Show-ul politik(os) versus suflu de copil

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Copilărie FOTO aiminternational.us
Copilărie FOTO aiminternational.us

Mărturisesc că de lunea trecută nu am mai privit nici o emisiune sau buletin de ştiri la tv. A fost mult prea mult ce am văzut şi auzit în acea seara – începutul sfârşitului unora. Dar nu mi-a fost defel greu să supraveţuiesc că cetăţeană după realitatea acelei agonii grobiene, intermediată de câteva camere video.

În fond, nu a fost decât c.t.d., vorba geometriei din copilăria mea.

A fost mai greu să supraveţuiesc după citirea ştirilor despre copila omorâtă în bătaie de un monstru, menit prin sânge, să o crească. Şi despre bătrânica batjocorită tot de un animal.

Relatările “lucide” despre aceste sălbătăcii au pălit pe lângă cele comise de politicieni. Revolta socială – la fel; excepţie fiind un grup de tinere de pe o reţea de socializare, care şi-au adunat of-ul la un loc, încercând să semnaleze societăţii că bătaia nu e ruptă din nici un rai, iar copiii nu trebuie transformaţi în îngeri înainte de vreme.

Mass-media “savurează” politicul, care musteşte de prostie şi ipocrizie, frizând orice urmă de bun simţ ce mai avem prin desagă (nu pot zice ADN). Politicul, devenind peste noapte simulacru comod, asigură tuturor loc de muncă, de distracţii, de înjurături şi de scuze. Talk-show-urile au devenit şi ele subterfugii lesnicioase de resuscitare a conştiinţei care – potrivit unora – e musai să fie politică. Astfel, cei care ne reglementează timpul liber – televizat - o ţin morţiş:  “omul nou” trebuie să facă diferenţa dintre doctrine de dreapta şi de stânga; trebuie să fie interesat de potenţialul de pugilist ratat al unor deputaţi şi de veleităţile negustoreşti ale altora; trebuie să recunoască sonorităţile pulmonare ale exponenţilor unui partid de cele ale purtărilor stindardului altui partid.

Ceea ce scriu nu este un manifest ostentativ la adresa televiziunilor. Dar pactul cu politicul trebuie anulat. Lumea a obosit. Lumea are alte griji decât politicul. Lumea nu are timp să facă conexiuni simbolice între certurile din AIE şi o Europă himerică – copiii vor mâncare, bătrânilor le trebuie medicamente, facturile vin cu regularitate, iar lucrul la pământ începe în curând.

Dacă urmăreşti emisiunile de dezbateri (cu două excepţii şi jumătate), pare că suntem mai preocupaţi de topuri şi scandaluri politice decât de cei care se ocupă de educaţia copiilor noştri (de la salariul lor şi până la conţinutul manualului pe care îl ţin în mâini) sau de cei cărora le încredinţăm sănătatea părinţilor noştri (de la salariu până la bisturiu). Neutralizarea efectelor noxelor omeneşti asupra copiilor ne preocupă mai puţin decât ultimele infidelităţi AIE-şti.

Ce facem cu taţii care îşi snopesc copiii până la deces? Cu mame amuţite de spaimă? Cu derapaţii spre  instincte animalice? Unde reciclăm deşeurile umane? E prea multă monstruozitate în jur. Şi prea puţină atitudine. Şi aproape defel acţiuni.

Mizeria umană e tot ce avem. Cum de s-a ajuns aici? 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite