Bucureşti

articolul anterior articolul urmator

Ce se întâmplă în staţia de tramvai rămâne în staţia de tramvai

25
1 Mar 2018 08:49:35
Lavinia Bălulescu
O staţie de tramvai oarecare din Bucureşti FOTO: Lavinia Bălulescu
O staţie de tramvai oarecare din Bucureşti FOTO: Lavinia Bălulescu

Dacă aş spune că oamenii aşteaptă tramvaiul 36 în câmp în Pipera aş minţi. Ei nu stau în câmp, ci peste drum de un câmp, la marginea pustiului. Sigur, „staţia“ e doar un cuvânt aruncat într-o conversaţie, „Ce faci?“, „Sunt în staţie, aştept 36-le, mă duc acasă, nu ştiu când ajung“. Staţia nu există. Există un loc unde, în urma unei convenţii sociale, nişte oameni au înfipt un par pe care au scris un nume.

Conform aceloraşi convenţii, oamenii tind să se adune în preajma acelui par, iar tramvaiul 36, la rândul lui, tinde să oprească acolo, doar că, desigur, nu prea tinde să vină. Asta însă este partea a noua a conversaţiei. Revenind la „staţie“, Dumnezeu a permis ca în zonă să fie şi un zid. Nu este zidul staţiei, evident, ci al unei curţi din apropiere, dar oamenii se adăpostesc după el atunci când vine frigul siberian.

Dacă sunteţi în oraş şi vi se pare că bate vântul, că e friguţ, înseamnă că nu aţi stat niciodată în staţia „Fabrica de glucoză“, de exemplu, la marginea Bucureştiului, în aşteptarea tramvaiului 36. Înseamnă că nu aţi înfruntat ceea ce meteorologii numesc „cod portocaliu“, înseamnă că n-aţi umblat învelit în cârpe, cu dimensiunile corpului triplate, înseamnă că n-aţi făcut toate felurile posibile de sinuzită şi înseamnă că n-aţi auzit fiarele hăulind în păduricea din apropiere.

Să revenim la zid. Zidul acela a fost pus acolo de Cel de Sus. Iarna, seara, oamenii stau aliniaţi după zid, habar n-au dacă vine sau nu vine tramvaiul, din când în când mai scot capul şi aruncă o privire înspre zările de unde le-ar putea veni salvarea, dintr-un sentiment neînţeles de speranţă. Oamenii care stau acolo, după zid, nu prea vorbesc între ei. Nici nu privesc prea mult în stânga sau în dreapta, mai ales că viforul suflă atât de tare încât, dacă îţi găseşti o poziţie în care „nu te taie“ prea tare, ar fi bine să o păstrezi. Se poate întâmpla ca uneori să aştepţi după zid alături de un cunoscut, dar seara, pe întuneric, având în vedere că oamenii sunt cu toţii încotoşmănaţi, e imposibil să-ţi dai seama cine e persoana fără faţă de lângă tine.

Uneori, când ajungi în „staţie“, toate locurile de la zid sunt ocupate. Atunci trebuie să te apropii de liniile de tramvai, acolo unde vântul bate din toate direcţiile, să-ţi tragi bine pe cap căciula, geaca şi să suferi. În acelaşi timp, poţi trage cu ochiul spre zid, poate una dintre momâile de cârpe de acolo va ceda şi se va prăbuşi doborîtă de ger, moment în care tu ai putea să-I iei locul. Nu e răutate, în fond, e doar o luptă pentru supravieţuire.

Alteori, când ajungi, staţia e goală. Tot zidul e al tău. Desigur, lipsa oamenilor nu e un semn bun. Înseamnă că tramvaiul 36 tocmai a trecut şi mai vine altul în mileniul următor, dar poţi totuşi să speri. Te rezemi de zid, iei lucrurile de la început, aşteptatul, fredonatul, concentratul pe orice altceva în afara frigului, în afara zăpezii care te răneşte în ochi. E posibil ca tocmai atunci în staţie să mai apară cineva, un bărbat (deşi chiar nu ai de unde să ştii, având în vedere că e întuneric, ninge, nu vezi şi în plus toţi oamenii sunt înfofoliţi la fel).

Tu şi necunoscutul staţi lipit de acelaşi zid, la un metru distanţă unul de altul, fiecare cu mintea la altceva, până când dintr-o dată, în liniştea sălbatică, auzi un sunet ciudat, prelug, venit chiar de la omul de lângă tine. Gândurile funcţionează mai greu din cauza gerului, totuşi îţi zici, în vreo trei secunde: „Ăla a fost cumva un pârţ?“. Te tot gândeşti care sunt şansele, când îl auzi din nou, de data asta un pic mai scurt. Pufneşti, fără să întorci capul în dreapta ta. Asta e chiar culmea! Iar vecinul tău îţi răspunde, deşi n-ai spus nimic: „Sunt bocancii, aşa fac bocancii mei pe zăpadă“.

Partea cea mai bună e că n-ai timp să analizezi, pentru că atunci, fix atunci, în staţie ajunge el, tramvaiul. Nimic nu mai contează, nici măcar faptul că mâine o iei de la capăt. Şi aşa tramvaiul 36 transformă fiecare seară într-o sărbătoare a vieţii, ce frumos! 

Citiţi AICI toate editorialele semnate de Lavinia Bălulescu

Pe Lavinia Bălulescu o găsiţi şi pe Ferma de gânduri.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

25 Comentarii

Inaltpreacenzuratul Gigi_one
1.03.2018, 09:14:30

Mda...apocaliptic....îmi aduce aminte de filmu ăla, The frost. Totuşi...oleacă ger nu strică...mai stîrpeşte toate mizeriile care zac pe şi în sol...virusei numeroşi, stafilococi ultrarezistenţi al antib, bacili veseli TBC, obisnuiţi sau şi ăştia mdr (multidrog resistant)...ăia care îţi fac cadou spitalizări de baremi 1 an..dc totu merge bine. PS: totuşi, ce căutaţi acolo? Documentare pt subiect, înţeleg. PS2: haios ar fi să vă luaţi o maşină, ajungeţi acolo, o parcaţi mai la fereală, staţi cu ăia în staţie, vă faceţi impresia, iar după un timp de "aşteptat", vă urcaţi şi în privirile stupefiate ale aşteptătorilor, o tăiaţi spre casă:)))

+2 (6 voturi)
Marcus
1.03.2018, 09:51:17

In decembrie am stat doua nopti in Bucuresti. Am ramas cu imaginea Kitsch-ului cromatic de pe principalele artere si cu aspectul bacovian al Soselei Giurgiului, traversat in ritm de cadril de un tramvai, desprins din anii "80. Printr-un minim efort de respect fata de cetateni, milioanele de euro alocate anual de catre Primarie Catedralei Mantuirii Neamului, ar putea fi folosite pt a cumpara mijloace noi de transport in comun , care printr-o minune manageriala sa ajunga la timp in statie.

+11 (13 voturi)
dvestiadin
1.03.2018, 10:08:06

Comentariu considerat abuziv.

Carmic
1.03.2018, 10:19:37

Haios si amuzant articolul, totusi la nici 400m e o statie de metrou, Pipera se numeste unde e cald si bine. E adevarat ca tramvaiele noastre sunt din anii 80 sau arata asa dar asta multumita pleiadei de halaici, lisi, videni, basisti si opristi care s-au perindat pe la primaria capitalei care finanteaza RATB.

+5 (9 voturi)
Scorilo
1.03.2018, 10:27:15

Sunt tare curios... Tramvaiul era incalzit ?

+4 (6 voturi)

Vezi toate comentariile (25)