Social

articolul anterior articolul urmator

Printre reforme şi topuri

3
30 Dec 2013 09:03:41
Daniela Terzi-Barbăroşie
Echipa Ministerului Educaţiei din Republica Moldova - condusă de Maia Sandu - a făcut revoluţie în 2013
Echipa Ministerului Educaţiei din Republica Moldova - condusă de Maia Sandu - a făcut revoluţie în 2013

Când m-au invitat colegii de la Adevărul să împărtăşesc cu cititorii noştri aprecierile pentru anul care se duce, m-am bucurat că tocmai pe mine m-au întrebat despre educaţie. E unul dintre domeniile mele preferate, iar aprecierea mea pentru felul în care au decurs lucrurile aici, în 2013, sunt cele mai înalte.

Oi fi eu foarte subiectivă (ca toată lumea, de altfel, atunci când deschide gură şi spune ceva ce crede cu adevărat), dar risc să încerc să vă conving şi pe voi de acest lucru.

Eu cred, ca şi mulţi dintre voi, că o societate carentă la capitolul educaţiei, va rămâne întotdeauna în haos, iar oamenii ei – la cheremul altora. Mai cred că un sistem educaţional găunos crează spirite seci, cu profesionalismul cariat şi simţul civic - lipsă. Acesta este motivul pentru care rămân la vechea  mea convingere că cea mai importantă investiţie pe care o poate face un stat este cea în domeniul educaţional, şi nu doar prin resursele financiare, cât mai ales, prin resursele umane: oameni de înaltă calitate umană repartizaţi acolo, încurajaţi să rămână şi onoraţi pentru ceea ce fac, nu doar livrare de cunoştinţe, ci mai curând formare de competenţe şi fărurire de personalităţi. Astfel, devine mai important Cine ne învaţă decât ce învaţăm, Cum învăţăm decât cât învăţăm.

Ceea ce s-a întâmplat în 2013 în domeniul educaţiei la noi, este mai mult decât revoluţionar, din punctul meu de vedere şi asta pentru că reformele lansate (câteva continuate, cu retuşuri) de noua echipă tenace de la Ministerul Educaţiei cuprind ambele dimensiuni ale paradigmei descrise succint de mine mai sus şi merg chiar mai departe. Spre regret, în momentele de panică, oamenii sunt cuprinşi de ceaţă sau de furie, pentru că realmente nu înţeleg cum anume ceea ce face azi Ministerul le va ameliora viaţa. Asurziţi de tărăboiul politic din jurul reformelor, oamenii pierd din vedere esenţialul şi … oamenii valoroşi. Pentru a însenina un pic atitudinile sumbre ale unora, voi spune cum văd eu – ca părinte şi ca psiholog – reformele din domeniul educaţional, într-un inventar de tipul “Top 10” (cum e în vogă pe la noi):

I) Proiectul Codului Educaţiei – pentru că permite şcolilor să dezvolte afaceri şi pentru că în baza acestuia toate (şi nu doar, puţine) şcolile din Moldova vor înfiinţa consilii de administrare, din care vor face parte profesori şi părinţi. Pentru evaluarea fără note a copiilor din ciclul primar (urmăresc de 3 ani beneficiile acestui sistem de notare aplicat în şcoala fiicelor noastre). Pentru că elevii, ghidaţi de părinţi şi profesori, vor avea dreptul să aleagă dintr-un număr mai mare de discipline opţionale, şi pentru că vor cunoaşte temeinic limba română şi cea engleză. Şi pentru că va fi revizuita curricula!

II) Educaţia 2020 - Strategia sectorială de dezvoltare pentru anii 2014-2020 – pentru că are piloni solizi (Acces, Relevanţă, Calitate) şi cărămizi sănătoase (Eficienţă, Rigoare, Pilotare şi Reproducere, Reconsiderare, Adaptare şi Viabilitate Instituţională). Pentru că este orientată spre rezultate şi abordează problemele şi soluţiile atît pe trepte de învătămînt, cît şi pe subiecte transversale.  Pentru că învăţarea este abordată ca fiind un process ce durează pe tot parcursul vieţii, iar competenţele-cheie pe care le cuprinde sunt cele care vor odrăsli Minţi şi Caractere.

III) Strategia de descentralizare aplicată domeniului educaţional - pentru multe, dar în deosebi, pentru că prevede consolidarea autonomiei şcolilor şi sporirea responsabilizării pentru banii publici. Şi nu e un paradox aici.

IV) Strategia de dezvoltare a Înăţământului Vocaţional/ Tehnic pentru anii 2013 – 2020 – pentru primii paşi îndrăzneţi şi de mare impact în domeniu, care făcuţi mai repede şi mai mulţi, vor determina, în cele din urma, stoparea acestei inutile inflaţii de diplome (de licenţe, de mastere şi chiar, de doctorate) şi vor forma un mare segment de profesionişti atât de necesari sectorului privat

V) Iniţiativa de constituire a Fondurilor pentru educaţie incluzivă – pentru că în fiecare raion mai mulţi oameni se vor gândi şi se vor ocupa de copiii cu necesităţi educaţionale speciale, şi pentru că mai mulţi bani vor fi alocaţi în acest scop.

VI) Crearea Consiliului Naţional al Elevilor – pentru deschiderea Ministerului Educaţiei către opiniile şi feedback-urile copiilor şi tinerilor despre eficienţa sau ineficienţa măsurilor întreprinse de Minister şi şcoli. Prin oferirea acestei platforme consultative şi de dezbateri elevilor din învăţămîntul preuniversitar, Ministerul a mai pus o cărămidă esenţială în construirea consensului între “prestatori” şi “beneficiari”.

VII)  Bacalaureatul – 2013: pentru curajul Ministerului, dar şi pentru multele găsălniţe; pentru tenacitatea Ministerului exprimată în Noul regulament pentru examenului de Bacalaureat din 2014, dar şi pentru capacitatea spectaculoasă de a învăţa din experienţă.

VIII) Regulamentul de atestare a cadrelor didactice din învăţămîntul preşcolar, primar, secundar, special, complementar, secundar profesional şi mediu de specialitate – pentru umanizarea unui proces atât de important pentru reuşita academică a copiilor noştri şi bunăstarea lor emoţională.

IX) Crearea Agenţiei de Asigurare a Calităţii – pentru că, dincolo de multe atribuţii bune pe care le are, îşi propune să dezvolte o întreagă cultură instituţională a calităţii în învăţămîntul preuniversitar, iar pentru mine acest lucru înseamnă că educaţia va fi realmente o valoare, familială şi...cu puţină răbdare, chiar naţională.

X) Celebrarea Excelenţei Academice – pentru toate evenimentele organizate în scopul onorării eforturilor elevilor şi adulţilor care îi ajută şi însoţesc în periplu lor academic.

Natura ne dă, părinţii ne îmbogăţesc ADN-ul şi ne trimit la şcoli, Ministerul şi cadrele didactice fac salturi spectaculoase de la o zi la alta, dar fiecare este responsabil de ceea ce alege să facă - sau să nu facă - cu această zestre şi cu aceste daruri. Poţi rămâne o viaţă, doar în oarecare statistici, mulţumindu-te cu acest rol minor sau îţi poţi da tu însăţi Rolul, gasindu-ţi Rostul. Asta vor şti să facă copii noştri mâine, după implementarea tuturor reformelor iniţiate de echipa Ministerului de azi.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

3 Comentarii

Claudiu Ionut
30.12.2013, 15:23:06

Doamna Terzi, ma bucur ca sunteti optimista in ce priveste educatia in R.Moldova, sa vad pana cand. Eu ma raportez la realitatile din Romania, unde an de an se spune ca mai jos nu se poate, dar anul urmator se demonstreaza contrariul. Nu-mi inchipui ca in R.Moldova ministerul de resort are fonduri suficiente pentru sustinerea invatamantului, desi guvernantii spun ca invatamantul si sanatatea sunt prioritati ale bunei lor guvernari. Cat despre reforme, in Romania in 24 de ani au fost 20 de ministri (dintre care unul in 3 mandate), unul singur a stat pe post 4 ani, restul mai putin. Toate bune si frumoase, dar fiecare a considerat ca reforma in domeniul pastorit de el daca nu trebuie schimbat radical sistemul, macar sa fie modificat pe ici, pe colo, in punctele esentiale (sa-l parafrazez pe Caragiale), in asa fel incat un elev odata intrat intrun ciclu (elementar sau gimnazial, sa zicem), nu stie pe ce criterii il va absolvi, regulile jocului fiind schimbate cand nu te astepti. Nu lucrez in domeniul educatiei, am refuzat un post in facultatea absolvita, dar vad cum de dragul negarii trecutului se arunca la gunoi unele lucruri bune, care nu aveau legatura cu ideologia trecuta. Eu am invatat bine matematica dupa o culegere a lui Gheba, intrand la liceu fluierand. Azi in Romania sunt fel de fel de manuale alternative, de materiale didactice ajutatoare (dar si obligatorii prin vointa profesorului), dar rezultatul este ca scoala nu le transmite acelasi nivel de cunostinte ca inainte de '89, matematica fiind neutra, nici comunista, nici altcumva. Fapt pentru care mi-am dat copii ultimii 2 ani de scoala generala la meditatii la greu, dar cel putin au intrat la colegii prestigioase din Bucuresti si mai apoi la facultati tehnice cautate pe piata muncii. Revenind, m-as bucura daca R.Moldova nu ar lua exemplul Romaniei, mai bine zis ar invata din greselile ei, desi cred ca are ea insasi destule in a-si reprosa. Inchei prin a va ura un an mai bun in tot ceea ce faceti.

+3 (3 voturi)
Daniela Terzi-Barbăroşie
30.12.2013, 16:48:00

Sunt sigura ca exact asta va face noua echipa a Ministerului, din cele multe cate vad eu! Cat priveste ministri Romaniei, eu aici sunt iarasi subiectiva :) - cred ca Mircea Miclea ar fi facut cel mai mult bine domeniului - dar a fost prea crancena lupta si s-a dus Omuț sa se ocupe de ceea ce ii place mai mult, psihologia.

Grigore Cirnat-Grigorescu
30.12.2013, 23:38:53

Doamne, cât de pătimaș, frumos, luminous și, finalmente, stresant. Vârsta vă scuză. Dar și vă acuză. Istoria-i plină de Minţi şi Caractere care au lăsat opre și capodopere… volatile-inutile. Încă romanii au pecetluit estetismele și lacrimogeniile: arta este un lux inutil. Ca și celelalte virtuți ori frumuseți care, la numai câteva zile, devin plictisitoare… Nu ne prăbuşim nici de numărul duşmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoşătoare de meningită morală, încă la 1916 ne cataloga Octavian Goga. Încă Confucius din sec. VI î.H. rezuma: Vine un timp când oamenii morali trebuie să se implice în luptă. Peste XXV de secole, Dalai Lama ne avertiza și sancționa dur: planeta nu are nevoie de vedete, planeta are nevoie de oameni morali. Accidentul cosmic al secolului XX - Nietzsce nu poate fi neglijat ori minimalizat prin omul bun este ceva depășit. Omul moral, cu atât mai mult? Dar artiștii nu dă soluții, un mare artist nici n-a auzit de ele sau de Ce-i de făcut?, ci pune pe lume o altă lume… (Dan Ciachir, 1987). De fapt, cei care cunosc nu vorbesc (Chuang-Tzu) ori ”Fiecare se gândește cum să schimbe lumea, dar nimeni nu se gândește să se schimbe pe sine...” (Lev Tolstoi). Apoi mai slăbiți-mă din educațiile-instruirile oprimatoare-colonizatoare că să pot deveini (rătăci) cea ce sunt. Acordați-mi măcar șansele necesare. Chiar să ratez zgomotos. Utopiștii comuninterniști au încercat dresarea omului în lagărul socialist. Pun punctual personal: unul eu n-am primt nimic de la părinții, școala, facultate, colegi, celebrități etc. Findcă am luat singur totul de peste tot. Mă călăuzise (salvase) Chuang-Tzu (despre care habar n-aveam): "Omul perfect isi foloseste mintea precum o oglinda; nu se ataseaza de nimic; nu respinge nimic; percepe fara a pastra". Însă-i și ea paradigma idealității utopice: Cine vrea să trăiască fericit este bine să nu repete căutările inutile ale Eclesiastului şi să înceapă din tinereţe să intre în „dimensiunea" ascultării de Dumnezeu. Evocăm epopeia căutărilor sumare ale Eclesiastului: lumea ştiinţei, lumea filosofiei, lumea senzuală a plăcerilor (petreceri, băutură), realizări materiale măreţe, bogăţie şi muzică. A ispitit-rânduitind materialismul, fatalismul, deismul, religia naturii, avariţia şi… chiar moralitatea. Finalu-i cunoscut: …Totul este deşertăciune şi goană după vînt! ...unde este multă înţelepciune este şi multă amărăciune, şi cel ce îşi înmulţeşte ştiinţa îşi sporeşte suferinţa. Aspiranții (ori diletanții) de a trăi fericiți sunt sortiți a relua sisific osăndele Eclesiastului, (re)asimilând etern canoanele teologicale. Oamenii mari („înfumuraţi super-spirituali"), adeseori și-ntotdeauna, comit fapte reprobabile mmai mari ca măreția creațiilor lor. Actualitatea dintotdeauna a impus o trinitate educațională: la engleji circulă teză mereu actuală: aveți grijă de educația voastră, nu de cea a copiilor... Iar echivalentul românesc ar fi: “Copiii trebuie crescuti pentru ei, nu pentru parinti” (Nicolae Iorga). Eminescu ne-a lăsat canonul educațional (a fost și revizor școlar) din veacul veacurilor prin a păstra «celula morală impenetrabilă a sufletului românesc»“. …misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele țării e creșterea morală a generațiunii tinere și a generațiunii ce va veni… Trebuie șă educăm, cultivăm, instaurăm și legiferăm cultul și chiar tirania moralității… Vlad Țepeș… Are meritul ca a coborat morala absoluta… la nivel absolut. Dormeai cu punga de aur la cap si ti-era frica sa n-o furi tu de la tine (Petre Tutea). Contemporanul nostru legendar Paul Goma - ayatollah nesuferit al pedagogiei morale nu se lasă îmbălsămat… îşi continuă cu obstinaţie munca lui de învăţător de ţară (E. Galaicu-Păun). Filosoful grec stoic Epictet testamentar predica: Mai bine să locuiască suflete mari în case mici, decât să se ascundă în case mari sclavi josnici… Cine va îndrăzni să repudieze josnicia morală mondială (și națională), inclusiv educațională, care înaintează eroic în prăpastie ori se autocondamnă? Armonia dintre sclavie și bogăție este o utopie? Ori Ecleziastul răspunse tuturor problemelor lumești: bogăţiile puse la o parte de stăpânul lor pentru a lui nenorocire. În definitiv, valorează unicul talent uman: A FI MORAL, INOCENT, DECENT… Avem nevoie nu de academicieni, scriitori, actori, farsori etc. cu opere, ci de oameni cu capodopre MORALE vitale, nu cu opere estetice intelectual-spirituale… …sunt două lucruri diferite în acumularea capitalurilor morale și a celor materiale ale unui neam (Eminescu).

+1 (1 vot)
Modifică Setările