Poveştile uimitoare ascunse de râul Dâmboviţa, lacurile şi dealurile bucureştene. De unde provin numele lor

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Capitala păstrează una dintre cele mai frumoase legende care îi are ca protagonişti pe Dâmboviţa şi Bucur, o fată de pădurar şi un cioban, care sunt responsabili de denumirea râului Dâmboviţa şi a oraşului Bucureşti. Precum Roma, Capitala este aşezată pe şapte coline, reprezentate de cele  şapte dealuri din Bucureşti. În plus, lacurile bucureştene se bucură de poveşti urbane care s-au păstrat de-a lungul timpului.

Istoricii Bălăceanu Stolnici şi Dan Falcan au explicat, pentru adevarul.ro, de unde vin denumirile formelor de relief din Bucureşti şi au spus legendele urbane din spatele acestora.

Bucureşti şi Dâmboviţa, uniţi printr-o dragoste veşnică

Legenda spune că numele Capitalei noastre provine de la un cioban pe nume Bucur, iar denumirea răului Dâmboviţa, de la fata unui pădurar pe nume Dâmboviţa. În pădurea adâncă în care locuia Dâmboviţa împreună cu tatăl său şi Bucur, poposeşte la un moment dat un Făt-Frumos care avea nevoie de ajutor pentru a trece dincolo de munţii.

Pădurarul, bătrân fiind, nu s-a simţit în stare să parcurgă un astfel de drum şi a rugat-o pe fiica ei, care cunoştea în detaliu pădurea, să-l însoţească. După o noapte petrecută pe drum, prinţul se îndrăgosteşte de farmecul Dâmboviţei.
Ajunşi la destinaţie, prinţul îi declară dragostea fetei şi îi prezintă castelul în care vor locui dacă îl acceptă. Fata îi răspunde că ea îi este făgăduită ciobanului Bucur şi că iubirea ce i-o poartă este mult prea mare.

Făt-Frumos ajunge să o admire şi mai mult pentru cinstea şi devotamentul său, de aceea îi oferă în dar un toiag magic. În acelaşi timp, Bucur ajunge în vizită la sortita sa şi află de la pădurar că aceasta a plecat împreună cu prinţul.

Orbit de gelozie, Bucur pleacă pe urmele celor doi, strigătele lui sunând în toată pădurea. În cele din urmă, îi ajunge şi convins că iubita sa nu i-a fost fidelă, îi adresează Dâmboviţei mai multe jigniri.

Nici explicaţiile prinţului şi nici rugăminţile Dâmboviţei nu au reuşit să-l înduplece pe Bucur. Pentru a-şi convinge alesul de cinstea sa, Dâmboviţa foloseşte cadoul primit de la prinţ şi loveşte cu toiagul în piată, din crăpătura cărei izvorăşte o apă, dovada fidelităţii fetei de pădurar.

Bucur îşi dă seama de greşeala comisă şi o roagă pe logodnica sa să-l ierte pentru gândurile sale negre. Cei doi se întorc la coliba pădurarului şi se căsătoresc.Din locul în care fata a lovit piatra a ieşit un râu limpede care a fost numit Dâmboviţa, după numele fetei de pădurar, iar satul de la marginea pădurii şi-a dobândit denumirea de Bucureşti de la numele ciobanului Bucur.

Tot Dâmboviţa şi Bucur sunt responsabili de numele dat vârfului Păpuşa, pentru că Făt-Frumos i-ar mai fi dăruit fetei de pădurar pe lângă toiag, şi o păpuşă, răsplătind-o pentru fidelitatea ei faţă de oierul Bucur.

Lacul Morii, de la cimitirul ciumaţilor, la spaţiu de iarbă verde

Lacul Morii, cel mai mare lac al Capitalei, şi unul dintre locurile preferate de bucureşteni pentru încingerea grătarului, ascunde o legendă urbană care nu este cunoscută multor bucureşteni.

Potrivit unei poveşti care s-a păstrat de-a lungul timpului, adâncurile Lacului Morii ascund cimitirul în care erau înmprmântaţi ciumaţii Bucureştiului de altădată. Legendele urbane spun că, din când în când, pe luciul lacului mai răsare câte un cadavru sau câte o cruce.

„Lacul Cişmigiu poartă numele marelui Cişmigiu, care avea calitatea de mare şef al cişmelelor. În anii 1770, cişmigiul avea în grija sa aprovizionarea Bucureştiului cu apă, iar locuinţa sa era aşezată unde se află astăzi lacul Cişmigiu“, aminteşte Dan Falcan.

Despre Lacul IOR sau Titan se spune că a apărut peste o groapă de gunoi şi li se mai spune şi „lacul sinucigaşilor“, pentru că mulţi bucureşteni şi-au găsti în mod voit sfârşitul în apele acestor lacuri.

„Lacul fără fund“ este Lacul Tineretului  pentru că trupurile unor oameni care s-au înecat aici nu au fost găsite niciodată. Lacul Tineretului mai este cunoscut şi sub denumirea de Cocioc, după numele bălţii care se afla aici înainte.

Bucureştiul, aşezat pe şapte coline, ca Roma

Bucureştiul, un oraş de câmpie, se desfăşoară de-a lungul unor forme bine definite de relief. Cu excepţia Dealului Mitropoliei, restul pantelor din Bucureşti sunt rezultatul eroziunii fluviale a celor două cursuri principale de apă care îl străbat: Colentina si Dâmboviţa.

ƒ„Precum Roma, de Bucureşti se spunea că este situat pe şapte dealuri, şapte coline“, spune istoricul Dan Falcan. Denumirea dealurilor din Bucureşti provine la numele feţelor bisericeşti sau a mânăstirilor care se întind pe acestea.

„Dealul Spirii a fost dată după numele doctorului Spirea, pe numele său complet Spiridon Kristofi, ctitor al bisericii construite pe acest deal înainte de 1765“, spune Bălăceanu Stolnici.

Cele şapte dealuri ale Capitalei sunt: Dealul Mitropoliei, Dealul Spirii, Dealul Cotrocenilor, Dealul Arsenalului, Dealul Filaretului, Dealul Văcăreşti şi Colina Radu Vodă.



Pe aceeaşi temă:

Mircea Eliade: un simplu scriitor pentru România, o legendă peste hotare

Povestea fascinantă de dragoste dintre prea frumoasa Dâmboviţa şi ciobanul Bucur. Legenda celei mai importante ape curgătoare care străbate Capitala

Infrastructura Capitalei în urmă cu trei secole: uliţe fără identitate sau poreclite după mărfurile negustorilor, case dispuse la voia întâmplării

București



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite