Reşedinţa Lahovary: omagiu arhitectului Louis Pierre Blanc (1860-1903)

Faţada principală, foto: Oana Marinache, 26 aprilie 2021

Una dintre cele mai impresionante reşedinţe din centrul Bucureştiului este cea a familiei Lahovary şi a fost proiectată în 1889 de celebrul arhitect elveţian Louis Pierre Blanc.

În urmă cu 135 de ani, chiar în 1886, când a venit pe lume Martha Lucia Lahovary, părinţii ei, Jean N. şi Smaranda (n. Mavrocordat) au achiziţionat un vast teren pe Calea Dorobanţilor (astăzi la nr. 39).  O vreme au locuit pe Calea Victoriei, în vechea casă Lahovary din apropierea Bisericii Albe, din această proprietate păstrându-se astăzi doar imobilul de raport din 1908.

Jean N. Lahovary, om politic conservator, diplomat

Autorizaţia de construcţie pentru noua reşedinţă a fost obţinută abia peste trei ani, în 30 iunie 1889 iar adresa casei era în Calea Dorobanţi nr. 87. Planurile semnate de arhitectul elveţian Louis Pierre Blanc (1860-1903) în 27 iunie poartă însemnările în limba franceză. El a optat pentru o retragere de 30 de metri de la stradă, amplasând casa principală (458 m.p.) în mijlocul unui vast parc de 4000 m.p., la care se ajungea printr-o alee şi un rond. Grădina posterioară se întindea pe 2000 m.p. (Sursa: A.N.D.M.B., fond P.M.B. Tehnic, dosar 25/1889, f. 260, 261)

Proiectul faţadei reşedinţei Lahovary, arh. Louis Pierre Blanc, 1899, document de arhivă

Reşedinţa somptuoasă era formată din pivniţe, parter, etaj şi o mansardă înaltă; stilul Renaşterii franceze, folosit de arhitectul Blanc şi în alte ocazii, impune prin grandoare şi eleganţă. Simetria faţadei principale este punctată la nivelul parterului, în dreapta, de o fereastră triplă, în forme descrescătoare. Merită remarcat şi panoul decorativ cu monograma ML, făcând trimitere, în limba franceză, la “Casa Lahovary”. Pe faţada posterioară, s-a amplasat un pridvor de lemn consemnat de arhitect în calcule astfel: „verandă deschisă de lemn cu soclu zidit” (astăzi inexistent).

În 4 aprilie 1890 antreprenorul italian Luigi Scolari solicita, în numele lui Jean N. Lahovary, autorizaţia de împrejmuire a proprietăţii şi de construcţie pentru un grajd şi şopron pe proprietatea din Calea Dorobanţi nr. 85-87. Planurile nu sunt semnate, dar credem că este vorba tot de atelierul arhitectului Louis Blanc, care le-a depus prin intermediul constructorului său, Scolari. (Sursa: A.N.D.M.B., fond P.M.B. Tehnic, dosar 30/1890, f. 113-115)

Reşedinţa Lahovary în iarna lui 1905-1906 (Sursa: Fr. Dame, Bucarest en 1906, 1907)

După copilăria petrecută în Calea Victoriei, la moşia Baloteşti sau în vila Georges din Sinaia, Martha Lahovary locuieşte aici mai bine de 10 ani, înainte de a deveni prinţesă Bibescu în 1902, prin căsătoria cu prinţul George-Valentin Bibescu (1880-1941). Proprietatea a fost apoi moştenită de ea şi de sora ei, Margareta (1897-1918), prilej cu care aflăm şi repartizarea spaţiilor interioare ale construcţiei din 1889-1890: 10 camere la parter şi etaj, 2 antreuri cu toate instalaţiunile moderne (apă, electricitate, băi); bucătăria şi camerele de servitori la subsol. În stânga reşedinţei se afla grajdul, iar în dreapta remiza pentru trăsuri şi garajul de automobile. Dependinţele ocupau o suprafaţă de 619 m.p. 

Cu câteva luni înainte de a se stinge din viaţă, în ianuarie 1915, Jean N. Lahovary ipotecase proprietatea din Calea Dorobanţilor pentru suma de 144.000 lei la Creditul Urban Bucureşti. (Sursa: A.N.R.-S.A.N.I.C., fond M.F.-Succesiuni, dosar 99/1915) Proprietatea a fost vândută după Primul Război Mondial, Martha investindu-şi energia, inspiraţia şi resursele financiare în refacerea domeniului de la Mogoşoaia. (Mai multe în Oana Marinache, Familia Bibescu - Basarab Brâncoveanu: între Paris şi Bucureşti, Ed. Istoria Artei, Bucureşti, 2016)

După ce a adăpostit în ultimii ani mai multe şcoli private, fosta proprietate Lahovary este scoasă la vânzare prin intermediul Regatta Imobiliare. Este monument istoric de clasă B, păstrând compartimentarea interioară de altădată şi decoraţia plafoanelor în marea majoritate a spaţiilor de reprezentare de la parter şi din dormitoarele de la etaj. Impresionantă rămâne şi astăzi scara de lemn şi structura galeriei pe stâlpi de lemn de la etaj.

Astăzi comemorăm 118 ani de la stingerea din viaţă a arhitectului Louis Pierre Blanc, răpus în plină activitate profesională, la nici 43 de ani, de Morbul lui Pott. Reşedinţa Lahovary rămâne dovada peste ani a eleganţei, trăiniciei şi viziunii artistice a elveţianului care a lucrat 19 ani în ţara noastră.