Orice prostie cu Dracula se vinde bine

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Internetul duduie de ştiri despre „temniţa lui Dracula” descoperită în Turcia. Încă o prostie viralizată, doar pentru că are cuvântul cheie „Dracula”. Nu m-aş mira ca peste puţină vreme să aud că „temniţa lui Dracula” din Turcia a devenit obiectiv turistic şi doritorii vor trebui să plătească 20 de euro ca să vadă nişte pivniţe medievale – şi asta doar pentru că pe panoul de la intrare va scrie că în acele văgăuni a fost închis cândva Vlad Ţepeş.

Nu va avea nicio importanţă din punctul de vedere al reclamei faptul că în perioada captivităţii lor la otomani Vlad Ţepeş şi fratele său Radu cel Frumos au fost trataţi ca nişte prinţi – ostatici oferiţi garanţie pentru buna purtare a tatălui lor, Vlad Dracul, dar totuşi prinţi. (Într-o scrisoare către Senatul Braşovului din 1444, Vlad Dracul scria ”mi-am lăsat copiii să fie măcelăriţi pentru pacea creştinilor”).

Despre Radu cel Frumos ştim din cronica lui Laonic Chalcocondil că participa la petrecerile sultanului Mahomed al II-lea, iar la una din aceste petreceri stropite din belşug cu vin, tânărul prinţ român era să fie violat de marele sultan. Radu (poreclit cu ironie „cel Frumos” în urma acestui episod) l-a înjunghiat în coapsă pe sultan, refuzând avansurile acestuia. Nici în urma acestei tentative de omor Radu cel Frumos nu a fost întemniţat – e drept că o vreme a stat ascuns – însă a fost reprimit în suta sultanului).

Nu cunoaştem foarte multe detalii despre ce a făcut Vlad Ţepeş în perioada în care a fost ostatic la otomani. Putem bănui că a făcut parte din anturajul sultanului, alături de fratele său şi alţi prinţi, fii ai diverşilor aliaţi ai otomanilor, mai de voie, mai de nevoie. Şi putem fi siguri că Vlad Ţepeş nu a stat închis într-o pivniţă. După ce Vlad Dracul a fost decapitat de Iancu de Hunedoara în anul 1447, sultanul l-a trimis în 1448 pe Vlad Ţepeş să ia tronul Ţării Româneşti şi conform relatării unui ienicer de origine sârbă viitorul voievod a fost tratat cu toate onorurile.

Pe scurt, articolele care au final publicitar au prea puţin de-a face cu istoria consemnată în documente. Anii trecuţi BBC prelua o ştire din Bulgaria, unde era anunţată descoperirea mormântului lui Vlad Ţepeş – sau cel puţin a unei rude de-a lui. Arheologii bulgari găsiseră un schelet medieval care avea între coaste un piron ruginit – probabil un cui de coşciug – însă concluzia propagată de mass-media a fost că avem de-a face cu un vampir căruia i s-a înfipt un piron în inimă. Vampir, deci Vlad Ţepeş sau o rudă de-a lui. În urmă cu doi ani, cotidianul sârb Kurir afirma că Vlad Ţepeş a fost sârb, pentru că toţi românii din Evul Mediu au fost de fapt sârbi – chestie cât se poate de clară de vreme ce documentele medievale româneşti erau redactate în slavonă. În baza acestei logici toţi maghiarii medievali au fost romani, pentru simplul motiv că au scris sute de ani în limba latină.

Problema este că nu prea există reacţii avizate la toate aceste inepţii publicitare.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite