Violenţa în familie şi gura lumii. De ce sunt tolerate astfel de manifestări

Violenţa în familie nu trebuie tolerată. FOTO Adevărul

Persoanele care au fost supuse violenţei în familie nu cunosc că există instituţii care sunt obligate să acţioneze în astfel de cazuri. Concluzia a fost formulată în urma prezentării Reportului de evaluare a modului de emitere şi executare a ordonanţelor de protecţie în cazurile de violenţă în familie în perioada 2012-2014, lansat de Asociaţia „Promo-Lex”.

Raportul a fost întocmit în baza interviurilor realizate cu 42 de angajaţi ai poliţiei, 42 de angajaţi din cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială (DAS) şi intervievarea a 42 de victime ale violenţei în familie din întreaga ţară, care au beneficiat de ordonanţe de protecţie. Doar 22% din victimele intervievate cunoşteau înainte de obţinerea ordonanţei de protecţie despre competenţele DAS în domeniul prevenirii şi combaterii violenţelor în familie. O altă cifră alarmantă arată că 50% din victime nu au încredere în reuşita poliţiei de a le oferi protecţie, iar unele mai afirmă că angajaţii poliţiei, de multe ori, încearcă să medieze conflictul, dar nu recurg la acţiuni ferme de sancţionare a agresorilor.

Gura lumii te face să suporţi violenţa

Victimele sunt de acord să suporte violenţa în familie cu scopul de a-şi menţine integrală familia, de dragul copiilor sau de ruşinea comunităţii. Aproape jumătate dintre victimele intervievate se află încă în relaţii de căsătorie cu agresorul şi nu pun problema divorţului. Aici nu este vorba despre dependenţa financiară a victimelor sau despre faptul că acestea ar fi locuit la domiciliul agresorului, fiindcă datele confirmă că în 55% din cazuri, familiile locuiesc în proprietate comună, 18% în proprietatea exclusivă a victimei şi doar 7% din victime locuiesc în domiciliul care aparţine exclusiv agresorului.

10% din plângeri ajung pe masa judecătorilor

Potrivit datelor Procuraturii Generale incluse în raport, în anul 2012 au fost înregistrate, cel puţin, 3.800 de plângeri de comitere a actelor de violenţă în familie. În cazul a 830 de plângeri au fost pornite cauze penale, iar în instanţele de judecată au ajuns doar 385 dintre acestea. Astfel, în anul 2012 doar circa 10% din plângerile cu privire la actele de violenţă în familie au ajuns să fie examinate drept infracţiuni.

Pentru anul 2013 se constată o dublare a dosarelor examinate în judecată cu privire la violenţa în familie. Astfel, din cele 3.000 de plângeri despre comiterea violenţei în familie, au fost pornite peste 1.350 de cauze penale, în timp ce în instanţele de judecată au ajuns aproape 630 dosare.

În primele nouă luni ale anului 2014, în instanţele de judecată au ajuns mai mult de 800 de dosare, cu 28% mai mult decât în anul 2013.

Asistenţii sociali nu-şi îndeplinesc pe deplin obligaţiunile

Referitor la funcţionarea cadrului legal, este apreciată pozitiv adoptarea de către Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei a instrucţiunilor clare privind acţiunile ce trebuie întreprinse de angajaţii poliţiei, DAS şi alte organe. Totuşi, mai există probleme privind aplicarea neuniformă a prevederilor Codului penal în ceea ce priveşte sancţionarea agresorilor. Chiar dacă, conform legislaţiei, responsabili de executarea şi supravegherea executării ordonanţelor de protecţie sunt poliţiştii împreună cu asistenţii sociali, iar în unele cazuri şi executorii judecătoreşti, din interviurile realizate s-a constatat că în mai mult de jumătate din cazuri DAS nu se implică, lăsând pe umerii poliţiei toată obligaţia. Deşi, în cadrul interviurilor, angajaţii DAS nu au recunoscut această lipsă de implicare, ei au precizat anumite obiecţii: graficul de lucru diferit al ofiţerului de sector şi asistentului social, ceea ce face imposibilă ieşirea concomitentă în teritoriu, lipsa banilor pentru transport, lipsa instruirii asistenţilor sociali etc.

Particularităţile executării unor tipuri de ordonanţe

Examinarea cu privire la emiterea sau respingerea ordonanţei de protecţie se desfăşoară în mare parte în termenul stabilit de lege, 24 de ore din momentul depunerii cererii. În acelaşi timp, la procesele desfăşurate în instanţele de judecată, agresorii sunt prezenţi în egală măsură cu victimele la şedinţa de judecată.

Obligarea de a părăsi temporar locuinţa comună ori de a sta departe de locuinţa victimei, fără a decide asupra modului de proprietate, asupra bunurilor este una dintre măsurile care se aplică agresorului. De asemenea, el este obligat de a sta departe de locul aflării victimei, la o distanţă care ar asigura securitatea ei. Agresorului i se mai interzice să viziteze locul de muncă şi de trai al victimei, dar şi contactul cu ea, cu copiii ei şi cu alte persoane dependente de ea. În timpul executării ordonanţei de protecţie, agresorului i se mai interzice să poarte şi să păstreze armă.

Raportul a fost lansat cu susţinerea financiară a Programului de Drept al Fundaţiei Soros-Moldova.

50%

din victimele abuzate nu au încredere în reuşita poliţiei de a le oferi protecţie

Alexandru Postică, Directorul Programului Drepturile Omului, Asociaţia „Promo-Lex”:

Comparativ cu anii 2008-2011, evident, lucrurile s-au schimbat spre bine. Avem o mulţime de instrucţiuni şi indicaţii metodologice cum să reacţioneze anumite autorităţi publice centrale în situaţiile de prevenire şi combatere a violenţei în familie. Avem o serie de documente care urmează să fie întocmite de către angajaţii poliţiei. Aceste modificări au dus la eficientizarea activitităţii acestora. În mare parte putem constata executarea ordonanţelor de protecţie, reieşind din numărul proceselor verbale de neexecutare, şi anume: avem în jur de 10 % din ordonanţele totale emise ca fiind neexecutate.

Prin urmare, concluzia logică ar fi că 80%-90% sunt executate. Evident, că Parlamentul Republicii Moldova urmează să adopte pachetul de modificări a celor 12 acte normative care au fost propuse de către societatea civilă şi sunt întocmite şi elaborate împreună cu Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei. Sperăm ca anul acesta să fie adoptate aceste modificări. În general, apreciem pozitiv evoluţia cadrului normativ şi activităţile organelor de resort în ceea ce priveşte modul de emitere şi executare a ordonanţelor de protecţie. Noi ne-am concentrat mai mult asupra ordonanţei de protecţie, dar nu şi asupra tuturor acţiunilor care urmează să fie îndeplinite de către autorităţi pentru a preveni violenţa în familie. În mare parte, dificultăţi la elaborarea acestui raport nu au apărut. Autorităţile centrale au comunicat informaţia la timp. Este un raport pe întreaga ţară care cuprinde informaţii de la toate inspectoratele de poliţie şi Direcţia Asistenţă socială din toate raioanele.