Lista lucrurilor care nu vor mai conta

„Uneori, foarte rar, închid televizorul. Ies din pielea mea, din capul meu şi din gândurile mele şi intru într-o lume paralelă în care înţeleg totul, înţeleg mai ales că ne pierdem vremea cu lucruri care nu contează, că aproape nimic din ce facem nu are legătură cu noi. Tare păcat, totuşi, că nu învăţ nimic“.

Iată ce nu va mai conta într-o zi: Ponta, Băsescu, Antonescu, zborul companiei Malaysia Airlines, acciza la carburanţi, Ucraina, Crimeea, Rusia, Putin, Obama, războiul care vine sau nu, Vlasov, cutremurele din Vrancea, PSD, USL, USD, PMP, SRI, ANI, ASF, CFR, falsificatorii de carduri, codurile de vijelie, codurile de caniculă, codurile de ninsoare, furtunile de căcat provocate de oamenii proşti, furtunile de căcat provocat de oamenii răi, poluarea din oraşele mari, liniştea din oraşele mici, câinii care ne mănâncă pe străzi, câinii pe care îi pierdem şi nu-i mai găsim, politicienii pe care îi votăm şi nu ies, politicienii pe care nu îi vrem dar sunt aleşi, NATO, Nicuşor Constantinescu, de ce s-a prăbuşit avionul în Apuseni, Catedrala Mântuirii Neamului, cum ne dăm seama ce e rău şi ce e bine, de ce îl înjură unii pe Pleşu, ce cărţi a mai scris Voiculescu, cine câştigă Eurovisionul, ce s-a mai întâmplat în Suleyman, de ce e bine să alăptezi în public, pe cine a mai reţinut DNA-ul, cum să facem să fie bine ca să nu fie rău, pe cine trimitem în Parlament, pe cine votăm preşedinte că n-avem din ce alege, s-a împuşcat sau nu Năstase în gât, ce face Stelian Tănase cu TVR-ul, de ce nu câştigăm Premiul Nobel, de ce ne plac femeile dar iubim maşinile, are sau nu voie Mircea Diaconu să candideze la europarlamentare, cine salvează Roşia Montană, de ce bărbaţii se uită la fotbal şi femeile la telenovele, de ce nu sunt bune părerile preconcepute, de ce nu ne vor englezii, de ce nu ne vrea nimeni, de ce suntem oropsiţii sorţii, de ce ne plângem de milă şi spunem că am fi oropsiţii sorţii.

Între timp, deschidem televizoarele şi computerele şi îngheţăm în faţa lor, până seara târziu. Venim de la lucru cu gândul la ce s-a mai întâmplat cât timp am fost plecaţi. Intrăm în casă şi deschidem lumea în care locuiesc creierele noastre. Orice, numai să ne îndepărtăm cât mai mult de cărţi, de străzi, de fructe, de aer şi de oameni. Hârtia e oldschool, îţi oferă exact cât vezi, o întorci pe cele două părţi şi s-a terminat magia, niciun bonus, niciun link, nicio promisiune. De cealaltă parte a ecranelor, însă, gata, adio vieţilor noastre plictisitoare. Acolo putem săpa după drame, putem afla totul şi putem fi ce ne-am dorit. Putem găsi dragoste, înţelegere, bla bla, tot ce căutăm fără să vrem, fără să recunoaştem.

Oricum, lucrurile nu sunt atât de dramatice chiar şi dacă nu citim, chiar şi dacă nu călătorim cu picioarele, chiar şi dacă nu dansăm, chiar şi dacă nu mai ştim să facem nimic din ce contează (pentru că, de fapt, cine ştie ce contează cu adevărat?). Important e că, totuşi, unii dintre noi sunt în stare din când în când să închidă realitatea virtuală de la buton, să uite ce au învăţat acolo şi să facă ceva absolut grozav: să-şi trăiască propriile vieţi. Pentru ei încă mai merită să existe toate lucrurile frumoase şi adevărate ale acestei lumi.