Restaurantele cu care ţin eu: cele de familie

Când vorbeşti cu ei, când răspund la sondaje, bucureştenii sunt foarte morali; întotdeauna de partea celui cinstit şi muncitor, vituperanţi cu hoţii, cu neciopliţii, cu neplătitorii de impozite, cu interlopii şi cu toţi şmecherii, în general. Când am întrebat dacă ar intra în restaurantul unui politician corupt, trei sferturi au răspuns că nu, în niciun caz, ar evita pe cât posibil să facă asta.

Si de aceea am pus si noi, la fiecare restaurant, niste casute in care scriem cine sunt patronii si cine gateste acolo. De cele mai multe ori trebuie sa aflam asta de la Registrul Comertului, pentru ca aproape nimeni nu vrea sa ne spuna al cui e respectivul asezamant.

In tarile cu o traditie gastronomica bine conturata, micul restaurant familial, si familial in toate felurile posibile, adica deschis si tinut de catre o familie, la care vin sa manance alte familii, face parte din patrimoniu, si nu doar cel gastronomic, ci si din cel cultural, in general, mai larg. El gateste, nevasta face curat si serveste clientii, fiica da si ea o mana de ajutor cand se intoarce de la scoala, fiul alearga repede sa cumpere cate ceva. Toata lumea din jur ii stie, si ei ii stiu pe toti cei din cartier. Apoi, toate celelalte combinatii: amfitrionul gateste si un angajat serveste, patronul sta cu clientii si are grija de ei, si cineva mai talentat decat el gateste si ce s-ar mai putea imagina. Oricum, stii la cine mergi, sau cine iti gateste, sau si una si alta.

Citeşte pe wall-street.ro despre Peter's Kitchen Bistro, un „mic de tot restaurant familial“