Bucureşti

articolul anterior articolul urmator

Roboţi trişti

18
20 Mar 2014 16:58:34
Lavinia Bălulescu

Suntem nişte roboţi care le ştiu pe toate. Suntem nişte roboţi cu burţi metalizate, avem cutii toracice pline cu circuite şi executăm totul cu precizie, până la punctul în care sistemul binar dă greş (şi el nu prea dă greş). În schimb, suntem din ce în ce mai rar oameni, pricepem din ce în ce mai puţin lucrurile care pot conta în afara sistemului cu unu şi zero. Nu ne mai ţinem minte unii pe alţii.

O româncă, medic anestezist în Franţa, s-a sinucis chiar în spitalul în care lucra, în localitatea Châteauroux, injectându-şi un cocteil mortal de substaţe. Românca de 37 de ani se mutase în Franţa cu soţul ei şi fiul lor în vârstă de şase ani. După cum povestesc colegii ei, în ultima perioadă aceasta fusese nevoită să lucreze chiar şi 16 ore pe zi.

Reacţia ministrului francez al Sănătăţii, Marisol Touraine, a fost una „pe măsură“: „Este un caz nefericit, dar ceea ce s-a întâmplat nu are nimic de a face cu spitalul. Această doamnă de origine română tocmai ce primise titularizarea, ceea ce reprezintă o veste bună. Îi era dor de ţară“. În paralel cu această declaraţie, vin afirmaţiile colegilor româncei: „Marisol Touraine nu poate fi lăsată să spună că nu din cauza activităţii colegei noastre la spital s-a întâmplat acest lucru şi că era pur şi simplu o femeie din România, căreia i se făcuse dor de ţară. Ea se numea Simona şi era, ca şi noi, epuizată şi obosită. (...) În plus, colega noastră care s-a sinucis tocmai terminase o săptămână de 78 de ore“.

În acelaşi context, întâmplător tot în Franţa, s-a observat un val suspect de sinucideri la Orange: zece angajaţi ai gigantului de telefonie şi-au luat viaţa de la începutul anului şi până în prezent, în timp ce în 2013 au comis acest gest 11 angajaţi din Franţa. Ca să avem o imagine mai clară, numărul de sinucideri a avut valoarea maximă în perioada 2008-2009, când şi-au luat viaţa 35 de angajaţi ai companiei (pe atunci se numea France Telecom). Tot atunci şi-a dat demisia şi preşedintele companiei.

O altfel de sinucidere, una prin muncă, a fost şi cazul Raluca Stroescu, tânăra de 31 de ani care a murit de extenuare în anul 2007. S-au adăugat alte şi alte cazuri în ultimii ani, în tot spaţiul european, şi totuşi în România fenomenul este privit cu lejeritate, de parcă stresul este doar un cuvânt în plus care să definească starea în care nimic nu ne convine. Între timp, noi continuăm să ne robotizăm sentimentele şi felul în care privim lumea. Cu riscul de a fi didactică şi moralistă, cred că e greşit să fim oameni doar la „ocazii speciale“, cred că e greşit să ignorăm sindromul de „burn-out“, e greşit să nu dormim cât trebuie, e greşit să nu iubim cât trebuie, e greşit să amânăm, e greşit să închidem ochii şi, mai ales, e greşit să nu ne pese.     

Între timp, mulţi continuăm să fim roboţi, imaginându-ne că pe noi nu ne atinge nimic. Continuăm să mergem pe stradă cu nodul în gât şi cu panica în creier, încercând să adormim toate instinctele. Încercând să „cât mai mult“, „cât mai repede“, „cât mai bine“. Maşinării aproape perfecte. Fără să ştim că, de fapt, nodul ăla enorm care nu ne dă voie să respirăm, frica uriaşă, frigurile, tristeţea, toate sunt, de fapt, reacţia organismului la societatea care ne robotizează procent cu procent. Visăm tot mai mult într-un sistem binar în care sunt mai puţine strângeri de mână şi mai multă teamă calculată în zero şi unu.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

18 Comentarii

Paun Al
20.03.2014, 19:30:42

Sistemul ridica tot mai sus stacheta cerintelor ... "de a reusi" , de a te "realiza" si multi indivizi nu pot face fata . E tot o forma de sclavagism in care uneori pretul pentru a dobandi un anumit statut social ...este prea mare . Si in opinia mea nu merita platit.

+5 (7 voturi)
Tagetes
20.03.2014, 19:41:25

Problema muncii e complexa. In primul rand munca si siguranta locului de munca sunt elementele de baza al sanatatii mintale a omului. A socoti munca doar prin prizma randamentului si a banilor este gresit, pentru ca pe langa bani, mai exista si satisfactia morala a muncii, mandria de a fi util societatii in care traiesti, de a fi bun in profesia ta.In vremurile care le traim azi, sub presiunea banului, a concurentei, a incertitudinii, munca mai degraba il stoarce de energie pe om, il imbolnaveste,il epuizeaza de valorile adevarate numite iubire, prietenie, comunicare, intr-un cuvant il goleste de bucuria de a trai, impovarandu-l de probleme. Romanii nu sunt nici japoonezi nici nemti la munca, au avut in ei un fel mai boem de a trata munca, un fel romanesc de a trai viata, si au avut dreptate , pentru ca o viata privita doar prin prizma bunastarii materiale este putin, extrem de putin, pentru ca la apusul vietii sa poti spune da, am trait frumos.

+5 (5 voturi)
gigione
20.03.2014, 20:03:47

Eu cred că vina aparţine în întregime medicului respectiv. Nu şi-a dat seama că nu mai poate? Că nu e bine? Nu putea să facă pasu înapoi? La ce bun banu ăla, dacă seara cazi mort de oboseală şi a doua zi o iei de la cap?

-1 (7 voturi)
gogu58
20.03.2014, 20:11:41

Ce insemna pasul inapoi ? Ai trait momentul cand erai pus pe lista de disponibilizari iar tu aveai acasa sotie, copii si un credit la banca cu ipoteca pe locuinta ?

+3 (5 voturi)
Stan Toma
20.03.2014, 20:06:13

Este mai bine la noi in tarisoara.Nu este cazul sa transpiram din cauza muncii si stresului.Statul garanteaza un venit minim,mai o pensioara pe caz de boala ba o angajare „pe la stat” ba o fofileala ...ne descurcam.

-4 (6 voturi)

Vezi toate comentariile (18)

Modifică Setările