Drumul Recunoştinţei. Turul monumentelor închinate eroilor Marelui Război pentru Întregirea Neamului

0
Publicat:
Ultima actualizare:

După Primul Război Mondial, în Bucureşti au fost ridicate numeroase monumente în onoarea eroilor căzuţi la datorie. Astfel apar o serie de ansambluri statuare care, în timp, au devenit locuri de referinţă în peisajul Capitalei.

Traseul pe care noi îl propunem este unul destul de lung, dar, cu siguranţă, de-a lungul său veţi descoperi farmecul Bucureştilor. Ca şi în alte cazuri, turul va urma un traseu care presupune o deplasare firească în diverse zone ale oraşului.

Vom începe povestea în faţa Arcului de Triumf, mergând apoi la Monumentul Eroilor Aerului, la Monumentul Eroilor Ceferişti, ne vom opri la statuia aproape necunoscută a Infanteristului, continuând până la Monumentul Eroilor Sanitari şi în faţa statuii geniştilor „Leul”, traseul încheindu-se la Monumentul eroului necunoscut din Parcul Carol. Primul Război Mondial, supranumit şi Marele Război, este prilej atât de bucurie, cât şi de tristeţe pentru poporul român. Intrată în război, după doi ani de neutralitate, România şi-a căpătat la sfârşitul conflictului renumele de „Mare”, prin alipirea tuturor teritoriilor locuite de români la Patria-Mamă. În urma luptelor de pe Jiu, a bătăliilor pentru trecători şi pentru Bucureşti, a rezistenţei eroice de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz şi a tuturor sacrificiilor Armatei Române au rămas numeroase mărturii. Multe dintre acestea se află în Capitală şi trebuie doar să privim puţin mai atent pe unde păşim ca să le descifrăm povestea.

Arcul de Triumf, simbol al victoriei

 Monumentul de for public este situat în nordul Capitalei, la intersecţia dintre Şoseaua Pavel Kiseleff şi alte trei bulevarde care poartă numele unor personalităţi cu rol decisiv în Primul Război Mondial – Alexandru Averescu, Alexandru Constantinescu şi Constantin Prezan. Judecând după denumirile primite de bulevardele care înconjoară Arcul de Triumf, scopul existenţei acestuia este evident: celebrarea victoriei românilor în Marele Război. Şi cu toate că el a fost ridicat în memoria celor care şi-au dat viaţa pentru ţară, Arcul de Triumf omagiază toate evenimentele importante din istoria modernă a României: Unirea Principatelor, declararea Independenţei de stat şi recunoaşterea ei pe câmpul de luptă, revenirea Familiei Regale şi a Armatei în Bucureşti, la 1 Decembrie 1918. Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, autorităţile din Bucureşti au tot încercat ridicarea unui asemenea Arc de Triumf, însă niciodată nu au făcut-o cu materiale rezistente. 1859, 1878, 1906, 1918 şi 1922 sunt anii în care a apărut un astfel de monument al victoriei, dar care nu a dăinuit. Construcţia pe care noi o admirăm azi a fost inaugurată abia în anul 1936 şi are la bază structura ridicată în 1921- 1922. Are o înălţime de 27 de metri şi a fost inspirată de arhitectul Petre Antonescu, după modelul celebrului monument din Paris. Istoria actualului Arc de Triumf începe în 1921, când arhitectul Petre Antonescu este solicitat de primarul din acea perioadă, Matei Gheorghe Corbescu, pentru construirea unui edificiu de acest fel, deoarece cel ridicat la 1918 putrezise, fiind realizat din lemn.

