Resuscitarea sfârşitului de an

Începutul fiecărui an aduce noi dorinţe şi entuziasm. Aşteptăm cu nerăbdare un nou început şi sperăm ca lucrurile să se îmbunătăţească în anul care vine. Ne place că avem şansa să uităm trecutul şi amintirile sale descurajatoare. Ne place că la început de an nimeni nu ne taie aripile. Nici chiar noi înşine.

Sunt ultimele 24 ore din anul 2012. A fost un an greu. A fost un an bun. Un an cu multe pierderi umane.  Un an şi cu multe câştiguri experienţiale.

În aceste ore, mulţi oameni aleg să-şi facă Rezoluţia pentru anul care vine, notând solemn ce ar dori să realizeze în noul an, iar din 1 ianuarie chiar încep cu înflăcărare să o implementeze. De regulă, aceste rezoluţii includ obiective pentru slăbit, practicarea sportului, renunţarea la fumat sau alcool etc.

Alţii sunt atât de prinşi în hora pregătirilor (pentru ora 23.45) încât nu găsesc nici barem 10 minute să facă o retrospectivă fugară a anului. Iar când se surprind în agitaţie, evită să-şi surprindă şi Sinele, cu atare analize.

Unii însă - în singurătate sau cu multă lume alături – trec printr-un travaliu introspectiv amplu, prielnic, dar şi dureros. Şi tot aşa, dureros, algoritmizează  o altă trudă pentru anul care vine: strădania pentru Sine şi autocreaţia. Reflecţii versus ruminaţii. Speranţe vs. frământări. Motivaţii vs. impulsuri. Gratitudini vs. îndatoriri. Metamorfoze vs. schimbări.  Putere vs. forţă. Valoare personală vs. vanitate.

Secretul optimizării personale este persistenţa, nu perfecţiunea. Făuriţi (-vă) cum ştiţi mai bine. Făuriţi anul, pe care-l aşteptaţi de-o viaţă.