Poveştile cartierelor bucureştene: Balta Albă - o gropă cu var, Ferentariul - cel mai rafinat nume, iar Cartierul Rahova - refugiul oamenilor cu handicap
0
Cartierele bucureştene au poveşti inedite pe care doar istoricii le mai cunosc. Balta Albă era o gropă de var, unde se topeau cadravele ciumaţilor, Ferentariul a dobândit cel mai rafinat nume, iar cartierul Rahova era refugiul oamenilor cu handicap.
Fiecare cartier bucureştean în parte se bucură de propriul trecut şi de o denumire mai mult sau mai puţin interesantă, însă există anumite cartiere în Bucureşti ale căror legende sunt de-a dreptul uimitoare. Adevarul.ro vă prezintă istoriile cartierelor bucureştene.
Balta Albă - albă de la var
Un astfel de cartier este Balta Albă. Documentele arată că aici se afla o groapă cu var, care se transforma într-o baltă atunci când ploua.
În urmă cu două secole, în vremea lui Caragea, Balta Albă era doar o privelişte înfiorătoare, pe care oamenii o evitau.
În anii 1813-1814, perioadă ce a concis cu venirea pe tronul ţării a domnitorului fanariot Ioan Gheorghe Caragea, Bucureştiul a fost cuprins de o epidemie de ciumă bubonică, ce a rămas în istorie cu denumirea de „Ciuma lui Caragea“.
În vremea aceea, Balta Albă era cartierul unde erau duse şi topite cadavrele ciumaţilor.
Ghencea, denumire în cinstea turcilor
Turcii joacă un rol important în istoria României, dar şi-au pus amprenta şi pe Bucureşti. Cartierul echipei de fotbal Steaua, Ghencea este un nume provenit din limba turcă.
Astăzi, Ghencea este un cartier mărginaş, care dispune de o infrastructură sărăcăcioasă, însă, pe vremea fanarioţilor, Ghenci-aga, şeful arnăuţilor din garda domnească locuia în această zonă. Locul era marcat şi de Biserica Ghencei.
Rahova, teritoriul bucureştenilor cu handicap
În urmă cu sute de ani, străzile se numeau căi sau poduri, iar numele acestora era pus în funcţie de cel mai avut boier din zonă sau după trăsătura caracteristică a populaţiei. Aşa a ajuns cartierul Rahova din zilele noastre să numească Podul Calicilor, nume dat după sărăcia din zonă.
După ce în cartier au început să sosească şi alţi oameni, care nu erau notorii pentru calicenia lor, şi-a pierdut numele, iar înainte de numirea oficială de Calea Craiovei, cartierul purta numele de Podul Caliţei, nume fals, după cum este consemnat în volumul „Istoria Bucureşcilor“ de Ionnescu Gion.
Bătrânii din acea vreme spuneau că în Rahova avea nenumărate pământuri o femeie pe care o chema Caliţa şi că de aici ar veni noul nume.
Cartierul şi-a schimbat numele din Podul Calicilor în Calea Craiovei din cauza reputaţiei proaste. Niciunul dintre înstăriţii cartierului nu voia să îi fie numele asociat cu Podul Calicilor, cu atât mai mult cu cât în apropiere se afla şi Ţigănia Mitropoliei, un alt punct slab pentru imaginea boierilor.
Pe vremea când cartierul Rahova se numea Podul Calicilor, zona găzduia oameni cu handicap, nicidecum persoane zgârcite, dacă ne-am raporta la înţelesul pe care cuvântul „calic“ îl are în zilele noastre. De fapt, era vorba despre o îngrădire a persoanelor cu handicap, orbi, ciungi, betegi, toţi fiind marginalizaţi şi obligaţi să trăiască printre oameni asemenea lor, nu printre „oameni întregi şi sănătoşi“.
Crângaşiul, Sectorul Negru al Capitalei
În zona unde azi se întinde cartierul Crângaşi, în secolul al IV-lea, au fost găsite monede romane din anii 364-375 d.H. şi un cuptor de ars oale. Un document care prezintă o statistică a anilor 1830 consemnează prezenţa unui cătun, format din cinci gospodării.
Depre zona Crângaşi, legendele spun că a existat cândva o prelungire din Codrul Vlăsiei, un crâng, ai cărui locuitori erau cunoscuţi sub numele de crângaşi. În 1923, o parte din cătunul Crângaşi a fost inclus în teritoriul capitalei.
În perioada interbelică a Bucureştiul, Crângaşiul a făcut parte din Sectorul Negru al Capitalei. În acea vreme, Bucureştiul era împărţit în cinci sectoare, în însemnul a patru culori: galben, negru, albastru şi verde, iar Crângaşiul, astăzi cartier al sectorului 6, era cunoscut ca Sectorul Negru al Bucureştului.
Între 1940 şi 1960, cartierul deţinea case din paiantă şi chirpici, ce aparţineau familiilor sărace din Bucureşti. În urma inundaţiilor din anii ‘70, Crângaşiul s-a numărat printre cele mai afectate zone.
În Dristor locuiau „dârstarii”
În zilele noastre, cartierul „Dristor“ este cunoscut în special ca o destinaţie gastronomică, care zi şi noapte, indiferent când treci prin zona, garantat vei gasi un şir de oameni ce se întinde pe câţiva metri, care îşi asteaptă răbdători rândul pentru a-şi cumpăra gustarea.
După al Doilea Război Balcanic, România a primit regiunea „Cadrilaterului”, din nord-estul Bulgariei de azi, fiind construit un drum, denumit în trecut „Gura Lupului“. Clădirile şi casele care au fost construite în apropierea drumului au constituit un nou cartier, numit „Dristor”.
„Dristor” vine de la breasla piuarilor care şi-au dus existenţa în această parte a Bucureştilor. Meşterii piuari se numeau „dârstari”, «dârsta» fiind piua din piatră folosită la fabricarea postavului şi dimiei. Piuarii fabricau «dârste» şi pentru sutele de mori de pe cursul Dâmboviţa, de mare relevanţă economică pentru târgul Bucureştilor.
Ferentariul, raiul vinurilor
Ferentariul, perceput astăzi ca un cartier rău-famat, unde pericolul pândeşte la tot pasul, a primit cel mai rafinat nume din Capitală, etimologia cuvântului păstrând un moment istoric important al României.
Originea cuvântului vine din latină, unde „Ferentarius“ era un soldat din infanteria uşoară a legiunilor române, iar ferentarii erau soldaţii din oastea lui Mihai Viteazul, care ar fi avut câmpul de exerciţii în acest perimetru.
O altă legendă vorbeşte despre soldaţii olteni ai domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care se numeau tot ferentari, şi care ar fi fost răsplătiţi cu pământ pentru vitejia de care au dat dovadă.
Teritoriul a ceea ce astăzi se numeşte cartierul Ferentari, era destinat cultivării de livezi şi podgorii. Ferentariul oferea bucureştenilor vinuri, rachiuri şi fructe. Potecile nu aveau nicio identitate, casele erau dispuse la voia întâmplării. Zona era faimoasă pentru conacele şi cramele care erau situate chiar în mijlocul viilor.
Citeşte şi:
https://adevarul.ro/stiri-locale/iasi/legendele-din-spatele-denumirii-cartierului-podu-1439384.html
Se încarcă comentariile...
