Cine-a fost primarul certat de Ceaușescu pentru că a pus sare pe drumurile înghețate din București?
0Constantin Olteanu a luat în primire funcția de edil-șef al Capitalei, în 1985, imediat după ce Gheorghe Pană și-a încheiat mandatul. În același timp, Olteanu era și prim-secretar al Comitetului Municipal al PCR și președinte al Consiliului Popular. Înainte ca Ceaușescu să îl pună în funcție, acesta era ministru al Apărării. După ce a ajuns la cârma orașului, în 18 decembrie 1985, Constantin Olteanu a fost nevoit să în
Constantin Olteanu s-a născut în 1928 într-o localitate din județul Dâmbovița și a urmat o carieră militară. A studiat și istoria la Universitatea din București. A obținut titlul științific de doctor în științe istorice.
Cine-a dărâmat Bucureștiul pentru a-l mulțumi pe dictator?
Fiind vorba de perioada comunistă și de conducerea Primăriei Generale a Bucureștiului, odată ajuns în funcție, Olteanu trebuia să respecte planurile dictatorului și obiectivele pe care acestea le dorea îndeplinite. Astfel, edilul urma, printre altele, să refacă și să modernizeze canalul Dâmbovița, să construiască un număr de 30.000 de locuințe, să continue extinderea rețelei de metrou. Una dintre prioritățile de pe lista dictatorului a fost construcția de locuințe cu care l-a presat aproape imediat pe noul primar al Capitalei.
Ca primar general al Bucureștiului, Olteanu era și președintele Comitetului Executiv, coordonatorul Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Capitalei, liderul Consiliului Municipal al Apărării, al Statului Major al Apărării Civile, al Oficiului pentru probleme speciale, al Miliției, al Comisiei de Sistematizare, al Comisiei de monografie militară, dar și ordonator principal de credite ale bugetului orașului. Totuși, deciziile erau mai toate luate de Nicolae Ceaușescu, iar primarul nu era mai mult decât un pion.
Boierul-ziarist care a adus tramvaiul electric în Bucureștiul lui Caragiale
Cine a fost „Nababul", latifundiarul putred de bogat ajuns edil-șef de două ori?
Faptul că în perioada anilor '80, fenomenul migrației oamenilor de la sat la oraș era încă foarte puternic a făcut ca cererea anuală de apartamente în capitală să fie de aproximativ 50.000 de locuințe. Primarului îi revenea sarcina să rezolve situațiile create din cauza numărului prea mic de locuințe și să construiască cât mai mult, chiar dacă acest lucru însemna să continue demolările începute de predecesorii săi. Totuși, tot Ceaușescu era cel care decidea unde se va construi și unde se va mai demola în Capitală. În general, pentru finalizarea proiectelor ca înălțarea de blocuri sau construcția pasajelor, termenele erau destul de strâmte și reprezentau evenimente importante, ca de exemplu vizite oficiale din partea unor diplomați. Pentru Pasajul Unirii termenul era mai 1987, înainte de vizita lui Mihail Gorbaciov.
Sarea și nămeții din București
Ninsoarea abundentă era o problemă și pentru administrația de după 1985. Pentru că Ceaușescu a interzis ca sarea să fie folosită pentru a lupta împotriva ghețușului de pe străzi, curățarea orașului pe timp de iarnă era o provocare pentru Olteanu. O întâmplare din 1986 i-a rămas în amintire fostului edil. Prima zăpadă din iarna acelui an a paralizat întreg orașul, așa că cei din comandamentul de deszăpezire au fost nevoiți să găsească o soluție. Pentru curățarea drumurilor s-a folosit o emulsie ce conținea sare. Acest lucru l-a deranjat însă pe dictator, care a făcut scandal, în momentul în care a aflat.
Povestea „Primarului Târnăcop” care a transformat Bucureştiul în Micul Paris
Doctorul Lucjan Julian Skupiewski, străbunicul fostului preşedinte al Poloniei, Lech Kaczynski
Mandatul de primar al Bucureștiului s-a încheiat în 1988. Constantin Olteanu are acum 83 de ani și trăiește în București. Este profesor asociat la o universitate privată din Capitală unde predă istoria.
Datorită faptului că, la vremea respectivă, generalul Constantin Olteanu deținea funcții importante și avea în spate o carieră strălucită, acesta a fost martor la întâlniri tensionate dintre Ceaușescu și Mihail Gorbaciov în cadrul Comitetului Politic Consultativ al Tratatului de la Varşovia (26 aprilie 1985și 4 decembrie 1989). Olteanu a descris detalii care surprind relația dintre cei doi oficiali, din seara de 7 iulie 1989, când Bucureștiul găzduia lucrările Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varşovia.
„Mie mi-a fost repartizat Gorbaciov, să-l însoţesc de la aeroport la reşedinţă şi, dacă mai era nevoie, la alte activităţi. La aeroport, Ceauşescu n-a adus-o şi pe ea, pe nevastă-sa, şi atunci s-a creat o asimetrie. Gorbaciov a venit cu Raisa. La scara avionului s-a îmbrăţişat cu Ceauşescu. Pe Raisa au luat-o cei de la Ambasada Sovietică, iar Gorbaciov a trecut în revistă garda de onoare. Gorbaciov adusese o maşină, cu o zi înainte, de la Moscova, pe calea aerului. L-a invitat pe Ceauşescu să meargă cu el, cu maşina aia. Ceauşescu avea maşina lui de protocol. Şi nu a vrut să meargă în ţara lui cu maşina altuia. Atunci, Gorbaciov a ieşit să plece spre maşina lui, cea adusă de la Moscova, care trăsese la covor. Amândouă maşinile erau acolo. Ceauşescu, văzând situaţia, îşi ia la revedere. Şi atunci îl întreabă Gorbaciov pe Ceauşescu: «Nu mergeţi în oraş? Mai rămâneţi?». Şi Ceauşescu a răspuns copilăreşte: «Eu mai rămân, că mai am nişte treburi în zonă». Eu m-am urcat în maşina lui Gorbaciov. Erau Raisa, Gorbaciov, iar în faţă, lângă şofer, era un translator. Raisa a încercat să mai îndulcească situaţia, pentru că el era supărat. Nu era nervos, dar se vedea că este nemulţumit, dar nu era un mitocan. Ea a scos programul din poşetă, scris în limba rusă.L-am parcurs împreună, pentru că ea trebuia să meargă la Muzeul de Artă, la Apaca, dar şi la nişte instituţii de învăţământ, pentru că era filosof. Şi aşa am ajuns la reşedinţă, în condiţiile astea puţin tensionate."
Adevărul de Seară a scris în săptămâna iubirii poveștile pornite
de la Mihai Eminescu și Veronica Micle și până la Odobescu, Pantazi
Ghica sau Paul Celan care s-au sinucis din cauza dezamăgirilor în
dragoste.
Tot în luna februarie, mărturii şi imagini impresionante din istoria Bucureştiului, una dintre cele mai încercate Capitale din Europa lovite în trecut de inundaţii, incendii, cutremure, epidemii, războaie.
Pe bucuresti.adevarul.ro v-am arătat și cum petreceau bucureștenii și care erau cele mai cunoscute locuri unde se simțeau bine.
Timp de o săptămână, v-am prezentat cazuri învăluite în mister și care au pus la grea încercare experiența criminaliștilor din București, anchete care au rămas și acum cu autori necunoscuți.
Tot pe bucuresti.adevarul.ro, la sfârșitul lunii martie, ați putut afla secretele din cele mai cunoscute și vechi hoteluri, dar și cele mai interesante povești care au marcat istoria acestora.
Povești surprinzătoare și oameni care au sfidat moartea. Curajul de care au dat dovadă prin faptul că au reușit să treacă cu bine de accidente de mașină sau de avion, de căderi de la mare înălțime, de abuzuri sau din locuri în care au fost ținuți prizonieri ore întregi, merită apreciat.
Adevărul de Seară v-a prezentat timp de o săptămână, poveștile , dar și momente memorabile din viața unor personalități care au trăit în Capitală și care au și lăsat ceva în urma lor, realizări care sunt pomenite și astăzi.
Se încarcă comentariile...
