Preot: Respectând postul naşterii Domnului, creştinii se îmbunătăţesc sufleteşte

FOTO IPN

Postul naşterii Domnului, care a început în 28 noiembrie, se va încheia pe 7 ianuarie – după liturghie. El vizează în primul rând curăţarea de patimi, iar postul alimentar contribuie la aceasta. Postul este de asprime mijlocie – ca şi Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, mai puţin riguros decât Postul Mare, având multe dezlegări la peşte, ulei şi vin.

După rânduiala străveche, în timpul acestui post, creştinii ajunează lunea, miercurea şi vinerea, până la orele 15-16, când se mănâncă hrană uscată sau legume fierte fără untdelemn. Marţea şi joia se mănâncă plante fierte, drese cu untdelemn şi se bea vin, iar sâmbăta şi duminica se îngăduie şi peşte, în afară de ultima săptămână premergătoare praznicului naşterii Domnului – care sunt zile stricte de post. „Copii de până la 7 ani nu fac păcate, de aceea nu sunt supuşi postului, ei nu cunosc noţiunea de păcat”, a menţionat pentru IPN preotul Vasile Garbuz, parohul bisericii Sfântul Apostol şi Evanghelist Iona Teologul.

Dacă lunea, marţea sau joia cade serbarea vreunui sfânt, se dezleagă la peşte, iar miercurea şi vinerea, în acest caz, se dezleagă la untdelemn şi vin, dar se mănâncă numai o dată pe zi. Dacă se întâmplă miercuri şi vineri un sfânt cu Priveghere, ori hramul bisericii, atunci se dezleagă la untdelemn, peşte şi vin. Dezlegare la peşte se dă de asemenea la praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului (4 decembrie), în orice zi ar cădea.

Postul Naşterii Domnului a fost rânduit de Biserică pentru a-i pregăti pe credincioşi spre serbarea naşterii după trup a Mântuitorului Iisus Hristos. El aduce aminte creştinilor de patriarhii şi drepţii din Vechiul Testament, care au petrecut timp îndelungat în post şi rugăciune, în aşteptarea şi cu nădejde a venirii lui Mesia – Izbăvitorul, „despre care cel mai convingător a scris prorocul Isaia, în capitolul 53”, a menţionat preotul Vasile Garbuz.

Ca vechime, cele dintâi menţiuni despre practicarea acestui post provin din secolele IV–V, de la Fericitul Augustin şi episcopul Leon cel Mare al Romei, care a rostit nouă cuvântări despre acest post, numit „postul din luna a zecea”. Sinodul local din Constantinopol, ţinut la anul 1166 (sub patriarhul Luca Hrisoverghi), a uniformizat durata postului Naşterii Domnului în Bisericile Ortodoxe, hotărând ca toţi credincioşii să postească timp de 40 de zile, începând de la 15/28 noiembrie. Totuşi, naşterea Domnului era prăznuită şi înainte de anul 313, când împăratul Constantin a oficializat prin edictul de la Milano Creştinismul ca religie de stat în Imperiul Roman.

Prin durata lui de 40 de zile, acest post ne aduce aminte de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aştepta să primească cele 10 porunci de la Dumnezeu scrise pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii. Tot aşa şi creştinii, postind 40 de zile, îşi curăţă sufletele şi trupurile şi se învrednicesc să primească pe Mântuitorul lumii. „O legătură simbolică poate fi făcută şi între cel 40 de ani în care poporul evreu a ieşit din robia Egiptului şi a ajuns în ţara făgăduinţei”, a menţionat preotul Vasile Garbuz.

În fiecare post Biserica Ortodoxă îndeamnă credincioşii la fapte bune şi milostenie.