Carol Benisch, 50 de ani de arhitectură

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Carol Benisch, decorat pentru lucrarile la Catedrala catolica Sf. Iosif
Carol Benisch, decorat pentru lucrarile la Catedrala catolica Sf. Iosif

Cercetarea de arhivă a scos la lumină noi informaţii despre activitatea arhitectului Karl Boehnisch/Carol Benisch (1822-1896), născut în Imperiul Austriac, într-o zonă ce se află astăzi în Republica Cehă. Activ ca arhitect mănăstiresc, Benisch a reparat edificii religioase, dar a contribuit şi la ridicarea Bisericii şi Azilului Domniţa Bălaşa, Azilului Doamna Elena, Catedralei catolice Sf. Iosif, Palatului Academiei din Bucureşti.

Colecţia „Arhitecţi de neuitat” încearcă să readucă în atenţia publicului mari personalităţi ale culturii româneşti, pe nedrept uitate. În cel de al treilea volum al colectiei vă este prezentat arhitectul Karl Böhnisch/Carol Benisch (1822-1896), născut în Imperiul Austriac, dar într-o zonă care astăzi aparţine Republicii Cehe.

cb2

Sosirea acestui tânăr de doar 25 de ani în 1847 şi angajarea lui în serviciul public al Ţării Româneşti, ca arhitecton mănăstiresc, alături de elveţianul Johann Schlatter (1805-1864), marchează o etapă importantă de deschidere a marilor şantiere de prefacere a instituţiilor de cult (Bistriţa, Tismana, Arnota, Mărcuţa, Sărindar, Văcăreşti, Sf. Ioan, Stavropoleos, Sf. Dumitru, Sf. Sava, Radu Vodă). De asemenea, participă la proiectele de reconstrucţie ale complexului Mitropoliei Ungro-Valahiei, de la care ni se păstrează importante planuri, proiectează un nou palat al Arhivelor Statului şi Institutului de Paleografie.

cb5
cb7

Una dintre suprizele cercetării de arhivă a fost că Benisch a fost angajat ani de-a rândul al Teatrului Naţional, după inaugurarea edificiului proiectat de arh.vienez Anton Hefft, fiind responsabil cu întreţinerea şi modernizarea acestuia (1858 - 1869). De asemenea, implicarea sa în proiectarea şi realizarea Palatului Academiei (Universităţii), alături de consacratul arhitect român Alexandru Orăscu, aruncă o cu totul altă lumină asupra istoriei instituţiei (1865-1872) care tocmai a sărbătorit 150 de ani.

cb4

Începând cu anii’ 60 ai secolului al XIX-lea, începem să identificăm şi lucrări rezidenţiale pentru comanditari privaţi bucureşteni (Dobrovolschi, Marghiloman, Petrovici Armis, Plagino, Hagaduri, Popovici), dar şi implicarea sa în diferite lucrări de reparaţii ale instituţiilor statului (case care vor fi preluate de instituţiile publice, reşedinţe domneşti, Adunarea Obştească). Unul dintre cele mai interesante proiecte personale a vizat parcelarea unui vast teren cuprins între străzile Povernei - Grigore Alexandrescu - Vasile Alecsandri – Căderea Bastiliei, prefigurând astfel iniţiativele private ale altor antreprenori - investitori.

cb3
cb6

Experienţa sa vastă şi prestigiul de care se bucură în serviciul public fac ca implicarea sa să se intensifice în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, prin construirea Azilului Doamna Elena, continuarea şantierului Catedralei romano-catolice Sf. Iosif (pentru care a fost decorat de Sfântul Scaun), colaborarea în proiectare şi reconstruirea Bisericii Domniţa Bălaşa şi a Spitalului Brâncovenesc, a Arhiepiscopiei Tomisului – Biserica Af. Petru şi Pavel din Constanţa.

cb7

Prezenţa sa activă, timp de mai bine de 50 de ani, şi implicarea în învăţământul de arhitectură şi înfiinţarea Societăţii Arhitecţilor Români îl face pe Carol Benisch unul dintre „părinţii fondatori” ai modernizării spaţiului bucureştean, o personalitate de seamă care trebuie reaşezată în contextul secolului al XIX-lea.

cb8

Impresia profundă pe care a produs-o asupra noastră demolarea caselor lui Carol Benisch în toamna anului 2013 a contribuit la demararea şi susţinerea acestui proiect editorial, din dorinţa de a scoate la lumină informaţii preţioase despre proprietatea sa din fosta stradă Luminei, azi Christian Tell. Informaţiile eronate care au circulat în presă şi minimizarea importanţei unor construcţii - care ar fi putut fi clasate monumente istorice şi protejate - ne-au arătat cât de puţin cunoaştem despre valoarea istorică şi memorială pe care unele personalităţi (arh. Benisch, dr. Patzelt, arh. Ernest Doneaud) au lăsat-o asupra acelei proprietăţi. Cu ajutorul arhitectei Raluca Zaharia am realizat şi o reconstrucţie virtuală a casei demolate.

image

În plan personal, Carol Benisch a fost căsătorit de două ori şi a avut mai mulţi copii, dintre care i-am identificat pe fiii Carol jr. (desenator), Aureliu (inginer), Oscar (arhitect). De asemenea, am scos la iveală mai multe proiecte şi planuri realizate de fratele său, conductorul Josef Benisch, întregind astfel activitatea unei familii austriece creatoare în spaţiul românesc.

Albumul monografic „Carol Benisch, 50 de ani de arhitectură” apare la Editura Istoria Artei, fiind al treilea din colecţia „Arhitecţi de neuitat” concepută grafic de Cristian Gache. Proiectul editorial beneficiază de sprijinul Ordinului Arhitecţilor din România, al Ambasadei Cehiei şi al Forumului Cultural Austriac.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite