REPORTAJ Legile nescrise ale deltei Văcăreşti. Ce e de făcut în parcul natural

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Parcul Văcăreşti este numit şi „delta dintre blocuri“; Fotografii: Alexandra Şerban
Parcul Văcăreşti este numit şi „delta dintre blocuri“; Fotografii: Alexandra Şerban

Până nu demult, Parcul Natural Văcăreşti era numit, mai degrabă depreciativ, „groapa“ sau „balta“ Văcăreşti. Astăzi, este cel mai recent şi mai mare câştig al Capitalei: o „deltă între blocuri“ cu statut de arie protejată, unde fiecare locuitor al oraşului poate găsi un metru pătrat de verdeaţă doar pentru el. Mai avem nevoie şi de iarbă, numai să ştim ce să facem cu ea.

O după-amiază oarecare de iulie: soarele dogoreşte puternic, oamenii forfotesc fără prea mult avânt prin Piaţa Sudului – la Big Berceni au dispărut bişniţarii cu ţigări din Moldova –, câţiva muncitori se aciuează la umbră într-un părculeţ la stradă, beau bere la pet, vorbesc tare despre nevestele lor şi râd. Oraşul e înăbuşit de un zgomot înfundat şi de caniculă. În spatele mallului Sun Plaza este, însă, o insulă de linişte, de verdeaţă, de normalitate: Parcul Văcăreşti. În ultimele luni, au fost mai multe discuţii publice despre acest colţ de Bucureşti rămas uitării timp de două decenii: întâi, a fost declarat zonă naturală protejată, a fost obiectul reportajelor cotidienelor străine, apoi s-a demarat aici o campanie de curăţenie la care a participat chiar şi premierul Cioloş şi, în final, a fost  victima unei serii de incendii care au inflamat opinia publică vigilentă. Ce se întâmplă, de fapt, în Parcul Văcăreşti? Cum pot bucureştenii să se bucure de cel mai mare petic de verdeaţă câştigat în perioada postdecembristă?

Intrările şi îndoiala

Parcul Văcăreşti nu este amenajat pentru public. Păstrează încă semnele trecutului mizerabil din care abia a fost scos. De pildă, există o intrare principală, care momentan nu este semnalizată cu vreun înscris. Singurul semn oficial e acesta: doi jandarmi cu caii priponiţi la umbră stau de pază şi avertizează: „Aveţi grijă cu focul, da? Să nu avem iarăşi probleme!“. Dar intrări în parc sunt mai multe, chiar şi printr-o „deschizătură“ prin gard, unde plasa e uşor îndoită. Se pot strecura oamenii.

Primul contact cu ceea ce a fost până mai ieri „groapa Văcăreşti“ este oarecum descuranjant: privită de pe digul fostului lac, întinderea de verdeaţă nu pare cu nimic mai presus de orice petic de pământ unde cresc buruieni la întâmplare. Iar pe margine se înşiră gunoaie de toate felurile – cârpe, sticle sparte, bucăţi de plastic şi de fier al căror rost nu se mai ştie, jucării abandonate. Pe lângă casele şi curţile improvizate din bucăţi de plastic şi de tablă de ocazie ale unor familii de romi latră câinii – noroc că e prea cald să se mai ridice de pe locurile răcoroase pe care le-au găsit. Se instaurează cu uşurinţă sentimentul acela apăsător al lucrului lăsat de izbelişte la jumătate – nu e nici în paragină, dar nici complet funcţional.

Sălbăticia e timidă

După ce cobori în parc, pe fundul fostului lac, îţi vine inima la loc. Vuietul oraşului se opreşte, iarba uscată scrâşneşte sub fiecare pas, pe la ureche zumzăie insecte cu zborul rapid. E verde, e linişte, soare e încă dogoritor. Parcul e gol. Nici ţipenie de om. În faţă se întinde o potecă lată, străjuită de-o parte şi de alta de stufăriş şi iarbă înaltă, numai bună de urmat până ce călătorul îşi vine în fire şi se acomodează cu locul, până se împrieteneşte cu natura sălbatică. Curând, încep să se ivească mici mlaştini străjuite de jur-împrejur de stuf. Nu prea e chip să dai la o parte iarba înaltă şi să tragi cu ochiul la ce mişună prin apa verzuie. Însă poate fi un bun prilej să te aşezi la umbra unui copac şi să porneşti o colecţie de fotografii cu libelule, mici şi mari, colorate, singure şi în cuplu. La fel de bine, se poate să urmăreşti broaştele săltăreţe plonjând în apă, lăsând în urmă rotocoale şi bule. E drept, nu fac valuri.

vacaresti

Păsările din parc sunt prea timide pentru a se lăsa urmărite în voie de oameni iscoditori. O zbughesc prin frunzişul copacilor ori se ascund în stufăriş înainte să-ţi dai seama dincotro au venit. Şi cum privitul păsărilor în stil american e o îndeletnicire departe de noi, nu rămâne decât să întrezăreşti de la distanţă câteva grupuri de raţe sălbatice. Un lucru e cert: dacă nu eşti însoţit de un specialist în biologie, nu trebuie să ai vreo aşteptare să depăşeşti stadiul fotografiilor cu libelule. Nici reptilele mici, vreun triton sau vreun guşter, nu-ţi ies în cale, doar continuă să foşnească iarba, parcă să-ţi facă în ciudă.

vacaresti

Rămâne totuşi bucuria de a colinda parcul pe cărări nu prea umblate. Un om închis prea mult timp în vacarmul urban are bucurii facile, chiar şi când un ciulin se agaţă încăpăţânt de picior şi pişcă ori când piciorul alunecă uşor şi groaza unei căzături de pomină e înlocuită imediat de un râs compulsiv.

Ploaia şi oamenii Văcăreştiului

Omul este o prezenţă rară în Parcul Văcăreşti. Şi poate că este mai bine aşa. De fapt, fiecare vizitator e în treaba lui: un cameraman caută locul perfect pentru a realiza un documentar, o tânără cu doi copii mici în braţe traversează parcul deja a doua oară într-o zi în drum spre casă, trei pescari stau la şuete lângă o baltă mică, „dăm la de-ăia mici, e o activitate de weekend, nu ne batem capul“, un tânăr bucureştean revizitează parcul după mai bine de un an, îşi face selfie-uri cu nişte raţe pe lac, e indignat din oficiu de indolenţa autorităţilor şi a cetăţenilor, „lasă totul să se ducă de râpă, să ia foc, să fie îngropat în gunoaie, când totul aici e pur, e frumos!“.

vacaresti

Aceştia sunt oamenii Văcăreştiului într-o după-amiază oarecare de iulie. Toţi vor fi alungaţi curând din oaza de verdeaţă. De după 

vacaresti

blocurile ce se zăresc la orizont din groapă se adună rapid nori grei de ploaie. Cât ai clipi, din senin şi fără niciun avertisment, începe să plouă cu găleata. Nu e nimic de făcut. Nu există loc de ascuns, nu există coroană de copac care să ofere câtuşi de puţin adăpost. Nu există, însă, nici umbrele. Nu rămâne decât poteca noroioasă, care-ţi încarcă puţin câte puţin tălpile pantofilor cu pământ umed. Rămân şi gândurile că acest parc este cu adevărat evadarea în natură promisă clişeistic în articole promoţionale, însă nu o poţi înţelege cu adevărat decât la braţul unui cunoscător al legilor nescrise ale naturii. Neavizaţii pleacă doar cu fotografii obţinute facil, mai ales cu libelule.

Fauna şi flora din delta Văcăreşti

De două decenii, habitatul Parcului Văcăreşti a fost abandonat de planurile de urbanizare. În acest timp a devenit un ecosistem care găzduieşte zeci de specii de animale. În vegetaţia specifică mediului umed se pot observa numeroase exemplare de mamifere, păsări, amfibieni şi reptile. Cele mai întâlnite mamifere sunt rozătoarele – şoarecele de câmp şi chiţcanul pitic – care reprezintă şi hrana micilor carnivore, precum nevăstuicile, vulpile, vidrele şi liliecii. În lacurile interconectate, specialiştii au identificat, pe lângă peşti, specii comune de amfibieni precum broasca mare de lac şi izvoraşul cu burta roşie, dar şi specii vulnerabile precum tritonul cu creastă, numai două exemplare fiind observate în habitat. Mlaştinile şi pajiştile sunt colindate şi de reptile: şerpi de casă, şopârle de câmp şi guşteri. Au fost identificate şi aproximativ 10 exemplare broaşte ţestoase, dar ele se află sub ameninţarea pescarilor. Speciile de păsări care populează parcul sunt codobatura galbenă, corcodelul cu gât negru, eretele vânăt, fâsa de pădure, lebăda, raţa sălbatică, fazanul şi stârcul pitic.