image

În consecinţă, Matei Gheorghe Corbescu decide ca noul Arc să aibă un schelet din beton armat şi basoreliefuri din ipsos. Inaugurarea urma să aibă loc cu ocazia încoronării Regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria drept suverani ai României Mari. Se spune că parada din 16 octombrie 1922 a fost de-a dreptul spectaculoasă – au participat atât reprezentanţii a peste douăzeci de ţări europene, cât şi cei ai Statelor Unite ale Americii şi ai Japoniei. Nici de această dată materialele nu au fost bine alese, căci ipsosul nu a rezistat intemperiilor vremii. După 1930, întreaga opinie publică cere insistent refacerea Arcului de Triumf. După ce au fost adunate sumele necesare, s-a trecut la ample lucrări de restaurare şi renovare conduse de acelaşi arhitect Petre Antonescu. Pentru consolidarea vechiului edificiu s-a folosit granit de Deva, iar pentru remodelarea basoreliefurilor, marmură de Ruşchiţa. Ceremonia inaugurării a avut loc la 1 decembrie 1936, când se împlineau 18 ani de la Marea Unire. Momentul a fost marcat de participarea Regelui Carol al II-lea, a mamei sale, Regina Maria, a prinţului moştenitor Mihai (viitorul Rege Mihai I) şi a numeroşi invitaţi din ţară şi din străinătate.

Pe frontonul fiecărei faţade se găseşte câte o inscripţie

Inscripţia de pe frontonul faţadei de nord: „LIBERATOR DE NEAM ŞI ÎNTREGITOR DE HOTARE PRIN VIRTUTEA OSTAŞILOR SĂI VREDNICI URMAŞI AI EROILOR CREŞTINĂTĂŢII FERDINAND I DOMN ŞI REGE AL ROMÂNILOR ŞI-A FĂCUT INTRAREA LA 16 OCTOMBRIE 1922 ÎN CETATEA SA DE SCAUN A BUCUREŞTILOR DUPĂ ÎNCORONAREA LA ALBA-IULIA” aminteşte de momentul încoronării Regelui Ferdinand şi a Reginei sale. Inscripţia de pe frontonul faţadei de sud face referire la câştigarea Primului Război Mondial: „DUPĂ SECOLE DE SUFERINŢE CREŞTINEŞTE ÎNDURATE ŞI LUPTE GRELE PENTRU PĂSTRAREA FIINŢEI NAŢIONALE, DUPĂ APĂRAREA PLINĂ DE SACRIFICII A CIVILIZAŢIEI UMANE, SE ÎNDEPLINI DREPTATEA ŞI PENTRU POPORUL ROMÂN, PRIN SABIA REGELUI FERDINAND, CU AJUTORUL ÎNTREGII NAŢIUNI ŞI GÂNDUL REGINEI MARIA”.

Inscripţia centrală de pe frontonul faţadei de est este dedicată oamenilor politici şi de cultură care au făcut posibilă Unirea: „GLORIE CELOR CE PRIN LUMINA MINTEI ŞI PUTEREA SUFLETULUI AU PREGĂTIT UNITATEA NAŢIONALĂ”. Inscripţia centrală de pe frontonul faţadei de vest aduce aminte de eroii de război care au luptat pentru Unire: „GLORIE CELOR CE PRIN VITEJIA ŞI PRIN JERTFA LOR DE SÂNGE AU ÎNFĂPTUIT UNITATEA NAŢIONALĂ”. Pe lângă aceste inscripţii, mai sunt sculptate pe suprafaţa Arcului date ale confruntărilor din Primul Război Mondial pe frontul românesc: (15 august 1916, 8 ianuarie 1918, 24 octombrie 1918, 10 noiembrie 1918), efigiile suveranilor din acea vreme (pe faţada sudică) şi medalioanele intitulate „Bărbăţia” şi „Credinţa”. Pe interiorul Arcului putem observa lista localităţilor unde s-au purtat bătălii între 1916 şi 1918: „CERNA”, „JIU OLT”, „DRAGOSLAVE”, „NEAJLOV”, „OITUZ”, „MĂRĂŞTI”, „MĂRĂŞEŞTI”, „RĂZOARE”, „VRANCEA”, „MUNCELU”, „COŞNA”, „BUDAPESTA”. După instalarea regimului comunist, Arcul de Triumf a devenit un monument ce trebuia neapărat modificat. Au fost scoase de pe părţile laterale proclamaţiile Regelui Ferdinand, iar de pe frontispiciu efigiile Regelui Ferdinand şi ale Reginei Maria au fost înlocuite cu două flori mari de piatră. După anul 1989, în locul florilor de piatră au fost puse două medalioane de bronz care înfăţişează chipurile suveranilor.

Cum a apărut Monumentul Eroilor Aerului

image

Plecând de la Arcul de Triumf, următoarea oprire este în faţa Monumentului Eroilor Aerului, aflat la intersecţia Bulevardului Aviatorilor cu strada Ion Mincu, operă de artă dedicată memoriei aviatorilor români militari şi civili care au contribuit la dezvoltarea aviaţiei. Prima mare conflagraţie a adus, alături de câteva noutăţi ce vor schimba radical conceptul de război, luptele aeriene. România se afla printre primele ţări care au dat lumii piloţi şi inventatori de renume şi nu e de mirare că la 10 august 1915, înainte de intrarea României în război, a fost înfiinţat Corpul de Aviaţie, făcând cinste României prin fapte de vitejie. Edificiul a fost realizat în perioada 1928-1935 de Lidia Kotzebue şi Iosif Fekete, iar povestea realizării lui este foarte interesantă. În 1922, imediat după încoronare, tuturor celor mai cunoscuţi sculptori li s-a cerut să prezinte o machetă pentru un viitor monument dedicat aviatorilor. Aceştia trebuiau să se înfăţişeze cu operele lor înaintea unui comitet condus de prinţul moştenitor Carol (viitorul Rege Carol al II-lea). Comisia nu a fost deloc încântată de machetele prezentate şi, considerând că proiectele nu reprezentau spiritul sacrificiului aviatorilor, a fost lansat un concurs public cu premii totale în valoare de 40.000 de lei. În competiţie s-au înscris 14 lucrări, care au fost expuse la Ateneul Român. În vara lui 1925, prin vot secret, s-a ales câştigătorul. Au fost premiate trei lucrări: a lui Spiridon Georgescu, a Lidiei Kotzebue şi a lui Ion Schmidt-Faur, dar comitetul nu a considerat niciuna dintre lucrări demnă de execuţie. Abia prin 1927 a fost aleasă lucrarea Lidiei Kotzebue, dar, pentru că s-a cerut un termen prea strâns pentru realizarea machetei finale, artista a apelat la serviciile lui Iosif Fekete pentru realizarea sculpturilor. Monumentul final a fost dezvelit abia în 1935, după mulţi ani cu dificultăţi financiare şi logistice, privind locul unde urma să fie amplasat. Ca o curiozitate, pentru realizarea trupului bărbatului cu aripi a fost folosită imaginea unui celebru boxer american, Joe Louis, care prin anii ’30 era prezent prin Bucureşti.

Monumentul Eroilor Ceferişti şi statuia uitată a Infanteristului

 De la Piaţa Aviatorilor ne vom îndrepta spre Gara de Nord, unde monumentul din Piaţa Gării a rezistat fără modificări până azi. Monumentul Eroilor Ceferişti îi are ca autori pe sculptorii Corneliu Medrea şi Ion Jalea. Ceea ce este interesant este faptul că Ion Jalea, unul dintre cei mai cunoscuţi sculptori români, şi-a pierdut mâna stângă în timpul Primului Război Mondial şi, cu toate că a fost nevoit să sculpteze pentru tot restul vieţii numai cu mâna dreaptă, a realizat sau a participat la construirea multora dintre monumentele dedicate acestei conflagraţii. Monumentul a fost ridicat în memoria ceferiştilor căzuţi în Primul Război Mondial şi a fost dezvelit în anul 1923. Această operă este o compoziţie plastică din mai multe personaje- cheie: o femeie – care simbolizează Patria – ţine o cunună de lauri deasupra capului unui muncitor feroviar. Lângă ea, de o parte a soclului, se află doi muncitori ceferişti, iar de cealaltă parte a soclului, un soldat român, în uniformă de campanie, ce ocroteşte o femeie şi copilul acesteia. Pe faţada principală a piedestalului este inscripţia: „Eroilor CFR - 1916-1918“.

image
image

De aici, traseul continuă spre cartierul Cotroceni. Lângă podul cu acelaşi nume, care traversează Dâmboviţa, se află o statuie mai puţin cunoscută decât cele amintite până acum. Aceasta este o realizare a sculptorului Spiridon Georgescu din 1930, însă macheta ei a fost prezentată prima dată de către sculptor la Expoziţia Naţională a Armatei din august 1919. Monumentul reprezintă statuia din bronz a unui infanterist român din anii Marelui Război, în poziţie de atac, ţinând cu ambele mâini puşca şi pregătinduse să lovească un duşman cu patul rupt al armei. Pe soclu este şi o placă de bronz cu o sabie pe ea, iar pe sabie un vultur cu ciocul deschis şi aripile întinse. Pe placa soclului era gravată inscripţia: „Eroilor căzuţi în luptele de la Mărăşeşti 1916-1918”. Din păcate, aceasta a fost furată. Monumentul a fost inaugurat de către Regele Carol al II-lea în 1931, iar astăzi este una dintre cel mai puţin cunoscute statui dedicate soldaţilor români.

Onor Sanitarilor Români

Ne continuăm drumul pe splaiul Dâmboviţei şi întâlnim în drum unul dintre cele mai cunoscute ansambluri statuare din Capitală – Monumentul Eroilor Sanitari. Operă a sculptorului italian Raffaello Romanelli, aceasta se află în Piaţa Operei din Bucureşti, la intersecţia Splaiului Independenţei cu Bulevardul Eroilor Sanitari, în vecinătatea Operei Naţionale. Ansamblul a fost înălţat în 1932, în timpul mandatului primarului Dem. I. Dobrescu, căruia contemporanii i-au spus primarul „târnăcop”, datorită numeroaselor lucrări edilitare realizate în vremea sa. Monumentul este închinat memoriei medicilor, sanitarilor, surorilor care au salvat vieţi pe fronturile Primului Război Mondial.

image

Este una dintre cele mai frumoase şi mai complexe opere din Capitală, fiind realizat pe trei niveluri. Primul este un brâu de altoreliefuri cu scene din activitatea sanitarilor, pe câmpul de luptă sau în saloanele spitalelor de campanie. Personajul principal este o femeie în uniformă de soră de caritate, care o reprezintă pe însăşi Regina Maria. Nivelul al doilea este format din patru coloane care susţin un platou din marmură alb-gălbuie. Iar pe acest platou este ultimul nivel, unde se găseşte un grup statuar de bronz cu alte trei personaje: un erou căzut, gol, aflat în suferinţă, un personaj feminin alegoric, ce întruchipează Victoria, care poartă o sabie şi o cunună, şi un soldat sanitar care aşteaptă să i se pună pe frunte cununa cu lauri. Pe acest monument a rezistat de-a lungul perioadei comuniste o scenă din 1917 cu reprezentanţi ai Familiei Regale implicaţi în munca din spitalele de campanie. Basoreliefurile au supravieţuit comunismului deoarece nu sunt menţionate nume pe ele, iar oficialii acelor vremuri au crezut că sunt o scenă generală de război, lăsându-le la locul lor. Totuşi, monumentul a fost demontat integral în vremea construirii primei magistrale de metrou. În 1981, după finalizarea lucrărilor, monumentul a fost amplasat pe acelaşi loc în forma sa iniţială.

Impunătorul leu din Cotroceni

Următoarea oprire pe Drumul Recunoştinţei este în faţa statuii Leul din Cotroceni. Monumentul eroilor din arma geniului, „Leul” a fost înălţat din iniţiativa generalului Constantin Ştefănescu-Amza, comandantul Şcoalelor şi al Centrului de Instrucţie al Geniului. Ulterior a devenit primul director al Muzeului Militar din Bucureşti. Edificiul a fost dezvelit pe 29 iunie 1929, în cadrul unei grandioase ceremonii, de către principele Nicolae al României, cel care făcea parte din Regenţa instituită după moartea Regelui Ferdinand I. Terenul pe care a fost ridicată statuia a aparţinut colonelului Grigore Georgescu, primit odată cu decorarea cu Ordinul „Coroana României” în anul 1917. Colonelul era şef de Stat Major la Inspectoratul tehnic al Geniului şi a donat ulterior statului acest teren pentru ridicarea unui monument închinat eroilor din Arma Geniu. Monumentul a fost realizat de sculptorul Spiridon Georgescu, iar elementul central este un leu înfăţişat stând pe o ţeavă de mortier, o cască şi alte arme, peste care este desfăşurat un drapel de luptă, toate aparţinând trupelor inamice.

image

Leul este un simbol al dârzeniei şi ...citeşte continuarea pe Historia

București



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite