. Cred că mai avem foarte mult de lucru până când acest numitor ar fi comunitatea.

Care consideraţi că este cel mai important proiect pe care l-aţi desfăşurat anul acesta împreună cu Teatrul Spălătorie?

Toate proiectele sunt la fel de importante pentru noi. Dacă nu ar fi importante, nu le-am face.
Am avut două producţii noi: ”Moldova independentă. Erată.” de David Schwartz (România). Un spectacol care completează şi corectează istoria oficială a Republicii Moldova. Este istoria nescrisă şi nespusă la şcoală, despre perspectivele oamenilor obişnuiţi asupra schimbărilor economico-politice.

E şi o altă producţie recent, ”American Dream”. Piesa are ca punct de pornire istoria personală a unuia dintre actorii implicaţi în proiect, care, fiind student, a plecat prin programul “Summer Work & Travel” în America. Pornind de la această istorie, ”American Dream” propune şi o incursiune în interiorul unei societăţi care se vrea percepută şi chiar e percepută de multe ori ca o societate model. Acum lucrăm la un nou spectacol despre sistemul educaţional din Moldova. O temă la fel de importantă pentru noi ca şi celelalte teme abordate în spectacolele de la spălătorie.

Cât de deschişi sunt agenţii economici din Republica Moldova spre a susţine iniţiativele de responsabilitate socială? Din punctul Dumneavoastră de vedere ce i-ar determina să direcţioneze bugete mai substanţiale către sectorul CSR?

Nu cunosc foarte bine situaţia, poate din motivul că teatru-spălătorie nici nu-şi doreşte susţinere de la agenţii economici. Sau mai bine zis am fi foarte selectivi în acest gen de colaborări. Nu-mi pot imagina un spectacol despre consumerism, de exemplu, finanţat de o companie fast-food sau de un supermarket. Cred că acest spectacol ar pierde din start foarte mult din credibilitate. Artiştii trebuie să fie liberi să vorbească despre orice subiect, indiferent de cine-i finanţatorul sau cine e la guvernare. Dar asta de obicei nu convine nici finanţatorilor şi cu atât mai mult guvernărilor.

Îi putem considera pe reprezentanţii mass-media cu adevărat deschişi în mediatizarea proiectelor de responsabilitate socială din Republica Moldova?

Nu putem considera. Din păcate, marea majoritate a mass-mediei din Moldova dă dovadă de atitudine neprofesionistă în tot ce face. Relatează evenimente doar în scopuri politice sau sunt superficiali şi foarte prost informaţi. Dacă e să vorbim despre evenimentele culturale, mass-media noastră nici nu se oboseşte să vină la acest gen de evenimente. Mai există situaţii când solicită interviuri şi nu sunt deloc informaţi. Nu mi s-a întâmplat niciodată să vorbesc cu un jurnalist din Germania, care nu a citit textele mele înainte de a solicita interviul. În Moldova jurnaliştii câteodată n-au idee cine eşti şi cum te cheamă, dar cu toate acestea îţi solicită interviuri gen “care sunt planurile de viitor?”.

Care consideraţi că sunt cele mai importante paneluri de dialog care vor fi abordate în acest an la Civic Fest?

Vom vedea.

Creaţiile artistice din Republica Moldova pot fi numite instrumente de influenţă sau de conştientizare asupra problemelor sociale din ţara noastră?

Spectatorii au demonstrat că sunt receptivi la spectacolele sociale şi chiar politice. Asta înseamnă conştientizare. Guvernele încă n-au demonstrat niciun fel de interes şi conştientizare în această privinţă.