vacaresti

Ce e de făcut în Parcul Văcăreşti

vacaresti

Parcul Văcăreşti a devenit o zonă naturală protejată, primul parc natural urban din Bucureşti şi unul dintre cele mai mari din Europa, prin hotărârea guvernului din 16 mai 2016. Membrii Asociaţiei Parcul Natural Văcăreşti sunt cei care se vor asigura de protejarea florei şi faunei din habitat. Ei sunt şi cei care, în ultimii cinci ani, au luptat pentru obţinerea verdictului legal. Misiunea lor nu a luat sfârşit la obţinerea statutului legal. Dimpotrivă, dezvoltarea parcului este acum în mâinile lor. Asociaţia îşi propune să se asigure că zona rămâne un spaţiu propice cercetării, educaţiei şi explorării şi urmăreşte demararea mai multor proiecte utile pentru comunitate în care publicul se poate implica. 

Panoramă de la 60 de metri

Observatorul Parcului Văcăreşti, aflat în turnul T4 din complexul rezidenţial Asmita
Gardens, le oferă vizitatorilor o persepectivă de la înălţime a zonei, precum şi informaţii cu privire la istoria, proiectele şi ecologia habitatului. De asemenea, observatorul este unul dintre locurile unde oamenii se pot implica în proiect: pot să propună idei pentru evoluţia parcului şi să intre în contact cu echipa de dezvoltare şi protecţie a parcului. 

Însă oricine poate să exploreze Parcul Văcăreşti. Pentru grupurile mai mari se pot organiza tururi cu ghizi cunoscători ai zonei. În prezent, nu există un regulament de vizitare al parcului, însă vizitatorii particulari sunt atenţionaţi să nu lase gunoaie în urmă şi să nu incendieze zonele cu vegetaţie uscată. Încă există riscuri care ameninţă ecosistemul. În ultimele zile, cinci incendii au înnegrit bucăţi din peisajul deltei. În fiecare an există câteva incendii mari în parc. Perioada cu cele mai mari riscuri nu a început încă, aceasta este în intervalul septembrie-noiembrie şi februarie-martie. „Autorităţi, ONG-uri, cetăţeni – toţi trebuie să acţioneze în aria lor de responsabilitate, lucru valabil şi pentru oamenii care intră în parc şi care trebuie să înţeleagă că o neglijenţă mică produce pagube mari“, a avertizat Dan Bărbulescu, directorul Asociaţiei Parcul Natural Văcăreşti pe platforma de bloguri adevarul.ro.

O şcoală vie

Educaţia este una dintre priorităţile proiectului. Asociaţia Parcul Natural Văcăreşti urmăreşte instruirea copiilor şi tinerilor cu privire la mediu, prin contact direct cu flora şi fauna inedite din rezervaţia urbană. În acest scop, asociaţia organizează lecţii de câte două ore pentru elevi, unde aceştia vor avea ocazia să descopere un mediu viu şi să înveţe de la specialişti biologi, ornitologi şi ecologi despre funcţionarea habitatului şi pericolele cu care confruntă. Profesorii pot să rezerve lecţii gratuite prin completarea unui formular pe site-ul parcnaturalvacaresti.ro. O altă iniţiativă, tangenţial educativă, este curăţenia perioadică în parc. Nepăsarea oamenilor a încărcat parcul cu gunoaie, care reprezintă un risc pentru vegetaţie şi animale. Asociaţia Parcul Natural Văcăreşti îi invită pe toţi doritorii să ia un sac de plastic în buzunar şi să ajute la strângerea gunoaielor sau să participe la campaniile de curăţenie organizate sezonier în parc.

În cadrul Parcului Văcăreşti nu vor exista terase, poteci cimentate sau biciclete hidraulice pentru închiriat. Aici, natura va fi la ea acasă şi nu va fi alterată de niciun interes economic sau de altă natură.

A contribuit Traian Colac. 

București



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite