Social

articolul anterior articolul urmator

Moment istoric. Primul concert la Chişinău al Orchestrei Române de Tineret

1
28 Mar 2016 15:27:33
Dumitru Avakian
Orchestra Română de Tineret condusă de Cristian Mandeal la primul concert susţinut la Chişinău. FOTOGRAFII facebook.com/OrchestraRomanaTineret
Orchestra Română de Tineret condusă de Cristian Mandeal la primul concert susţinut la Chişinău. FOTOGRAFII facebook.com/OrchestraRomanaTineret

Cum să nu realizezi? Săptămânile trecute, la Chişinău, „podul de flori” a prins glasul muzicii. Aşa a fost! Sala de concerte a Filarmonicii locale a devenit literalmente neîncăpătoare. A făcut greu faţa valului de melomani, în majoritate tineri, veniţi în strada Mihail Eminescu cu mai bine de jumătate de oră înaintea începerii concertului muzicienilor sosiţi de la Bucureşti.

Ropote nesfârşite de aplauze, urale de întâmpinare, numeroase rechemări la rampa sălii de concert au salutat primul concert la Chişinău al tinerilor instrumentişti români; ansamblul îi reuneşte pe cei cu totul merituoşi, tineri ce studiază în instituţiile de învăţământ superior vocaţional din România, absolvenţi din ultimii ani ai acestora. In plus, concertul s-a bucurat de participarea solistică cu totul excepţională a tânărului violoncelist Andrei Ioniţă, actualmente student al Universităţii de Artă din Berlin, câştigător a numeroase distincţii naţionale şi internaţionale, dintre acestea Premiul suprem al secţiunii sale, distincţie cucerită anul trecut în cadrul prestigiosului Concurs Ceaikovski de la Moskova.

O dată în plus, muzica se dovedeşte a fi un preţios mijloc de comunicare, un teren al întâlnirilor de semnificaţie. Deloc surprinzător, „acordajul” spiritual întru muzică, constituirea propriu-zisă a ansamblului, au fost posibile graţie strădaniilor dirijorul Cristian Mandeal, artist al coagulărilor hotărâtoare în vederea constituirii ansamblului.

Câteva au fost capetele de afiş cu totul atrăgătoare ale programului. Mă refer în primul rând la realizarea celebrelor Variaţiuni pe o temă Rococo, pentru violoncel şi orchestră, de Piotr Ilici Ceaikovski, verstiune realmente captivantă, intens imaginativă, datorată tânărului, minunatului muzician Andrei Ioniţă; dispune de un sunet de o elocvenţă seducătoare ataşată sensului, vitalităţii înseşi a frazei muzicale. Aspectul timbral, inclusiv dinamica sonoră, sunt constructive; chiar şi atunci când emoţia comunicării devine supra-solicitantă. Iar aceasta fără a împieta asupra intonaţiei, ferm controlate inclusiv în registul supra-acut; secţiunile lucrării, variaţiile, capătă individualitate, iar ansamblul acestora îşi menţine coerenţa.

Andrei Ioniţă FOTO Virgil Oprina

Cu prilejul primei prezentări a programului la Atheneul bucureştean, la cererea insistentă a publicului, la cei 22 de ani ai săi Andrei Ioniţă a oferit o versiune uimitoare în mod absolut a Preludiu-lui din prima Suită pentru violoncel solo de Bach; unitatea de gândire, inteligenţa construcţiei, sensibilitatea acută dar echilibrată, îmglobează aici o viziune timbrală extinsă, cea care colorează spaţiile inspirat aerate ale lucrării. Imaginat astfel,  Preludiul bachian devine o entitate artistică ce atinge zonele înalte ale spiritului.

Celălalt aspect remarcabil al programului l-a constituit prezentarea Suitei din opera Cavalerul Rozelor de Richard Strauss. Indiscutabil, realizarea acestei spectaculoase lucrări presupune un temeinic antrenament profesional parcurs la nivel de excelenţă de tinerii instrumentişti sub conducerea dirijorului Cristian Mandeal. Sunt muzicieni care, cu rare excepţii, în instituţiile de învăţământ artistic din care provin, dispun de posibilităţi limitate privind cântul în ansamblu. Muzica acestei lucrări – sunt reluate simbolurile muzicale ale operei -  este ea însăşi un spectacol gândit şi împlinit în acest sens de dirijor, de tinerii săi colaboratori. Se dobândeşte o vervă dinamică în bună parte atent controlată, un antren sonor impresionant ce poate însă depăşi, în finalul suitei straussiene, în momentul de climax, aşezarea firească a momentului psihologic. Punctul cel mai împlinit artistic al evoluţiei orchestrale s-a dovedit a fi momentul wagnerian, Preludiu şi Moartea Isoldei, impresionant prin dinamica foarte largă a evoluţiei orchestrale, prin susţinerea amplă, bine întreţinută a acesteia.

Aş observa, întregul program se poate constitui într-un veritabil exemplu de concert simfonic de bună reprezentativitate; debutul l-a făcut celebrul triptic datorat compozitorului Theodor Rogalski, Trei dansuri româneşti, un model de orchestraţie savuroasă, de captivantă valorificare a melosului popular din diferitele regiuni ale ţării.

Concertele amintite au făcut parte dintr-un proiect extins pe durata a trei seri apropiate de muzică, primul – cum notam anterior –  susţinut la Atheneul Român, următorul în cadrul tradiţionalului Festival de Muzică de la Russe, din Bulgaria, în deschiderea actualei ediţii, iar ultimul, poate cel mai spectaculos, la Chişinău. Concertele au fost posibil de organizat dat fiind programul proiectelor de acest fel susţinute de Ministerul Culturii din România, dat fiind sprijinul oferit de filiala Chişinău a Institutului Cultural Român, de agenţia Lanto communication. Iniţiator şi inspirator al proeictului, maestrul Marin Cazacu, s-a dovedit a fi, o dată în plus, un excelent organizator, un inimos mobilizator al elanului tinerilor muzicieni.

Prin contrast cu simpatia publică, cu căldura cu care au fost întâmpinaţi muzicieni români, autorităţile moldovene locale au manifestat o indiferenţă în bună parte jenantă privind organizarea concertului. Nu este de neglijat, concertul de la Chişinău nu a beneficiat de un potrivit program de sală. O cooperare dintre Ministerul moldovean al culturii şi cel de la Bucureşti ar fi fost firească.

Materialul a apărut anterior în revista România Literară.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

1 Comentariu

miron miron
28.03.2016, 17:49:26

De o bucat de vreme parca ceva se leaga intre Bucuresti si Chisinau. De la demostratiile de duminica pentru unire, unde au participat zeci de mii, pana la un concert al Ochestrei Romane de Tineret, are menirea de a atrage tinerii. Am ascultat de mai multe ori aceasta formatie, merita, e poate cea mai mare bucurie de ai revedea si asculta de fiecare data. Si de la acest concert, cred ca se poate lega un liant intre tinerii basarbeni si noi romanii de peste Prut.

Modifică Setările