Bucureşti

articolul anterior articolul urmator

Terapia „minune“ a marilor penali

1
28 Sep 2015 14:00:04
Paul Stan

De acum înainte, marii penali corupţi, aparţinători ai grupurilor de criminalitate şi mafie organizată, care au spate şi susţinere la nivel înalt, pot să stea, pardon, să fure liniştiţi, chiar dacă într-o bună zi vor fi prinşi.

Moda îmbolnăvirii subite a corupţilor prinşi cu mâţa în sac îi ajută să scape de belea, oricât de mult ar fi băgat mâna în caraiman, oricât de mare ar fi prejudiciul adus statului şi societăţii, în general. Mai mult, autosesizările echidistanţei instituţiei numită Avocatul Poporului au stabilit şi un precedent, după care se vor ghida şi la care vor face referinţă avocaţii penalilor.

Cazul arestatului preventiv Sorin Oprescu, care, după autosesizarea, cercetarea şi recomandarea Avocatului Poporului, a primit dreptul să fie internat şi monitorizat la Spitalul Universitar, unde acesta a fost director mulţi ani de zile, este precedentul la care mă refer! Pe viitor, dacă se ţine cont de acest precedent, toţii marii corupţi cu susţinere de unde trebuie, atunci când sunt prinşi şi încarceraţi, când se îmbolnăvesc ”grav”, pot sta liniştiţi că Avocatul Poporului autosesizat îi va trimite la spitalul preferat, cu cea mai modernă aparatură medicală, cu cei mai buni specialişti şi colegi sau foşti subordonaţi care să-i îngrijească.

Dacă extrapolăm şi la alte domenii de activitate profesională, dacă tot avem un precedent pentru însănătoşire grabnică Avocatul Poporului le-ar putea recomanda acestor penali terapia sigură la fostul loc de muncă. De exemplu: infractorilor care au fost miniştri terapie în guvern; arestaţilor din rândul parlamentarilor tratament în Parlament şi aşa mai departe. Terapie prin scoaterea de la arest şi trimiterea la fostul loc de muncă. Să vedeţi rezultate, cu cât penalul a fost într-o demnitate mai înaltă, cu atât se va însănătoşi mai repede în mediul în care a lucrat şi furat. Sigur ar da rezultate spectaculoase.

Avem exemple cu mai mulţi foşti condamnaţi, care atunci când au fost arestaţi s-au îmbolnăvit grav şi cum au fost eliberaţi s-au făcut bine ca prin miracol. Unii dintre ei nici n-a fost nevoie să ajungă la fostul loc de muncă şi s-au însănătoşit brusc. Dar acum, dacă penalii vor fi duşi unde au deţinut funcţii şi ajutaţi de foşti colgei, iubite, susţinători politici sau apolitici, proveniţi din aceleaşi grupuri de interese, partide, reţele bine organizate în sistemul mafiot, sigur vom asista la „minuni dumnezeieşti”.

Nu vom mai avea în arestul preventiv, în penitenciare deţinuţi bolnavi grav dintre marii corupţi ai patriei, ci doar nişte infractori neînsemnaţi, fără spate şi susţinători, care pot să moară neştiuţi, nebăgaţi în seamă de cei de sus, indiferent cât de mulţi ar fi, cât de grave ar fi bolile lor reale, nu închipuite. Oricât de mult ar încerca unii să-şi ceară drepturile, să-şi reclame superiorii, condiţiile de detenţie, să-şi ceară drepturile. Chiar şi aşa, precedentul caz Oprescu - Avocatul Poporului este posibil să fi creat nemulţumiri şi stări de spirit negative în rândul multor deţinuţi nebăgaţi în seamă de autorităţi. Nu ştiu dacă aceste probabile nemulţumiri, stări de revoltă şi acuze de discriminare se vor regăsi în Raportul special privind penitenciarele din România, promis că va fi făcut public de Victor Ciorbea.

Până ne vom lămuri, ca cetăţeni liberi, este legitim să ne punem întrebări, precum: Câte persoane care resmit subit o durere în piept, atunci când se află în arest preventiv sau condamnaţi definitiv, sunt duşi „la un spital bun cu aparatură medicală”, la intervenţia Avocatului Poporului?

Câţi oameni fără probleme cu legea au norocul să se trateze la spitalul preferat?

Câţi dintre cei care îşi caută dreptatea sau reclamă încălcări ale legii din partea instituţiilor statului au parte de intervenţia Avocatul Poporului?

De ce nu se autosesizează instituţia Avocatul Poporului sau alte instituţii abilitate să intervină pentru dreptul copiilor la o educaţie gratuită, la asistenţă sanitară gratuită în instituţiile de învăţământ, ca să dau doar două exemple în care, în ciuda legii, se vede şi de pe lună că aceste drepturi nu sunt respectate în ţara noastră?

Din păcate, în România, se moare cu dreptatea în mână dacă nu ai spate puternic şi susţinere de undeva de sus sau nu faci parte din diverse grupuri şi găşti de interese.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

1 Comentariu

nicu c
29.09.2015, 15:36:43

Este murdar ca domnul avocat al poporului nu intervine pentru ca legea sa nu mai permita unor bolnavi grav, ca acela din cazul discutat acum, sa candideze la functii de conducere in stat. Pentru ca si acesta este un motiv serios pentru care toti acesti alesi in functii de conducere locale sau centrale, cu putine exceptii, fura. Sunt bolnavi, de aceea fura.

Modifică Setările