Despre fair-play-ul domnului Mitiriţă

Pe 10 mai, la Prima Evadare, cel mai mare consurs de ciclism cross country, domnul Mitirita a urcat pe primul loc pe podium la categoria Familie (părinte + copil 4-8 ani). Nemeritat, deoarece domnul Mitiriţă încălcase regulamentul: fetiţa lui abandonase, iar el a continuat traseul de unul singur. Iar când a fost strigat să urce pe podium, a făcut-o. Cu remuşcări, probabil. „Mă mir că nu-l linşaţi”, susţine o doamnă.

Primul consurs de ciclism la care am participat a fost prima ediţie a Primei Evadări, în 2009. Eram extaziat! Am pus o cameră pe o schelă din apropiere pentru a filma momentul startului. Am aşteptat să treacă toţi. Apoi am luat camera şi am plecat şi eu în concurs. Nu conta că eram ultimul la start, important era că mă simţeam bine.

Apoi am participat şi la alte concursuri. Şi întotdeuna m-am simţit bine. Ţin minte cum râdeam cu alţi biciclişti pe traseu când ne întâlneam şi ne invitam unii pe alţii să o luăm înainte. Era o atmosferă de fair-play care domnea şi care a format legături puternice între cei puţini care participau la concursuri în acea perioadă. Însă plăcerea a dispărut la un concurs din Cluj. La final, am aflat despre un concurent care s-a accidentat pentru că un alt biciclist, un puşti de 17 ani, l-a împins. Organizatorii îşi puneau problema dacă să-l descalifice pe puşti, pentru că la vremea respectivă nu exista vreo prevedere în regulament care să sancţioneze astfel de gesturi. Ce vremuri!

Am mai participat de atunci doar la câteva concursuri de MTB. Simţeam că lucrurile se schimbă. Apăreau tot mai multe concursuri, iar concurenţii erau tot mai îndârjiţi să fie mai aproape de podium.

În 2012, la un concurs de MTB pentru amatori, un om a căzut la pământ de epuizare. Nu ştim câţi au trecut pe lângă el fără să oprească să vadă ce se întâmplă. Viorel, concurentul care a oprit lângă el, nu avea telefon la el. A încercat să oprească alţi concurenţi. Îmi povestea cum bicicliştii treceau pe lângă acel om căzut fără să le pese.

După două zile, respectivul om a murit la spital.

Eu am aflat de la Viorel despre acest caz. Şi nu-mi venea să cred că la un consurs de amatori s-a putut întâmpla aşa ceva.

Au trecut mai mult de doi ani de când nu am mai participat la concursuri de MTB. Din când în când mai aflu despre persoane care trec prin diverse situaţii pe la concursuri.

Azi am aflat că nea Nicu a ieşit din spital. A avut un accident cu un concurent care l-a împins în timpul concursului Prima Evadare. Nu cunosc detalii.

Tot azi am citit un articol despre domnul Mitiriţă. V-as fi aratat articolul, dacă autorul nu l-ar fi scos de pe blog. În locul lui a apărut următorul mesaj:

”Am trecut articolul precedent în spaţiul privat după ce am primit eu cât şi alţi oameni pe care îi respect ameninţări. Nu am timpul, energia şi nici banii să mă lupt pentru aşa ceva.”

Din imaginile pe care le-am văzut, era clar: domnul Mitiriţă nu terminase concursul împreună cu fetiţa sa, aşa cum cerea regulamentul categoriei.

Apoi a apărut un mesaj al organizatorului care confirmă acest lucru.

Între timp, am primit un mesaj online care îmi cerea să şterg articolul preluat de pe blog pentru că ”nu ştim faptele adevărate”.  Persoana care a scris mesajul a oferit o adresă e-mail unde apare şi numele Mitiriţă.

Să recapitulăm ce se ştie cu certitudine:

1. Domnul Mitiriţă se înscrie la Prima Evadare la Categoria Familie, împreună cu fiica sa.
2. Fiica abandonează, iar domnul Mitiriţă termină singur cursa în 5 ore şi 48 de minute.
3. Domnul Mitiriţă şi fiica sa urcă pe podium atunci când sunt strigaţi că au câştigat la categoria Familie (părinte + copil 4-8 ani)

De aici, fiecare analizeaza singur.

Cât de gravă este fapta domnului Mitiriţă?
E mai grav decât să împingi un concurent?
E mai grav decât să treci pe lângă un om căzut la pământ şi să nu-l întrebi dacă are nevoie de ajutor?

În primul rând, prin gestul domnului Mitiriţă, cel puţin 3 copii, cu vârste între 4 şi 8 ani, au fost afectaţi. Mihai ar fi trebuit să fie alături de tatăl său pe primul loc, Tudor şi tatăl său pe locul al doilea, iar Silvia şi tatăl ei pe locul al treilea.

Cele 10 cupluri care au terminat cursa la categoria Familie 4-8 ani au făcut pe traseu între 6 ore şi 25 de minute şi 8 ore şi 46 de minute. Îmi doresc din tot sufletul să ştiu că niciun părinte nu şi-a forţat copilul să parcurgă tot traseul doar pentru a-şi satisface un orgoliu.

În al doilea rând, domnul Mitiriţă a ratat şansa de a fi un erou pentru fiica sa. Pentru că dacă ar fi făcut gestul să anunţe, acolo pe podium, că nu merită premiul I pentru că nu a respectat regulamentul, Maria, fiica domnului Mitiriţă, s-ar fi mândrit cu tatăl său toată viaţa.

În al treilea rând, domnul Mitiriţă a fost un foarte prost exemplu pentru fiica sa. A minţit-o. A urcat cu ea pe podium ca şi cum fetiţa n-ar fi ştiut că ea nu a trecut linia de sosire. Iar asta mi se pare cel mai grav.

În opinia multora, societatea românească se află în acest stadiu de degradare pentru că decenii la rând multe persoane au ajuns ”pe podium” fără să merite acest lucru. Este vina generaţiilor care nu s-au revoltat atunci când au sesizat astfel de fapte.

Putem schimba ceva?
Cred că este de datoria noastră, a părinţilor, să nu repetăm greşelile generaţiilor părinţilor noştri.

Da, sunt revoltat de lipsa de fair-play a domnului Mitiriţă !

Sunt revoltat de cei care găsesc justificări pentru ce a făcut domnul Mitiriţă!

Nu-l cunosc pe domnul Mitiriţă. Dar aş vrea să-l cunosc şi să-mi povestească ce face pentru ca generaţia Mariei, fiica sa, să trăiască într-o lume mai bună decât cea în care trăim acum.

Vă asigur că voi publica pe acest blog opinia domnului Mitiriţă, dacă o voi primi. Cu două condiţii: să am certitudinea că mesajul îi aparţine şi să-mi confirme că doreşte să fie publicat.

UPDATE - Cineva mi-a dat această poveste frumoasă şi m-am gândit că trebuie s-o fac cunoscută.

Marian Ivan
membru fondator al OPTAR

Dacă locuieşti în Bucureşti şi vrei să militezi pentru drepturile bicicliştilor şi cele ale pietonilor izgoniţi de pe trotuare, te poţi înscrie în grupul Facebook.

Daca nu locuieşti în Bucureşti dar vrei să susţii demersurile bicicliştilor şi pietonilor bucureşteni, te poţi înscrie pe pagina Facebook.

Indiferent de localitatea în care trăieşti, dacă susţii munca noastră, te poţi înscrie ca membru simpatizant al OPTAR. Nu durează mai mult de un minut !

Despre realizările asociaţiei noastre sau ale partenerilor noştri poţi afla dacă te înscrii pe pagina Facebook a OPTAR