Eu cărturesc, tu Cărtureşti

Pentru cei care locuiesc în România, Cărtureştiul a devenit mai mult decât ne spune sloganul oficial: „carte, ceai, muzică, dichis”. Acum, acest loc este punctul de întâlnire între sufletele rătăcitoare şi literatură, între gânduri şi discuţii, între litere şi vise.

Aici merg atunci când vreau să beau un ceai din infuzii filozofice, să răsfoiesc pagini care îmi vor schimba în mod sigur viaţa. Dar, mai mult decât atât, merg în Cărtureşti atunci când caut să-mi găsesc liniştea.

Da, ştiu, sună ironic - caut să-mi găsesc liniştea într-o locaţie din centrul Bucureştiului nebun, pe bulevard, între Piaţa Romană şi Universitate. Acolo unde atâţia trecători TROPĂIE încărcaţi cu nervi, stresaţi, ţipă la telefoane, aleargă printre maşini, acolo unde se aud doar sunete bruiate de alte sunete bruiate de alte sunete.

Dar fă acest pas la stânga coloanei de oameni care păşesc grăbiţi înaintea şi în spatele tău şi îndrăzneşte să treci acea uşa de sticlă a Cărtureştiului. Brusc, toate sunetele dispar şi sunt înlocuite de şoaptele lascive ale cărţilor, care te îmbie.

Sală după sală, sus, jos, la subsol, cărţi. Cărţi pentru copii, pentru maturi, pentru pictori, pentru bucătari, pentru politologi, pentru fetiţe cu codiţe. Clădirea din Arthur Verona are un aer de epocă, un fel de casă a bunicii, unde rafturile sunt din lemn natural şi parchetul scârţâie a vechi şi autentic. Scările te duc printr-un labirint de cultură.Vrei să citeşti? Ai suficiente scaune pentru ca să stai acolo toată ziua. Vrei sa bei ceva? Mergi în ceainărie şi comanzi un Ceai verde Cherry Blossom. Vrei să mănânci? Cobori în restaurant şi iei pacheţele de primăvară sau paste. Ai nevoie de agende? Vin bun? Muzică? Ciocolată? Jucării, playstation? Obiecte de design interior? Haine făcute de designeri români? Pentru oricare dintre ele, ai ajuns la locul potrivit.

Cărtureşti e o destinaţie de suflet, nu doar o librărie sau o ceainărie. E locul unde te refugiezi atunci când eşti supra-saturat de o lume crudă, mercantilă şi poate prea zgomotoasă. Trebuie doar să treci acea uşa de sticlă şi apoi toate se aranjează de la sine. O carte, muzică, un ceai, nişte dichis… şi linişte.

Ce bine că eşti, Cărtureşti.

Acest text a apărut prima dată pe sandacojocaru.wordpress.com