Sculpturile alegorice de pe faţada Băncii Naţionale

Banca Naţională a României este situată în Centrul Vechi al Bucureştiului într-un amplu complex de clădiri constuit în două stagii: primul, în stil Beaux Arts, în anii 1880, iar cel de-al doilea, în stil neoclasic, în anii 1940 şi 1950. Sectorul de secol 19, de pe strada Lipscani, este în opinia mea cel mai interesant şi atractiv, fiind împodobit cu o serie de frumoase statui, inspirate în mare măsura din cele ale palatelor renaşterii franceze.

Construcţia a fost terminată în 1890, sub direcţia arhitecţilor Eugeniu Carada, onorat cu numele unei străzi din apropiere, şi Nicolae Cerkez, fiind în cea mai mare parte un proiect al arhitecţilor Albert Galleron, creatorul Atheneului, şi Cassien Bernard. Cartea poştala veche de mai jos, datând din prima decadă a sec. 20, arată banca în cadrul unui peisaj urban neschimbat prea mult de atunci.

Faţada edificiului este orientată spre sud, fiind abundent expusă soarelui, ornată cu o serie de sculpturi alegorice inspirate din panteonul clasic, simbolizând societatea, economia şi finanţele României acelor vremuri. Uimitor, sculpturile înca reţin liniile proaspete al dălţii sculptorului, după un secol şi două decade de când sunt fixate pe zid. Aceasta se datorează în parte unei restaurări recente, de calitate, şi de asemenea faptului ca Bucureştiul a fost mai puţin afectat de ploi acide şi poluare decât alte capitale europene, ca urmare a nivelului de industrializare mai scăzut pe care regimul comunist a fost capabil să-l înfăptuiască. Piatra folosită pentru faţadă şi sculpturi este de asemenea de bună calitate, un tip de calcar grezos, adusă de la sud de Dunăre, din carierele de la Rusciuc, actualul Ruse.

Sus, pe frontonul clădiri, este o panoplie compusă dintr-o stema a Vechiului Regat, martelată de către comunişti, dar cu urmele simbolurilor încă vizibile, deasupra unui ceas de epocă. Acestea sunt flancate pe partea de vest de o zeitate feminină, vezi fotografia de mai sus, simbolizând Înţelepciunea şi Ştiintele, reprezentată cu un compas în mână, măsurând un glob şi st and pe un teanc de carti. Zeita cu astfel de atributii este Pallas Athena, dar poate de asemenea fi o altă zeitate cu însuşiri similare din bogatul panteon greco-roman.

Pe flancul estic al panopliei frontonului este o figură de bărbat, din nou stând pe un teanc de cărţi, scriind pe un sul de papirus desfăşurat pe genunchi. Acesta simbolizează probabil arta scrisului şi a contabilităţii, fiind în opinia mea o redare alegorică în postura mai umilă a lui Apollo, un zeu cu atribuţii intelectuale, printre care şi matematica. Cele două zeităţi sugerează aşadar universul intelectual uman, bazat pe arte şi ştiinţă, unde România, simbolizată prin stema ţării, îşi avea locul ca naţiune modernă.

Faţada propriu-zisă, ce se desfăşoară de-a lungul străzii are o serie de patru nişe în zid, două de fiecare parte a portalului băncii, găzduind statui alegorice, sculptate de artiştii vremii  Ion Georgescu şi Ştefan Ionescu Valbudea, ce reprezintă instituţii şi activităţi esenţiale pentu producerea de venituri şi bunul mers al naţiunii: justiţia, comerţul, industria şi agricultura.

La marginea de vest a faţadei este statuia Justiţiei, reprezentată de zeiţa Themis în greceşte or Justicia în latină, cu principlele sale simboluri: balanţa dreptăţii şi codul de legi (“Lex”).

Următoarea statuie este cea reprezentând comerţul, în forma zeului Hermes sau Mercur, în acest caz cu atribuţiile sale clasice: punga cu bani în mâna lui dreaptă, cu piciorul pe un balot de mărfuri şi cu toiagul înaripat, încolăcit de doi şerpi, pe umăr.

Partea de est a zidului, la margine, e ocupată de zeiţa Demetra în greaca sau Ceres în latină, simbolizând agricultura. Zeiţa ţine într-o mână o seceră (unealtă esenţiala a ţăranului român) şi în cealaltă un snop de spice de grâu (o aluzie la faptul că România la epoca aceea era printre cei mai importanţi producători şi exportatori de cereale).

Statuia următoare, spre portal, este cea a zeului Hephaestos ori Vulcan, simbolizând industria. Bărbatul ţine într-o mână o daltă, iar cealaltă se sprijină pe un baros şi o nicovală. Întreaga figură stă pe ceva ce arată ca o roată dinţată, tipică maşinăriilor epocii revoluţiei industirale.

Sculpturile descrise mai sus se remarcă prin frumuseţea proporţiilor şi a liniilor sensibil redate. Figurile şi corpul acestora ca înălţime, constituţie, sunt în opinia mea clar inspirate din modele de oameni locali, bucureşteni ai perioadei La Belle Époque. O altă observaţie, care o găsesc interesantă, e reprezentarea în egală măsura a figurilor bărbăteşti şi feminine, neobişnuit pentru o societate conservatoare, balcanică, a acelor vremuri încă la începuturile modernităţii europene pe aceste meleaguri, ceea ce indică intensul proces de înnoire la care s-au îmbarcat elitele româneşti în transformarea ţării la apogeul epocii victoriene.

Faţada mai conţine o serie de reprezentări, dintre care aş aminti aici mascaronii ce împodobesc arcurile ferestrelor de la primul etaj şi intrarea principală. Acestea sunt figuri umane abstracte, bărbat şi femeie, distribuite intercalat pe deschiderile de zid, inspirate de asemenea din exemplele de zeităţi clasice. 

Simbolizează principalele produse agricole, producătoare de venituri, ale ţării la vremea aceea: viţa de vie reprezetată de un cap de femeie împodobit cu o coroană de frunze de vie şi flori, iar cultura de grâu reprezentată de capul unui bărbat purtând o coroană de spice.

Întregul ansamblu de sculpturi şi armonioasa lor distribuţie pe faţada băncii, realizează o unică privelişte arhitecturală în capitala României, ce înfrumuseţează una dintre cele mai de calitate şi bine păstrate clădiri istorice ale sale. Acestea merită examinate de cei care vin cu treburi sau de plăcere în cartieul Lipscani. Sculpturile sunt o reprezentare artistică a activităţilor producătoare de venituri băneşti ale ţării în decadele de la sfarşitul sec. 19, în special agricultura şi exportul de grâne, finanţe care au făcut posibilă crearea arhitecturii în stil Mic Paris, care încă dă caracterul arhitectural al vechiului Bucureşti şi al multor alte oraşe ale României acelei epoci.

Acest test a fost publicat iniţial pe blogul Historic Houses of Romania, 14 Sep. 2009, sub titlul “Allegorical sculptures on the building of Romania’s National Building”.