Bucureşti

articolul anterior articolul urmator

Frăţia răhăţeilor

11
22 Feb 2018 09:56:02
Lavinia Bălulescu
FOTO Hustonpettalk.com
FOTO Hustonpettalk.com

Sunt un răhăţel colorat, probabil câinele care m-a produs a mâncat nişte grăunţe din alea nasoale, combinate cu cine ştie ce ierburi smulse dintr-un gard. Deşi la drept vorbind, din ce observ, aici e cam iarnă şi nu văd de unde ar fi găsit ierburi pe vremea asta. Oricum, ideea e că, deşi ştiu totul despre lumea asta de-afară, deşi am aflat totul despre ea încă de când eram în burta bestiei fălcoase, tot nu pot conteni să o admir.

Sunt un răhăţel colorat pe un trotuar. Asta e soarta mea, să exist ca un bibelou aurit într-o lume plină de urâţenie. Poate într-un fel ar fi fost mai bine dacă aş fi fost adunat de om şi trimis undeva, alături de alţi prieteni răhăţei. Cine ştie, poate aşa mi-aş fi cunoscut familia şi originile. Nu… Ce gânduri mă tulbură… Oricum, în felul acesta, abandonat pe trotuar chiar de către cel care m-a adus pe lume, mă simt cumva fără sens, ca şi cum toată filosofia mea de viaţă se opreşte aici, ca şi cum se acumulează în mine toate problemele pe care strămoşii mei le-au avut de-a lungul timpului.

Apoi însă, în timp ce tristeţea mă copleşeşte şi în timp ce-l privesc pe câinele care mi-a aparţinut şi care acum se îndepărtează nepăsător, încep să mă uit cu mai multă atenţie în jurul meu şi observ că nu sunt singur. Mă aflu într-un oraş măreţ, pe o stradă aglomerată, simt în jurul meu vibraţia vieţii. Chiar nu sunt singur. Dacă ascult cu atenţie, pot să aud o voce care-mi spune să privesc spre dreapta. Şi o fac. În dreapta mea se află, culmea, un alt răhăţel. Îmbrăcat în colecţia toamnă-iarnă, mai degrabă monocrom şi deloc îndrăzneţ (comparativ cu mine), răhăţelul doi îmi zâmbeşte totuşi prietenos. E o speranţă, ceva care îmi spune că lucrurile pot fi mai bune.

Aud o altă voce, de data asta în stânga mea, apoi încă una – în spate, şi încă una, şi încă una. Cu cât mă concentrez mai mult, cu atât sunetul oribil al maşinilor în trecere scade, dar creşte în schimb vocea fraţilor mei. Răhăţeii. Trotuarul e plin de ei, dintr-un capăt în celălalt. Nu sunt doi-trei, nu sunt zece, nu sunt 50. Sunt sute, mii de răhăţei prietenoşi, care vor să-mi vorbească, să-mi povestească despre lume, să-mi fie alături.

La început iau lucrurile cu prudenţă, mă decid să nu mă implic emoţional, în sensul în care sunt predispus la a pune suflet în tot ce fac, apoi mă ard şi sufăr enorm. Doar că acum nu mai e aşa. Primesc asigurări că putem fi prieteni cu toţii, putem să ne avântăm în această relaţie, pentru că nimeni nu ne va opri. Nu!, o mână crudă nu se va apleca să ne ridice de pe asfalt, să ne sugrume într-o pungă de plastic şi să ne arunce în iadul coşului de gunoi, aşa cum se întâmplă în filmele de groază. Nu!, o mătură ameninţătoare nu ne va aduna niciodată, nu există ustensilă sau fiinţă care să ne facă să nu mai existăm pe acest trotuar.

Ba chiar, aflu de la nişte răhăţei care supravieţuiesc aici încă de iarna trecută, la un moment dat, după ce se va mai încălzi, ne voi mai veni nişte prieteni în dar, de data asta unii lichizi, cărora li se zice scuipici şi care sunt produşi de stăpânii câinilor. În schimb, trebuie să mă feresc de nebunii care uneori fac scandal, opresc bieţii oameni pe stradă şi îi pun să adune răhăţeii. De ce? Nimeni nu înţelege acest tip de comportament. De ce să nu laşi răhăţelul acolo unde a căzut? Noroc că gesturile astea criminale la adresa răhăţeilor sunt atât de rare în acest cartier, legendare chiar, de fapt nimeni nu le-a mai văzut întâmplându-se în ultimii mii de ani răhăţeşti. Aici nimeni nu adună răhăţeii, am primit asigurări! Aici nimeni nu îndrăzneşte să distrugă frăţia răhăţeilor!

Sunt deci un răhăţel pe un trotuar. Câinele care m-a eliberat în lume probabil e acum acasă, închis în balcon, prizonier într-un univers îngust. Eu, în schimb, un abandonat al sorţii, am reuşit să-mi construiesc un viitor pe trotuar, în acest loc al toleranţei, unde nimeni nu ne aruncă la coşul de gunoi al istoriei. După cum spun cei mai bătrâni dintre noi, cel mai rău lucru care ţi se poate întâmpla pe aici e să fii turtit de o talpă gigantică, venită din cer, dar chiar şi atunci, se spune, va fi bine, pentru că nimeni, chiar nimeni nu va mai putea să te dezlipească de asfaltul pentru care ai fost creat.

Citiţi AICI toate editorialele semnate de Lavinia Bălulescu

Pe Lavinia Bălulescu o găsiţi şi pe Ferma de gânduri.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

11 Comentarii

Viorica Alexandru
22.02.2018, 10:05:46

daca era vorba despre eutanasiere ...nu vreau sa ma gasdesc cate comentarii ar fi fost... asa, cand se imoune efort sa faci ceva ....nu se baga nimeni nici macar la comentat...

+4 (4 voturi)
Paun_Al
22.02.2018, 10:19:12

Cand o sa ne mai civilizam ?

+4 (4 voturi)
Nirolf
22.02.2018, 13:58:32

Draga Sasa Cred ca n-ai inteles mesajul pro fund al textului . Tocmai de atingerea unui nivel de supercivilizatie este vorba . La urma , urmei , ce sunt rahateii , care sunt aspiratiile si nazuintele lor si cum pot trai in aceasta lume , mai mult sau mai putin civilizata ? Dupa cum observi , sufletul ingenuu al distinsei scriitoare nu se coboara in picanta vulgaritate sa spuna "fratia cacatilor" sau mai slefuitul "rahatilor" . Nu . Domnia Sa diminutiveaza alintat "rahatei" . Mi se pare firesc sa fie asa , rahateii de caine sunt parfum de micsunele fata de cei de om , care nici nu merita alintul . Rahatii de "caine de om" sunt mari si falosi , salasluind in Parlament , in Palatul Victoria , in ministere si primarii . Civilizatia incepe atunci cand acesti megarahati vor fi stransi si aruncati in hardaul uitarii .

+5 (5 voturi)
Paun_Al
22.02.2018, 14:32:34

Nirolf , am o singura "obiectie" ,...la ultima fraza din comentariul tau . Lipseste persoana intai plural ... "ii vom strange si ii vom arunca '.

+3 (3 voturi)
Ion Tamis
22.02.2018, 13:14:13

Daca, printr-o actiune concertata a primariilor, nesimtitii care isi lasa cainii sa murdareasca si sa polueze orasele, periclitand sanatatea publica, ar putea fi fi fotografiati in flagrant delict, in baza legii, de cetateni responsabili (contra recompensa de minim 5000 lei + imputarea cheltuielilor de identificare stapanilor de caini vinovati!), civilizatia urbana in Romania ar avansa rapid, declansand si alte actiuni cetatenesti (inclusiv impotriva maidanezilor politici care condamna Romania la inapoiere).

+3 (3 voturi)

Vezi toate comentariile (11)