Patrimoniul Muzeului Literaturii, în pericol. Consilierii au respins alocarea banilor necesari pentru mutarea obiectelor din sediul retrocedat

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Clădirea Muzeului Naţional al Literaturii Române se află pe Bulevardul Dacia din Capitală FOTO Adevărul
Clădirea Muzeului Naţional al Literaturii Române se află pe Bulevardul Dacia din Capitală FOTO Adevărul

Proiectul de suplimentare a bugetului Muzeului Naţional al Literaturii Române cu 2,55 milioane de lei, pentru eliberarea sediului instituţiei, care a fost retrocedat, a fost respins, vineri, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, informează Mediafax.

Potrivit proiectului de hotărâre, suplimentarea bugetului muzeului a fost cerută de instituţia de cultură „de urgenţă, pentru finanţarea cheltuielilor ocazionate de eliberarea spaţiilor din incinta imobilului din Bulevardul Dacia, nr. 12“.

În raportul de specialitate al proiectului se arată că reprezentanţii muzeului au anexat notificarea privind eliberarea spaţiului până în data de 15 iunie.

„Natura acestor cheltuieli este în principal finanţarea chiriilor pentru spaţiile tehnice de depozitare a bunurilor de patrimoniu, în condiţiile prevăzute de lege“, se menţionează în document.

Bugetul iniţial pentru MNLR, pentru anul în curs, era de 3,313 milioane de lei. Suplimentarea cerută, de 2,55 milioane de lei, a fost respinsă de consilierii generali. 

Muzeului Naţional al Literaturii Române i-a fost repartizat actualul sediu, din Bulevardul Dacia, nr. 12, în anul 1967. Pregătirile prealabile funcţionării ca instituţie muzeală au durat până în anul 1971, când, de facto, a devenit sediu al instituţiei, cu program de vizitare.

Istoria clădirii

„Clădirea datează din anul 1839. Construită pe cheltuiala marelui vornic Alexandru Villara, a fost oferită drept zestre fiicei sale Elena, la căsătoria acesteia cu Scarlat Al. Kretzulescu. A fost una dintre clădirile impozante ale Bucureştilor primei jumătăţi de secol al XIX-lea, fiind catalogată monument arhitectonic. La unsprezece ani după decesul lui Scarlat Kretzulescu, clădirea a devenit locuinţa directorului băncii Bank of Romania, baronul Frank. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, aceasta ajunge în proprietatea statului, devenind Laboratorul de electricitate al Universităţii din Bucureşti, aflat sub conducerea savantului Dragomir Hurmuzescu. Tot aici au funcţionat succesiv un pension de fete şi biblioteca Ambasadei Germane“, a declarat, miercuri, pentru Mediafax, directorul Muzeului Naţional al Literaturii Române, Ioan Cristescu.

Potrivit directorului MNLR, în 1948, clădirea a fost repartizată Muzeului Româno-Rus, care a fost desfiinţat în 1963. În urma cutremurului din martie 1977, Expoziţia permanentă a fost serios avariată, necesitând reparaţii, inclusiv de consolidare. De asemenea, au fost executate lucrări de consolidare a structurii clădirii după cutremurul din 1996, investiţie suportată de Ministerul Culturii, ordonatorul principal de credite, sub autoritatea căruia funcţiona.

Muzeul Naţional la Literaturii Române a fost inclus în obiectul de reglementare al HG nr. 1235 din 24 octombrie 2003, privind stabilirea unor măsuri pentru funcţionarea instituţiilor de cultură care se finanţează din bugetele locale. Prin acest act normativ s-a prevăzut trecerea muzeului sub autoritatea Consiliului General al Municipiului Bucureşti, finanţarea acestuia urmând să fie asigurată din bugetul Municipiului Bucureşti.

Traseul prin tribunale

Ulterior, Muzeul Naţional al Literaturii Române, alături de Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, a fost chemat în judecată de Rudeanu Emanoil Nicolae, pentru ca prin hotărârea care se va pronunţa, instanţa să oblige părţile pârâte la plata către reclamant a lipsei de folosinţă a spaţiilor Muzeului pentru perioada 18.09.2008 - 17.10.2008.

„Rudeanu Emanoil a chemat în judecată Consiliul General al Minicipiului Bucureşti şi Muzeul Literaturii Române, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să oblige pârâţii să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Bucureşti, Bulevardul Dacia, nr. 12, compus din construcţie şi teren în suprafaţă de 2.176 metri pătraţi, respectiv sediul muzeului“, a completat Ioan Cristescu, citat de Mediafax.

Potrivit sursei citate, prin sentinţa civilă nr. 1038/21.09.1999, Tribunalul Bucureşti a respins acţiunea ca neîntemeiată, însă, la apel, prin decizia civilă nr. 452/18.09.2000, Curtea de Apel Bucureşti a admis cele două apeluri şi a schimbat în tot sentinţa, în sensul că a admis acţiunea şi a obligat pârâtele să lase reclamantului în deplină proprietate şi posesie imobilul.

Împotriva acestei hotărâri au promovat recurs pârâţii Ministerul Finanţelor, Ministerul Culturii, Muzeul Literaturii Române şi Municipiul Bucureşti prin Primarul General, iar, prin decizia civilă nr. 571/13.02.2002, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursurile declarate de pârâţi, a casat decizia civilă nr. 452/18.09.2000 şi sentinţa nr. 1038/21.09.1999 şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.

Directorul MNLR a mai spus că, prin încheierile de şedinţă din 21.01.2003 şi 18.02.2003, cu prilejul rejudecării după casare, Tribunalul Bucureşti a admis lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Culturii şi Cultelor, respectiv, a Ministerului Finanţelor Publice şi a dispus introducerea în cauză a Municipiului Bucureşti prin Primarul General, în locul Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 344/01.04.2003, Tribunalul Bucureşti a admis lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei Muzeul Literaturii şi, în consecinţă, a respins acţiunea faţă de această instituţie, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă (în considerentele hotârârii în referinţă se arată că, în mod corect, a stabilit instanţa de apel că pârâta Muzeul Literaturii nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, având în vedere că nu s-a făcut dovada că acesta are personalitate juridică, ceea ce atrage lipsa capacităţii pe plan procesual) şi a admis acţiunea principală formulată de Rudeanu Emanoil Nicolae şi intervenienta Kretzulescu Emanuela. Totodată a obligat pârâta Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, să lase reclamantului şi intervenientei în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bulevardul Dacia, nr. 12 din Sectorul 1.

Ulterior, sentinţa civilă nr. 344/01.04.2003 a devenit definitivă şi irevocabilă prin respingerea apelului promovat de Municipiul Bucureşti prin Primarul General (decizia civilă nr. 585/16.12.2003 a Curţii de Apel Bucureşti) şi a recursurilor promovate de Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi Muzeul Literaturii Române (decizia civilă nr. 1085/ 07.06. 2007 a Curţii de Apel Bucureşti).

„Din cele de mai sus reiese că au fost parcurse toate fazele procesuale recunoscute de legislaţia noastră procesual civilă, însă instanţele au dat câştig de cauză reclamanţilor. Rudeanu Emanoil este beneficiarul unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de Tribunalul Bucureşti, prin care i s-a restituit jumătate din imobilul sediu al muzeului“, a mai declarat, pentru Mediafax, directorul MNLR.

Datori cu 15.000 de euro

Potrivit lui Ioan Cristescu, detaliile tehnice sunt importante din perspectiva executării hotărârii judecătoreşti de restituire, în sensul că hotărârea ar putea fi pusă în executare numai de Municipiul Bucureşti.

Instanţa judecătorească, prin soluţia dată în 8.02.2012, obligă pârâtul Muzeul Naţional al Literaturii Române să plătească reclamantului suma de 15.000 de euro reprezentând contravaloare lipsă folosinţă pentru jumătate din imobilul situat în Bucureşti, Bulevardul Dacia, nr. 12, sector 1 pentru perioada 18.09.2008 - 17.10.2008 şi să plătească şi suma de 3.865 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.

„După un proces îndelungat care a stat pe rolul instanţelor din anul 2008 până în 08.02.2012, am fost obligaţi de Judecătoria Sector 1 în dosarul nr. 19997/299/2008 la care ne-am referit la plata lipsei de folosinţă a spaţiilor muzeului în perioada 18.09.2008 - 17.10.2008. Suma de bani ce urmează a fi plătită este de 15.000 de euro, la care se adaugă cheltuieli de judecată“, a mai spus directorul MNLR.

Pe de altă parte, în dosarul nr. 12721/299/2012 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, Sturdza Mihai, în calitate de proprietar al celeilalte cote indivize de jumătate din imobil a chemat în judecată Municipiul Bucureşti prin Primarul General, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Muzeul Naţional al Literaturii Române, pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, instanţa să-i oblige pe aceştia la a-i plăti în solidar o sumă cu titlu de chirie lunară pentru 36 de luni calendaristice începând cu data de 1 martie 2009 şi până la 29 februarie 2012.
Reclamanatul Sturdza Mihai susţine că este moştenitorul legatar al defunctei Quaranta di Yullino Emanuela Kretzulescu - decedată la data de 21.01.2008 -, în baza certificatului de legatar nr. 3/17.01.2012.

Ioan Cristescu a mai spus că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 867, din 18 iunie 2013, Sturdza Mihai a cumpărat, cu 2.000.000 euro, jumătate din clădire, respectiv partea moştenită de Rudeanu Emanoil Nicolae devenind astfel unic proprietar al clădirii.

Până în prezent nu există un spaţiu unde să se mute Muzeul Naţional al Literaturii Române

Directorul MNLR a precizat că există spaţii în Bucureşti în care ar putea fi relocat Muzeul Naţional al Literaturii Române, arătând că municipalitatea caută soluţii optime pentru rezolvarea situaţiei.

De asemenea, printr-o adresă transmisă pe 22.05.2014 s-a solicitat Ministerului Culturii identificarea unui spaţiu adecvat pentru muzeu, însă, până în prezent, nu a fost primit niciun răspuns.

Potrivit unei declaraţii politice făcute de deputatul Ioan Vulpescu în şedinţa Camerei deputaţilor din 18 martie, intitulată „Se încearcă evacuarea forţată din sediu a Muzeului Naţional al Literaturii Române!“, MNLR, „acum ţinând de Primăria Capitalei, a primit însă dreptul - prin aceeaşi sentinţă judecătorească de retrocedare - de a funcţiona în continuare în clădire, iar Primăria are obligaţia de a-i achita proprietarului o chirie de 360.000 de euro anual“.


„Chiria despre care se vorbeşte este o solicitare a proprietarului, pentru care însă Primăria Capitalei nu are o bază legală pentru a o achita“, a mai declarat, pentru Mediafax, Ioan Cristescu, care a precizat şi faptul că nu se cunosc intenţiile proprietarilor în privinţa clădirii.

Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti adăposteşte un autentic tezaur literar format din manuscrise, cărţi, obiecte personale, obiecte de artă, fotografii, înregistrări audio-video. Acestea redau într-o imagine concentrat metaforică profunzimea, complexitatea şi frumuseţea inefabilă a literaturii române.

Înfiinţarea Muzeului Literaturii Române i se datorează lui Mihai Eminescu, poetul punându-şi sigiliul pe „destinul“ viitoarei instituţii chiar în anul centenarului naşterii sale.

Pe 1 iunie 1957 se înfiinţează Muzeul Literaturii Române, sub conducerea lui Dumitru Panaitescu Perpessicius. Muzeul a funcţionat pentru o vreme chiar în sediul Uniunii Scriitorilor, din Şoseaua Kiseleff nr. 10. Sprijinit de câteva dintre personalităţile literare ale timpului, cu "trecere" la autorităţi, Perpessicius a continuat activitatea de îmbogăţire a patrimoniului literar. Primelor colecţii li s-au adăugat altele, cuprinzând la rândul lor valoroase manuscrise, cărţi rare, acte, corespondenţă, obiecte, fotografii, tablouri, sculpturi, piese de patrimoniu literar. Din anul 1967, muzeul a funcţionat în sediul din Bulevardul Dacia.

București



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite