Proiectul Şcolii de arte şi meserii

În 1850 domnitorul Ţării Româneşti, Barbu D. Ştirbey (1799-1869) însărcinează Eforia Şcoalelor cu redactarea unui proiect pentru „Şcoala de arte şi măestrii”. Proiectata instituţie trebuia să fie construită la Şosea, în 1853 arh. Alexander von Montbach realizând devizul construcţiei, iar în 1854 şi condiţiile de execuţie.

În 1850 domnitorul Ţării Româneşti, Barbu D. Ştirbey (1799-1869) însărcinează Eforia Şcoalelor cu redactarea unui proiect pentru „Şcoala de arte şi măestrii”. Comisia, formată din colonelul Ion Emanoil Florescu (1819-1893), arhitectul Achille Thillay, mecanicul Gilbert şi un personaj neidentificat Marin, finalizează proiectul la 10 februarie 1851, iar în 13 martie domnitorul emite rezoluţia sa. Cităm din proiectul iniţial: „Scopul aceste şcoale este de a forma meşteri în ramura lemnării, ferării şi a zidăriei. Învăţătura lor va fi cu totul practică, săvârşindu-se lucrări într'aceste trei ramuri, întocmai ca într'o fabrică. Cu toate acestea se vor da şcolarilor şi ştiinţele teoretice cele mai neapărate în specialitatea lor, prin care să se poată nădăjdui ca cei mai d'întîiu dintr' înşii să iasă conductori de binale şi chiar întreprenori.”

Cursurile teoretice obligatorii erau următoarele: „scriere, aritmetică cu contabilitate, geometrie aplicată, desemnul liniaru”, iar cele facultative: „geometria descriptivă, construcţii, tehnologie, desemnul liniaru şi de maşine”. În 24 martie se hotărăşte găsirea unui maestru fieraru şi a altuia tâmplar, închirierea de către guvern a unor ateliere, cumpărarea de unelte şi maşini trebuincioase; fiecărui maestru i se încredinţează câte 20 de elevi cu vârste între 14-16 ani, îmbrăcaţi şi hrăniţi pe cheltuiala statului. Durata cursurilor era de 5 ani. Pentru viitor se prevedeau următoarele specializări: ”ebenisterie, stungărie, sculptură, trăsuri” şi ”lăcătusărie, mecanică şi armărie”. La articolul 4 se specifica şi organizarea unor „cursuri slobode de ştiinţe atingătoare de tăerea petrelor, dulgherie, construcţii şi contabilitate”.

Partea a şaptea a proiectului viza localul viitoarei şcoli, prevăzându-se suprafaţa, numărul de spaţii necesare şi funcţiile lor, bugetul alocat. Raportul conţinea şi planul proiectatei şcoli, din păcate nesemnat, dar judecând după însemnările în franceză, putem aprecia a fi fost conceput de arh. Thillay. Cursurile s-au ţinut în incinta Mănăstirii Mavrogheni, loc cu vechime în ceea ce privea învăţământul şi tipăriturile. Abia în 1853 regăsim un dosar amplu legat de construcţia „Şcolii de meşteşuguri” ce apare adesea şi sub titlul de „Şcoala de arte”, ce urma a se face dincolo de bariera Mavrogheni, în faţa Şoselei celei mari (Kiseleff) pentru că terenul dinspre Spitalul Filantropiei era în litigiu. Louis Lalanée, directorul Lucrărilor Publice, aviza proiectul. Descoperim numele unui arhitect străin necunoscut până acum ca activând în spaţiul valah, Alexander von Montbach[1], care în 6 iulie 1853 întocmea şi devizul construcţiilor. Mai trece un an, probabil şi datorită lipsei din ţară a domnitorului Ştirbey pe timpul ocupaţiei străine, până când Montbach redactează condiţiile de execuţie ale clădirii. Pitarul Andrei Stamate şi pitarul Ioan Rătescu sunt desemnaţi la 14 iulie 1853 prin ofisul domnesc cu realizarea lucrărilor efective. Din acest moment, informaţiile lipsesc, proiectul nefiind realizat, cel mai probabil din cauza lipsei fondurilor.

Rezumat al unui material mai amplu dedicat Şcolii şi activităţii arh. Montbach din lucrarea de doctorat, în curs de publicare. Sursele arhivistice se vor furniza la cerere.

Prezentarea a fost susţinută în cadrul Conferinţei naţionale  „150 de ani de învăţământ artistic naţional şi Academia Română”, Bucureşti, 5-6 mai 2014, http://www.eveniment.istoria-artei.ro/invatamant-artistic-150.php

[1] Puţinele informaţii personale identificate se află în Matrikelbücher der Akademie der Bildenden Künste München, Matrikelnummer 168/1843, baronul Alexander von Montbach, originar din Posen, Silezia,în vârstă de 22 de ani, a studiat ştiinţa construcţiilor între 1843-1844 la München.