Istoria unei fântâni si politica de cartier

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Sunt locuri în lume, ca si în capitala noastră de altfel, unde unele fântâni sunt considerate monumente şi scriu legenda oraşului aparţinând patrimoniului acestuia. Când spui Fontana di Trevi ştii ca eşti la Roma, tritonii fântânilor din grădinile palatului Versailles au simbolistica lor, chiar şi bătrâna Mioriţă din drumul nostru spre aeroport stă chezăşie identităţii urbane a Bucureştilor.

Ca să nu mai vorbim de Izvoarele Sissi Eminescu din Cişmigiu sau cele din Parcul Carol.

La intersecţia bulevardelor Ferdinand, Carol şi Pache Protopopescu numită Izvorul rece era până nu de mult o fântână, celebră şi ea. Istoria ei puţin cunoscută, deşi informaţiile nu lipsesc ne spune multe despre cum s-a sluţit Bucureştii în anii din urmă ai democraţiei noastre corupte şi originale. . Amplasată pe locul statuii primarului Pache Protopoescu (1845-1893), darâmată de comunişti când au venit la putere, fântâna arteziană de la Izvoul rece intrase în legenda oraşului, în peisajul cartierului, devenind familiară bucurestenilor ca un obiect de artă/punct de reper. Operă a artistei decoratoare Mioara Minulescu (fiica a cunoscutului poet) ea impresiona prin eleganţa siluetei reprezentând o pălărie cu borurile în jos cu deschidere circulară amplă, ca şi prin inteligenta amplasare în peisaj. Putea fi văzută si admirată din orice direcţie a intersecţiei, faţă- spate, stânga- dreapta, semn că sculptoriţa colaborase cu arhitectul peisagist bine. Fiind construită cu ocazia Festivalului tineretului şi studenţilor din 1953, mai era cunoscută şi sub numele de Fântâna Festivalului.

Politica îşi spusese cuvântul; şi dacă locuitorii oraşului mai deplâng si astăzi gestul nedemn prin care un primar ca Pache Protopopescu era scos din istorie (el a introdus iluminatul stradal electric, tramvaiele, a sistematizat bulevardele, a făcut prima staţie de salvare, a construit 28 de scoli între care Gh. Lazăr, şi asta doar în trei ani) fântâna cu care fusese înlocuită a mai spălat din ruşine. A avut darul să placă de la început, răcorind oportun aerul în verile toride specifice aşezărilor de la câmpie.

În anul 2007 cu un avânt revoluţionar asemănător înaintaşilor care dărâmaseră bustul primarului liberal, Nicolae Onţanu, primarul socialist al sectorului 2 a pus la pământ fântâna cu pricina, distrugând ansamblul arhitectural armonios lăsat oraşului moştenire de oameni cu spirit şi suflet. Gradele de general ale primarului şi-au spus şi ele cuvântul spre compromiterea memoriei unui român brav ca Nicolae Bălcescu . Asta pentru că în locul fântânii elegante peste care s-au năpustit ciocanele distrugătoare a apărut statuia unui Bălcescu de nerecunoscut. Metalul traforat face să pară în zdrenţe, iar proporţiile ciudate te fac să te gândeşti dacă nu cumva modelul stă în genunchi. În plus, ideea capului de perspectivă care a contat le realizarea fântânii doamnei Minulescu a devenit superfluu întrucât din fiecare unghi (bulevard) călătorul vede acum altceva. Dacă vii dinspre Carol ai noroc să-i vezi faţa, dinspre Pache doar spatele, iar din laterale câte o ureche, un umăr, mă rog un profil. Astfel recuperată hidoşenia pe care o refuzaseră până şi corifeii vechiului regim, a fost proptită printre steaguri şi tunuri (ulterior s-a renunţat la aceste accesorii războinice) spre enervarea locuitorilor cartierului şi nu numai. Am aflat de la consiliera primarului, un distins critic de artă, de altfel, că opera aparţine sculptorului Mircea Spătaru şi că zăcea într-un depozit. Am întrebat-o încă de atunci de ce nu i s-a croit altă soartă. De ce trebuia să se strice un ansamblu arhitectural consacrat pentru a-i face loc acestei sculpturi nepotrivite cu spaţiul. Aşa a fost probabil ordinul domnului primar, de parcă rezolvase toate problemele sectorului, unul dintre cel mai prost administrate, discreţionar în materie de arhitectură. Îi mai rămăsese să se ocupe de statui. Priviţi construcţiile noi amplasate pe unde nici nu te aştepţi, obturând privirea şi creând disconfort. In curţile unor vechi case boiereşti, sau pe trotuarul de vis a vis, fără un minim de respect pentru regulile disciplinei în construcţii au răsărit peste noapte mamuţi inestetici.

Imagine indisponibilă

Ne-am reamintit această poveste urbană tristă, efect al legii bunului plac cultivată de aşa numiţii baroni locali, când am auzit că numitul Nicolae Onţanu, generalul, ar vrea să candideze din nou la fotoliul de primar al sectorului 2. După mai multe vizite pe la tribunal vrea probabil să-şi continue opera. Feri, Doamne!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite