FOTO Directorul secţiei de oncologie pediatrică Fundeni Bucureşti: „Nu poţi să fugi de lângă un copil care se transformă în înger“

Aproape de prichindei tunşi zero de mânuţele cărora atârnă încă perfuziile cu citostatice, pe holurile pereţilor coloraţi pe care au fost lipite mesaje stângaci mâzgălite, chiar lângă saloanele celor foarte bolnavi pe a căror ceafă stau scrise „literele“ ultimei operaţii, aici se zbate într-un adevărat război cu moartea Monica Dragomir, şefa secţiei de Oncologie Pediatrică de la Institutul Oncologic Fundeni Bucureşti.

Adevărul vă prezintă în cadrul campaniei Cei mai frumoşi români povestea medicului Monica Dragomir, femeia care se luptă zi de zi cu o boală nemiloasă, care nu ţine cont de vârstă.

Medicul, profesorul şi părintele Monica Dragomir şi-a început cariera la Institutul Oncologic Bucureşti chiar înainte ca secţia de oncologie pediatrică să existe, iar de peste 25 de ani practică o meserie în care viaţa, spune ea, a dus-o întâmplător. 

„Aici am fost înainte de a se deschide secţia, în 1988. În vremurile acelea despre cancer nu se ştia nimic. Noi eram atât de rupţi de realităţile medicale din Occident. În perioada de rezidenţiat, de Oncologie, terminasem Pediatria, exista o singură carte, un tratat de 3.000 de pagini de Oncologie. L-am tras la xerox. Alea au fost primele noastre cunoştiinţe din Oncologie. Existau trei sau patru citostatice făcute în România, la restul nu aveam acces“, explică medicul.

O doamnă frumoasă, ochii profunzi şi cu tresăriri scurte de tristeţe în privirea-i caldă, Monica Dragomir este cu adevărat o femeie puternică. Cu mângâierea unei mame, prezenţa-i autoritară de pe „holurile suferinţei“ nu-i opreşte pe copii să zburde prin secţie ca prin vreun spaţiu de joacă. 

Dragomir spune că a ajuns aici pentru că „aşa a vrut viaţa”. A fost acuzată de fraudă de autorităţile comuniste după ce îşi depusese dosarul în două locuri de cercetare, la Clinica IOMC „Emilia Irza“ şi la Institutul Oncologic Bucureşti. Pentru că era vorba de o neînţelegere, viitorul medic a reuşit după multe demersuri să obţină o păsuire şi să aibă dreptul de a se înscrie acolo unde erau cele mai puţine locuri, adică la Institutul Oncologic. A reuşit să intre şi de-atunci nu a mai avut alt post.

„A vindeca un copil de cancer care să-şi poată facă o familie, să aibă copiii lui şi să ducă o viaţă normală este suficient ca să te susţină să poţi suporta eşecurile terapeutice, care sunt multe“, este de părere Monica Dragomir, care recunoaşte că, deşi nu asta îşi dorea când a ales, nu are niciun un regret că face ceea ce face.

„Nu oricine poate face această meserie“

Şeful Secţiei admite că oncologia pediatrică nu este o meserie pentru oricine şi că pe lângă cei 17 ani de şcoală pentru o pregătire completă, cel care se gândeşte să intre în acest „ring“ necruţător are nevoie de pasiune şi de rezistenţă emoţională.

„Trebuie să fii capabil să oferi suport medical şi mai ales psihologic în situaţiile în care evoluţia este evident nefavorabilă. Nu poţi să fugi de lângă un copil care se transformă în înger. Mi-aş dori ca tinerii să meargă pe acest drum. Dar nu oricine poate face această meserie. Trebuie să fii structurat astfel încât să suporţi şi o încărcare emoţională, care este de multe ori negativă. Una pe care o duci practic tot timpul cu tine, peste tot. Îţi schimbă viaţa ta în sine, îţi influentează viaţa de familie, oricum ai lua-o. În oncologia pediatrică rămâi legată de ei tot timpul cât traiesc“.  

Cancerul nu iartă pe nimeni

Dovada că nimeni nu este cruţat de cancer este chiar povestea tragică despre care şeful echipei de la Fundeni cu greu vorbeşte. „Am fost cinci în total. Una dintre colegele noastre a murit în vară, avea un cancer la sân metastazat pe care nu am putut să-l vindecăm, oricât de bine am tratat-o “.

Monica Dragomir recunoaşte că tristeţea nu este singurul sentiment trezit de această boală cu care s-a luptat toată viaţa. Nu de puţine ori, în faţa unui copil cu cancer în stadiu incurabil, profesorul Dragomir a simţit în primul rând furie şi revoltă faţă de tot ce a impiedicat diagnosticul precoce în stadiul potenţial curabil al bolii. Implicarea psihoefectivă a doctorului şi a personalului medical este maximă şi te marchează pe viaţă. Este o lume în care realizezi în cel mai dur mod cu putinţă cât de mult contează o zi în care sănătatea îţi permite să te bucuri de viaţă şi de prezenţa celor dragi.

Monica Dragomir are grijă de micuţii bolnavi FOTO Eduard Enea

Despre moartea primului pacient, doctorul vorbeşte cu foarte multă suferinţă şi spune că pentru ea a însemnat degringoladă, frică, disperare că nu putea face mai mult. După deces, medicul care a pierdut bătălia a plâns alături de mama copilului, lucru care se întâmplă şi acum.

Şeful secţiei de oncologie pediatrică din cadrul Institutului Oncologic Fundeni din Bucureşti este de părere că, deşi au existat şi multe exagerări din partea mass mediei, există într-adevăr o criză a medicamentelor oncologice, dar că ea are loc în toată lumea. Fără să aibă informaţii precise, Dragomir este de părere că motivul principal ţine tot de bani şi de dispariţia multor medicamente ieftine de pe piaţă.

Cu toate acestea, ea asigură că nu există nicio lipsă în Secţia pe care o conduce şi că în ţară se poate face chimioterapie de orice fel, inclusiv chimioterapie cu doze mari şi suport celule stem. Mai mult, în ceea ce priveşte radioterapia, se poate face orice fel de radioterapie convenţională. Institutul Oncologic Bucureşti are două aparate noi performante venite de curând. În cazul operaţiilor de chirurgie, singura dificultate este aceea în care este nevoie de echipe multidisciplinare. Dar acest lucru se întâmplă şi în Europa, iar cazurile sunt extrem de rare.  

Probleme: Registrul Naţional de Cancer

Una din probleme grave pe care o are ţara noastră, potrivit şefului Secţiei de Oncologie Pediatrică este de fapt Registrul Naţional de Cancer pentru Copii din România.

Această evidenţă a existat în ultimii ani prin Societatea de Hemato-Oncologie Pediatrică care a avut suportul financiar al unei companii private. Sponsorizarea se termină, însă, anul acesta.

„Din păcate de anul viitor nu vom mai avea fonduri necesare continuării programului. Aceste registru este un sistem de contabilizare al informaţiilor despre cancer: câţi pacienţi există, ce fel de boli, cum evoluează ei, care este rata de mortalitate, care este rata de incidenţă adică tot ceea ce întreabă oamenii şi noi nu ştim să răspundem foarte clar. Putem oferi nişte răspunsuri în funcţie de cazuistica mea, de relaţiile pe care le am de la colegii mei, dar nu relaţii oficiale. Singura credibilitate pentru organismele internaţionale o dă Registrul Naţional de Cancer recunoscut de Organizaţia Mondială a Sănătăţii“, explică Dragomir.

Aceste studii se fac o dată la cinci ani, iar Registrul Naţional de Cancer a luat naştere la 1 septembrie 2009, deci dacă vor exista suficienţi bani, România ar putea avea nişte rezultate concludente într-un timp relativ scurt. Pe baza acestor rezultate se formează politicile de sănătate publică, iar administrarea bugetului să se facă în mod modern şi eficient, apariţia situaţiilor în care unităţile spitaliceşti să rămână fără medicamente vitale să fie cât mai mică.

„Partea cea mai bună pentru oncologia pentru copiii este că s-a rezolvat problema citostaticelor care nu erau. Practic, mai există unul singur ajuns deja în ţară şi care va fi curând adus la spital. Era o mare problemă“, a mai explicat Dragomir.    

Pe aceeaşi temă:

FOTO Povestea neurochirurgului care salvează îngeri: „Toate lucrurile în ştiinţă se explică până la un anumit punct, după apare divinitatea“

O poveste cum rar întâlneşti în România: Bogdan Bordeianu, doctorul cu patru joburi, văzut ca mântuitorul sărmanilor

FOTO Cei mai frumoşi români. Dacia Hîncu, doctoriţa care are grijă de ochii copiilor săraci