Bucureşti

articolul anterior articolul urmator

Jurnalismul şi kilometrii de ură

10
8 Jan 2015 15:23:42
Lavinia Bălulescu

Acum cîţiva ani, am scris o serie de reportaje despre mai mulţi bătrâni evrei din Timişoara care fuseseră închişi în lagăre cum ar fi Dachau şi Auschwitz. Fără vreo mare legătură cu atentatul din Franţa, m-am gândit totuşi zilele trecute că tot ceea ce facem este să ne mişcăm mecanic printre nişte fire subţiri pe care uneori le atingem.

Poveştile pe care le-am scris atunci nu aveau ceva de dovedit istoriei, nu acuzau şi nici nu salvau pe nimeni, erau pur şi simplu nişte poveşti interesante. Într-unul dintre cazuri, de exemplu, realitatea se confunda cu filmul: un tânăr fusese adus la Auschwitz împreună cu părinţii lui. Mama fusese gazată împreună cu restul femeilor din familie. Băiatul şi tatăl au rămas în lagăr pentru câteva luni de coşmar. La momentul scrierii reportajulului, tânărul se transformase într-un bătrân care îşi mai putea folosi un singur picior şi care devenise, între timp, un medic timişorean renumit.

Într-un alt caz, un fost director al unei fabrici de ciocolată din Timişoara îşi amintea că, pe când era copil, a fost pus să adune morţii de pe străzi. Un al treilea bătrân, slab vorbitor de limba română şi uşor surd de o ureche, şi-a amintit terorile prin care a trecut la Dachau. De asemenea, o femeie internată într-un azil de bătrâni, pironită în pat, a povestit nişte lucruri care au adus întunericul afară în miezul unei zile de vară.

Nu au fost nici pe departe cele mai interesante poveşti de viaţă care s-au scris vreodată pe tema asta, nici cele mai interesante care s-au scris în Timişoara în anul ăla, nici cele mai interesante pe care le-am scris eu vreodată, etc. Nu a fost ceva excepţional, nu a vrut nimeni să facă un film despre aceste poveşti, nici măcar nu ştiu dacă i-a dat cuiva o lacrimă atunci când a citit textele.

Totuşi, după apariţia primului text, am început să primesc e-mailuri. Iniţial, au venit nişte jigniri amărâte şi au continuat vociferări firave pe tema inexistenţei Holocaustului. Următoarele e-mailuri (anonime sau sub diverse pseudonime) mă avertizau să nu continui seria de reportaje, să-mi văd de treabă, mă întrebau dacă sunt evreică, dacă Patriciu e evreu, dacă vreun şef evreu m-a pus să fac asta, dacă am luat bani, dacă am fost forţată să scriu aşa ceva sau dacă nu cumva sunt plină de lichid seminal evreiesc.

Biata mea serie de reportaje nu a durat mult, vreo săptămână cred. Spre final am mai primit un e-mail în care, de data asta, eram ameninţată în cel mai serios mod. Era semnat de un bărbat. Am încercat să mi-l imaginez. Am încercat să-mi închipui cum arată, ce pulovere poartă (cu nasturi sau în V), câţi copii are, în ce feluri îşi atinge nevasta şi cum preferă cafeaua. Eram la lucru. M-am tot gândit dacă să anunţ pe cineva. Până la urmă, am închis calculatorul şi m-am dus acasă. În esenţă, a fost o chestie măruntă care probabil li s-a întâmplat multor altor oameni.

Mi-am adus aminte de nimicul ăsta când am citit despre masacrul din redacţia Charlie Hebdo. M-am gândit că tot ce facem e să ne mişcăm robotic, printre nişte fire subţiri ale destinului pe care uneori le atingem. Şi atunci când le atingem se declanşează şocuri electrice. Noroi. Bombe. Gloanţe. Şi ură. Kilometri de ură.
 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

10 Comentarii

Nicholas Kazan
8.01.2015, 15:54:50

Curaj, doamna Lavinia, jurnaliștii sunt istoricii zilei, slab sau bine plătiți, sau de loc, cu interesele filtrate (cele 5 filtre de care vorbea Chomski), dar totuși, ei devin istorici, iar blogăreala ajută și ea. Când treceam Dunârea într-o noapte din 81, purtam moartea în cârcă... nu pot să-mi închipui durerea din sufletul celor cărora le-ați luat interviu. Povestea trebuie spusă, indiferent de cum este primită, istoria este a noastră, a tuturora.

+1 (7 voturi)
vbuntv
8.01.2015, 19:29:53

De ce vā uimiti ? Rromînache ie anti-semiti negationisti notorii dar si anti-magyari, anti-rusi, anti-ratiune, intr-un cuvînt jitiii. Dar atentie, nu orice japitze, ci d-alea "blajine" vechi de 4000 de ani (!), urmasii Cacatenilor si ai dacilor cavernicoli.

-1 (5 voturi)
Marcus
8.01.2015, 22:53:01

vv pinguinule Am avut ocazia sa cunosc un supravietuitor de la Auschwitz care a pierdut peste 30 de apropiati _ familie,rude Fiind tanar,a fost repartizat in echipele de munca,iar rememorarea acelor momente era extrem de dureroasa pt el. Sunt lucruri pe care le -a trait si nu le poate marturisi nimanui,atat de mari au fost grozaviile. Ghici cine le-a confiscat averea si i-a imbarcat in vagoane de animale dupa 2 saptamani in care au fost tinuti in aer liber si deposedati de bunuri ? Horthistii tai,care s au evidentiat si prin crime la adresa populatiei civile romanesti In concluzie,toate acele epitete invocate de tine iti revin cu prisosinta,te definesc.

0 (4 voturi)
George Pumnea
9.01.2015, 01:32:32

Ura este un sentiment etern, ca si iubirea. ``Curajosul`` care arunca vorbe urate prin calculator incearca sa isi echilibreze emotiile, fiind incapabil sa si le controleze. Precum un animal incoltit, el spera sa supravietuiasca bolii mintale muscand, zgariind, si impuscand. Descreieratul este de inteles (nu de acceptat) dar important este sa NU-I permiti sa te atraga in jocul lui.

0 (2 voturi)
Dorin-Adrian Cristea
9.01.2015, 08:32:23

Masacrarea rasei albe si amestecul rasial au continuat accelerat si dupa ww2. Consider ca pericol pentru rasa alba MINORITARA in propria sa casa celelalte rase. Fascismul babilonian a pus stapanire pe intreaga lume civilizata. Poporul aramaic, adevaratii evrei au fost omorati si sclavizati sistematic inca din vechiul Egupt. E chiar o problema rasiala cine e evreu sau semit pentru ca nu e totuna. E cum se intampla si in Romania cand indieni si alte rase fascisti revendica numele de roman si romanii vechi sunt dati pe drumuri si femeile lor batjocorite si tot asa s-a intamplat si la uciderea "benefica" a Lui Isus Hristos si la figa din Egiptul Antic. Tot asa s-a metisat populatia si dupa caderea Indiei pe vremea irshilor sau dupa caderea Atlntidei. Caderea Babilonului nu a fost intamplatoare ca si cea a Imperiului Roman: amestecul rasial si invazia rasiala.

-2 (2 voturi)

Vezi toate comentariile (10)

Modifică Setările