Diata Mariei Brâncoveanu
0
Cercetarea fondurilor Aşezămintelor Brâncoveneşti, prilejuite de documentarea pentru teza de doctorat şi proiectul cultural „Aşezămintele Brâncoveneşti: 1835-2015” ne-au condus spre identificarea unei copii complete a testamentului doamnei Marica Brâncoveanu.
În 2014 a apărut la Editurile Idaco şi Libertas o lucrare editată de Iuliana Mateescu, intitulată „Diata Doamnei Maria Brancoveanu”, care republica textul fragmentar notat de Ştefan Năsturel şi publicat de acesta în „Glasul Bisericii, Revista oficială a Sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei”, an XIX, nr. 3-4, martie-aprilie 1960, pp. 316-320. Ştefan Năsturel găsise in arhiva bunicului său, generalul Petre Vasiliu Năsturel (1854-1920) o copie provenind din „Aşezămintele Brancoveneşti. Diverse documente 15. Original romanesc şi copie grecească (a traducerii) la 1804. Această Diată este adeverită spre incredinţare, la 1804 Noembrie 11, de Constantin vel logofăt.”
Documentele din vasta arhivă a Aşezămintelor Brâncoveneşti se află în prezent dispersate între Arhivele Naţionale ale României, Biblioteca Naţională a României şi Biblioteca Academiei Române, secţia manuscrise, iar o parte dintre obiectele de artă şi fotografii au ajuns la Muzeul Municipiului Bucureşti.
Despre Maria/Marica Brâncoveanu s-au scris nenumărate articole în ultima vreme.Testamentul evidenţiază însă situaţia destul de tulbure din ultimii ani ai ei de viaţă şi neînţelegerile din propria sa familie, pe fondul recuperării unei părţi din avere. În loc de climatul de armonie şi bună credinţă la care ne-am fi aşteptat, după tragica dispariţie a celor şase bărbaţi din familie, fiicele sale şi restul ginerilor săi profită de Marica, de neştiinţa ei de carte şi o pun să semneze sau îi confiscă bunuri preţioase. „Personajele negative” din această perioadă învolburată par a fi domniţa Ancuţa şi soţul ei, Nicolae Ruset, Manolache Lambrino şi Constantin Băleanu.
În aceste condiţii, speranţele fostei Doamne a Ţării Româneşti se îndreaptă spre singurii ei nepoţi, Constantin Brâncoveanu III (1707-1762, fiul lui Constantin II) şi Măriuţa Brâncoveanu (fiica lui Ştefan, moartă însă timpuriu). Marica cade la înţelegere doar cu Iordache Creţulescu în 1717, iar nepotul Constantin va semna alte cărţi de învoială cu unchii săi abia în 1731.
Pe de altă parte, suntem martorii împărţirii sumelor de bani, depuse în diferite conturi la Veneţia, Viena şi în Ţara Ungurească (Transilvania), precum şi a mecanismului recuperării sau oferirii drept gaj a unor bijuterii sau obiecte preţioase. Toate acestea stau mărturie pentru firea prevăzătoare a domnitorului Brâncoveanu, care a ştiut să disperseze şi protejeze în străinătate importante sume de bani.
Prin acest testament (fără dată) M. S. Doamna Marica Brancoveanu lăsa nepotului său Constantin Basarab Brancoveanu fiu al feciorului său Constantin Basarab Brancoveanu (mai mult legat) jumătate din banii pe care ii avea in Ţara Ungurească iar jumătatea cealaltă oprindu-o pe sama sa, ca să o pomenească şi să i plătească datoriile lui cei ii va fi datorate.... cum şi alte dispoziţiuni.
M. S. Doamna Marica Brancoveanu, soţia M.S. Constantin Basarab Brancoveanu
Eu Doamna Marica Brancoveanu a răposatului Constandin Basarab Brancoveanu încă fiind întru intregimea sănătăţii mele şi cu mintea intreagă m-am uitat la acea datorie firească şi de obşte tot ceasul a adăstăm, ascultând şi Proorocul ce zice „Cine este omul cel ce viază şi să nuvază moartea?” pentru aceia nu pociu lăsa ca să nu facă rânduială celor ce ştiu că vor să rămână şi după mine dintru ale soţului meu, ce cu sufletul meu pentru acelea toate ce ştiu că sunt adevărate şi cuvioase; şi ca să nu dau seama de dânsele înainte de judecătorul Hristos.
Iată că las această a mea diată rânduită şi aşezată cu tot adevărul precum arată în jos, ca să le fie ce i voim a arăta cu numire mai jos, vrednicei şi stăpânitoare noui neuitare despre danşii şi despre ceea ce D-zeu le va dărui să fie următoarele după dânşii, pe la sfintele ruga unde singură se va pomeni şi părinţii şi moşii şi strămoşii lor. Pentru ce îi şi rugăm ca să fim neuitaţi, ca D-zeu să le dea şi să le înmulţească acest puţin dar al nostru sper plăcerea Sfintei sale.
Incă Aşezămantul diatei mele este acesta precum însemnez mai jos:
Din bani care sunt în Ţara Ungurească să se facă doăo părţi şi dintro parte jumătate să îmi
rămână mie ca să mă pomenească iar jumătate să rămână nepotului Constantin Basarab Brâncoveanu, feciorul fiului meu Constantin Basarab Brâncoveanu, iar cealaltă parte să se plătească toate datoriile cui ce voi fi datoare.
Ginerilor mei le-am plătit banii ce ia dat la mirie pentru mine cu dobanzile lor şi care au dat pentru dânşii cu dobanzile lor încă să se socotească zestrea fiemei Bălaşei precum sau dat şi celorlalte fete că eu am plătit precum au zis Manolache cu sufletul lor, iar de va scotea Manolache niserva pretenţii să nu i se permită in seamă, că eu am plătit totul.
Portarului Constantin i-am plătit toţi banii care au dat la mirie precum şi protăresei lui Iane şi Cămărăşoaiei lui Assan le-am dat mirie ci să li se plătească din partea pe care am randuit să se plătească datoria precum arată zapisile lor. Încă această datorie care sa o plătit adică zestrea fiemei Bălaşa şi bani caţi am dat nepotului Şerban Beizadea şi ginerilor mei partea mea si partea lor care s-a dat la mirie, aceste toate să fie plătite din banii care au fost la Veneţia nepuşi la ţec (ţec către banca din Veneţia cu care avea cont curent) adică 70 sute de pungi (punga avea 500 piaştri 70 sute =7000X500= 3.500.000) iar restul să se împartă ginerilor Iordache Kretzulescu, mare vornic Nicolae Ruseto, mare lodofat Manolache mare clucer, copiii fimei Ilinca, Şerban şi Drăghicei iar nepoatei mele Măriuţei a fiiumei Ştefan să i să dea partea lui Şerban Beizadea cât îi va veni în parte pentru că ginerilor le-am dat şi sculele fiimei Stancăi de şi le-a impărţit măcar că leam făcut cărţi ca să împartă banii, sculile, arginturi şi oari orice ar găsi, iar acele cărţi să nu prinză în seamă, că eu nam ştiut carte, ci cum lea fost voia aşa au scris, iar din bani să se împartă câte cât li se va veni. Iar blestemele carele au scris ei in cărţi să fie asupra cui au invăţat.
Iar lui Constantin Băleanu să nu i se dea nimic că el au luat mai mult decât i sau căzut din zestrea fiimei Zmaranda. Şi de va scoate şi vreun zapis să nu să prinză în seamă.
Iar pentru nişte scule care mau înşelat Nicolae Ruseto şi fiimea Ancuţa de mi le-au luat zicând cum că mi le păstrează şi au jurat pe numele Maichii Precistei că nu mă vor inşela ci când voi cere mi le va dea, iar acum le-am cerut şi nu vor să mi le dea, ci se aibe al apuca nepotumeu Constantin Brâncoveanu pe ginerimeu Nicolae Ruseto şi pe Petre Papistaşul care are zapis la mâna mea pentru acele scule ca să le dea precum sunt scrise în foaia mea pecetluită câte scule 4 cite de cât preţ; iar nedând sculele să n’aibă parte cu cei’ lalţi gineri din bani; însă să se socotiască sculele şi de vor face sculele bani mai mulţi, să aibă a’l apuca nepotumeu Constantin să întoarcă câţi bani ar mai remânea.
Banii din Veneţia care sunt puşi la ţeca (plasaţi în CEC) să aibă stăpân pe nepotul Constantin Brâncoveanu şi din aceşti bani să dea nepoatei Măriuţei a fiiului meu Ştefan dobanda de la 70 sute de pungi, partea tătânesău.
Sculile care sunt la ginerimio Neculae Ruseto ce scriu mai sus le las nepotumieo Constantin
Brancoveanu ca să mă pomenească din sculile acestea de le va da Ruseto. Să dea nepoatămii
Măriuţei, a fiumieu lui Ştefan, uă pereche de cercei cu bălaş care au fost a fiiemea Stancăi şi uă păreche de brăţări care sunt câte cu un diamant roză şi câte cu alte diamanturi mai mici pintre ele. Şi săi mai dea un gherdan (colier) de au fost la învălitura fiemei Stancăi; iar nedândule să ia din partea lui Ruseto să se dea Mariuţei cât va socoti.
Iar în lăcriţa (sipeţel, caseţel, bisectel) care iaste la Ruseto iaste salba fiimei Stancăi aceia să se dea pentru sufletul ei, să facă sărindare şi săi facă doă randuri de haine să dea la fete de boieri sărace.
Pentru Măriuţa nepoatămea a fiului meu Ştefan să aibă a stăpâni moşiile câte sunt peste Olt şi dincoace de Olt şi viile şi ţiganii partea tătanesău precum este foaia de impărţeală de iau impărţit dumnealui, Dumnezeu săl pomenească, afară de Brâncoveni precum au şi zis dumnealui că fata să nu stăpânească în Brâncoveni.
Casile fiului Ştefan din Bucureşti şi din Targovişte să fie ale nepoatămi Mariuţei.
Sculile fiemei Smarandii cît miau venit în partea mea după ce am împărţit cu Constantin Băleanu, le las iar lui Costantin nepotămieu numai dintru aceste scule care să vor socoti să se vînză şi să o pomenească săi facă sărindare însă să nu le dea la alţii străini fără numai să dea nepotămieu Constantin bani şi să oprească sculile, măcar că am mai şi vandut din iale de am pomenito şi am dat şi din scule pentru sufletul ei.
Nişte scule ce sînt în Ţara Ungurească, puse în nişte desăgi, scule de casă de la boiarii cei bătrini, le las nepotămiu Costantin Brancoveanu. Tot întraceste desăgi sunt nişte scule ale Michişoaei; de se va scula cineva din neamu ei ca să le ceară de la nepotămiu Constantin Brâncoveanu, să dea banii care neau fost datori şi să ia sculile din casă.
Casile fiimei Stancăi de aicea din Bucureşti, cu curtea cu tot locul, le las nepotămiu Constantin.
Casile frăţanimiu lui Pană din Bucureşti, care mi leau lăsat mie după moartea Safti, le las nepotămiu Constantin.
Moşia de la Cocora şi cu Mileasca, care au fost Cocora a mamii mele de zestre, iar Mileasca este cumpărată de Pană, fratemiu, de la Ilinca Cocorasca, varămea, mi leau lăsat fratemeu Pană mie, iar eu le las lui Sfantul Gheorghe ca să se pomenească şi sufletul meu şi al lui Pană şi al părinţilor noştri şi al tot neamului.
Las din partea mea Sfinţiei Sale părintelui Patriarhului al Ierusalimului 10 pungi de bani pentru ca să dreagă ce va fi stricat la Vitleem ca să se pomenească sufletul răposatului Dumnealui şi al mieu.
Moşia Săruleşti şi viile de la Budreşti cu stânjeni 300 de moşie care leam cumpărat eu de la Popescu le las nepotumieu lui Constantin ca să pomeniască că acestea leam cumpărat cu banii mei de casă iar celelalte case care sunt la Targovişte, ale copiilor şi ale Stancăi, le las lui Constantin nepotumieu.
Satele fiemei Stancăi de dincoace de Olt şi de ceia parte de Olt le las nepotului Constantin din partea mea, să se facă la Sărindaru danie sfeşnice mici de argint. Sâmbăta şi cu moşiile din Ţara Ungurească cu toţi iobagii le las nepotului Constantin că sunt cumpărate de moşi de strămoşi.
Din banii care au rânduit să plătească datoriile las să dea la Mănăstirea Tărgşorul din judeţul Buzăului 5 pungi de bani care leam luat eu când miau păsat ci să nu să dea în mâna egumenului să se petreacă ci când va fi la vreo treabă mare de ale mănăstirii să se facă atunci să se dea.
La Dumitrache Arapache am dat nişte scule zălog insă uă păreche de cercei de 12 pungi cu un picior de diamant şi doă ţinte cu diamanturi mari. De se va scula Dumitrache au altcineva dintre ai lui săşi ceară banii la nepotămiu Constantin Basarab, săi dea intiiu sculele, apoi să i se dea banii. Dar de va zice el că leau dat lui Ion Vodă când iam scris eu, apoi iam scris pă dă altă parte să nu le dea să zică ce leau vândut deşi au luat banii. Ci de va da sculile săşi ia banii, iar nedând sculile să fie răbdătoru că eu nu leam dat cu voia mea.
Iar din banii caţimi vin în partea mea să mă pomenească şi pe mine şi pe Dumnealui (sociul) şi să ne facă sărindare şi să ne pomenească şi pe cei ce miau pierit la Ţarigrad; şi să facă o biserică in Slobozia Domnească ca să ne pomenim cu toţii; şi să facă câteva rânduri de haine la fete de boiari sărace şi la feciori de boiari săraci.
La mănăstirea de la Viforata sunt nişte chiliuţe stricate de nu se vor apuca alţi creştini să le
dreagă să se dreagă şi acele chilii tot din partea mea. Şi la mănăstirea la Surpatele de să va fi stricat ceva, să se dea şi acolo ca să se dreagă câte ceva.
Fetele mele parte în casă nau că eu nu leam rămas nimic din zestri ci incă eu leam împlinit şi
paguba lor. Şi acum iar mam mai îndurat de le las din bani; şi de se vor odihni pe aceasta, bine iar de se vor scula ca să mai ceară ceva de la nepotiumeu Constantin să aibă blestemul meu şi să nu se aleagă ca praful de casile lor nici de copiii lor şi să fie supt blestemul Sfinţiei Sale Părintelui Patriarhului şi al meu. Cine se va scula să facă vreo strambătate nepotămiului Constantin sau să ia ceva din cele ce am lăsat eu. Insă aceste toate câte scriu mai sus care leam lăsat cu sufletul mieu nepotului mieu Constantin şi neamului mie şi altora mai sus numiţi pentur a noastră neuitare ori dintre ale sociului meu ori dintre ale mele rugăm şi pohtim pre tot pravoslavnicul fieşte carele întru dregătoria sa şi rînduiala ce va avea de la Dumnezeu ca să nu se schimbe au să prefacă întralt chip această a mea bună voinţă făcută socoteală şi aşezământul acestora ce se numesc mai sus ca să rămâie şi a noastră pomană necurmată şi vrednicia lor să nu cază învreun blestem şi să dobândiască după dreptatea ce vor face viaţa vecinică.
Iar cine ar îndrăzni a se scula ori din fetele mele ori din gineri ori din nepoţi ori din alţi străini pentru vreuă lăcomie sau îndemnare de aiurea de la neprietenul ca să strice această diată au să necăjească pe nepotumieu Constantin Brâncoveanu ca să se mai pună la niscaierva jurămînt ci să aibă de către toţi bună pace că ce iam lăsat eu cu blagoslovenia mea iam lăsat să le stăpânească toate cu bună facere; iar cine sar scula din ginerii mei au din fetele mele au din nepoţi au din nepoate aceia să fie afurisiţi de Dumnezeu şi neiertaţi în veci şi să aibă parte cu vânzătorul Iuda gemând pe Pămant, Cain cel urgisit de Dumnezeu şi să rămaie sub blestemul sfinţilor părinţi care au întărit şi au aşezat cu sfânta pravilă ca să fie ale morţilor neschimbate şi nestrămutate şi sufletul aceluia să locuiască cu toţi aceia care strică aşezămintele sfinţilor părinţi şi ale morţilor, să nu se aleagă de casele lor şi de bucatele lor ca praful din facia vântului cine va strica aceasta.
Însă rog pe preamilostivul Dumnezeu ca nimenea, pentru vreo lăcomie sau îndrăzneală necuvioasă, să nu cază sub acest blestem ci să le dea gând bun, cu temere de Dumnezeu, ce am rânduit, să lasă să fie şi să rămâie.
Şi pentru mai adevărată credinţă miam pus mai jos şi pecetea cu iscălitura.
Sursa: B.N.R., fond St. Georges, arhiva istorică, dosar CXVII/10 (1092), provenind din Arhiva Aşezămintelor Brancoveneşti, transcris de istoric Alina Havreliuc şi istoric de artă dr. Oana Marinache, s-au păstrat întocmai şi explicaţiile din paranteze, care nu ne aparţin (de exemplu, „ţeca” face referire la Zecca, monetaria Venetiei, nu la CEC)
Extras din Oana Marinache, Familia Bibescu - Basarab Brâncoveanu: de la Craiova la Paris, Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti, Mogoşoaia, 2015
Se încarcă comentariile...
