Bucureştiul, între prezervare şi inovare. Motive de optimism şi soluţii pentru mai bine

Capitala României nu apare prea des în discuţie alături de Amsterdam, Paris, şi Londra, dar uite că anul acesta Bucureştiul se află pe locul 5 în clasamentul Oraşelor Europene ale Viitorului a celor de la Financial Times.

„Micul Paris” se află peste capitala Franţei la proiecte noi pe cap de locuitor şi e în primele trei oraşe în categorii precum Capital Uman şi Stil de Viaţă. 

Nu e cazul să ne felicităm în mod special, clasarea noastră vine dintr-o inerţie naturală, nu dintr-o strategie cum e cazul celorlalte oraşe. Dar poţi afla multe despre ce cred oamenii urmărind ce fac, nu ce spun, şi poate şi mai important este unde îşi investesc banii. Faptul că Bucureştiul continuă să atragă capital într-un ritm accelerat e un semnal de încredere în viitorul oraşului, şi ne-ar fi de folos să înţelegem ce se află în spatele acestui optimism. 

Cred că avem şansa ca poziţia Capitalei să nu apară în astfel de clasamente rar şi trecător. Suntem într-un moment în care putem să definim o viziune curajoasă pentru viitorul oraşului nostru. Problemele de pe malurile Dâmboviţei precum traficul, poluarea, termoficarea deficitară, ca să enumăr doar câteva, sunt reale şi urgente. Dar la fel de adevărat este că astăzi Bucureştiul are o economie metropolitană mai mare ca a unor ţări precum Bulgaria şi un PIB per capita de aproximativ 140% din media UE, este considerat un oraş conectat global şi unul din hub-urile principale de tehnologie de pe continent. Ingredientele fundamentale pentru succes sunt aici. 

Un număr de lucruri, nu prea complicate, trebuie făcute diferit pentru a ne menţine în această poziţiei şi pentru a spera chiar la mai bine.

De la un spirit de prezervare, la un spirit de inovare

Multe dintre problemele oraşului sunt direct corelate cu extinderea oraşului pe orizontală spre extremităţi. Acesta este un fenomen în parte economic, în sensul că preţurile sunt o barieră în zonele bine poziţionate, dar şi urbanistic, pentru că densitatea în zonele centrale este limitată iar autorizarea de noi proiecte dificilă. Lucrul ăsta conduce la dependenţa de maşină şi stă la baza traficului din oraş. Dacă tot vorbim de clasamente, la domeniul trafic, Bucureştiul stă pe ultimul loc din Uniunea Europeană, şi pe locul 8 în lume, conform datelor TomTom. Dar soluţii există.

În primul rând ar fi util sa densificăm zonele centrale din imediata vecinătate a transportului public de mare capacitate, adică să construim multe apartamente unde e mai mică nevoie de maşină pentru că totul e relativ aproape. Simultan trebuie să penalizăm proiectele unde e aproape obligatoriu să ai maşină ca să poţi sa îţi trăieşti viaţa. În anticiparea criticilor acestui punct, nu îmi doresc zgârie-nori în Piaţa Universităţii. Personal, după ce am locuit şi lucrat în clădiri prea înalte în New York, prefer mai mult parterul. Însă există modele de urbanism în care densitatea nu înseamnă şi înălţime, cum este cazul oraşului Copenhaga, unde fronturile stradale continue şi clădirile cu utilizări mixte permit o densitate mărită în clădiri de numai patru sau cinci niveluri. 

Ideea de mai sus este controversată pentru că multe dintre zonele centrale sunt „protejate”, intenţia fiind de a păstra caracterul istoric şi arhitectural atât la nivelul clădirilor cât şi al zonelor în ansamblu. Trebuie spus clar că imobilele monument şi cele cu valoare arhitecturală trebuie protejate şi puse în valoare, nu distruse. Dar densificarea implică o anumită schimbare a caracterului general al acestor zone, o simbioză între istoric şi modern, de aici opoziţia faţă de orice efort în acest sens. 

Trebuie reamintit însă că Bucureştiul nu e Paris, în ciuda tuturor ideilor preluate de acolo. Răspunsul nostru la balansul dintre dezvoltare şi prezevare nu poate fi copiat de nicăieri, deşi putem găsi idei bune în multe locuri. Dacă vrem să forţăm totuşi o comparaţie pentru Capitală mai adecvat ar fi cu Bruxelles. Un oraş în care te muţi pentru oportunităţi de muncă, diversitatea de activităţi de cultură şi timp liber, şi avantajele unui oraş mare - aeroport bine conectat, comenzile ajung în 30 de minute acasă, comunităţi pentru orice îţi doreşti, şi tot aşa. Cu alte cuvinte, oraşul nu este un muzeu, este un organism viu în continuă transformare şi trebuie dezvoltat într-un spirit de inovare. Asta înseamnă să ne respectăm şi valorificăm trecutul, inclusiv cel arhitectural, dar să fim conştienţi de responsabilitatea pe care o avem pentru oamenii care trăiesc aici acum şi în viitor.

Mobilitatea alternativă să nu mai fie sport extrem în Bucureşti

Să poţi merge în siguranţă pe distanţe mici cu bicicleta oriunde în oraş, un lucru ce poate părea neimportant relativ la celelalte probleme, este defapt un proiect care va creşte semnificativ calitatea vieţii tuturor. Rezultatul este mai puţină poluare şi zgomot, reducerea numărului automobilelor parazit de pe trotuare, şi un mod de viaţă mai sănătos. Spre deosebire de probleme precum modernizarea infrastructurii termice sau noi inele de centură, proiecte urgente şi importante dar care prin natura lor înaintează încet, pistele de biciclete sunt realizabile acum. Dacă Elon Musk poate să aterizeze rachetele lui înapoi pe pământ, putem şi noi în Bucureşti să facem piste decente cu experţi din Olanda şi Danemarca. Spre exemplu, Milano construieşte 750 km de piste moderne, ăsta ar putea fi mesaj central de campanie pentru Primăria Capitalei în 2024. Exact cu ideea asta a câştigat Anne Hidalgo în Paris, aşa că dacă preluăm ceva, ăsta ar fi un punct esenţial. 

Ideea de oraş de „15 minute” care practic înseamnă să ai la maximum un sfert de oră pe jos sau cu bicicleta toate serviciile de care ai nevoie (parc, şcoală, farmacie, supermarket, etc.) trebuie implementată în Capitală şi să formeze fundaţia noului Plan Urbanistic General. La peste 20 de ani de la elaborarea ultimei viziuni de ansamblu asupra viitorului oraşului, avem oportunitatea şi responsabilitatea să reorientăm Bucureştiul de la automobile spre transport alternativ, de la clădiri cu utilizări distincte la utilizări mixte ca regulă, de la dezvoltare în periferie la revitalizarea şi densificarea zonelor centrale deja bine servite de transportul public.

Nu ducem lipsă de pesimişti care de-abia aşteaptă să spună ce rău e în Capitală. Uneori au dreptate. Însă prea frecvent ne pierdem în probleme şi uităm să vedem potenţialul oraşului nostru. Am revenit acasă în oraşul în care am crescut, după aproape un deceniu trâind în vestul Europei şi SUA, pentru că sunt de părere că Bucureştiul se află astăzi în primele 3 oraşe mari din lume în care să investeşti. Mă bucur că echipa de la Financial Times a observat realitatea asta prin clasamentul lor. Acum este momentul nostru să ne ancorăm în dimensiunile pozitive ale oraşului, să lucrăm pragmatic, să construim un oraş care îşi respectă trecutul şi priveşte spre viitor cu optimism. Bucureştiul are astfel şansa să devină una dintre principalele metropole ale Europei.