FOTO VIDEO Ioana Ciocan, „mama“ statuilor din Piaţa Presei: „Sunt extrem de mândră că am redat bucureştenilor un loc uitat“

Ioana Ciocan este femeia care l-a „înviat“ pe Lenin în Piaţa Presei Libere. Povestea a început exact acum trei ani, pe 26 ianuarie 2010, când artistul vizual a amplasat pe soclul fostei statui a lui Lenin prima lucrare din seria „Proiect 1990“. Au urmat apoi alte 12 lucrări.

„Proiect 1990“ a început în ianuarie 2010, cu o replică a statuii lui Lenin, care s-a aflat pe soculul din Piaţa Presei Libere.  Reacţiile pe care le-a primit pentru „Proiect 1990“ au convins-o pe Ioana Ciocan să nu renunţe. „Cred că arta în spaţiul public trebuie să fie expusă temporar, acest lucru dinamizând oraşul. Este, de asemenea, mult mai practic pentru un oraş cu multe probleme ca Bucureştiul să aibă artă în spaţiul public din materiale intermediare şi nu din bronz al cărui cost nu este justificat de situaţia economică actuală. Sunt extrem de mândră că am redat Bucureştiului un loc uitat, părăsit şi plin de conotaţiile negative ale comunismului. Am dat şansa unor artişti tineri să expună şi să aibă vizibilitate. Iar publicul care nu intră în galeriile de artă a avut oportunitatea să vadă artă. Şi bucureştenilor li se oferă astfel posibilitatea să vadă şi altă artă decât cea «oficial㻓, mărturiseşte Ioana Ciocan.

Soclul lui Lenin trebuie să rămână în picioare nu pentru ceea ce a fost, ci pentru ceea ce este el acum

„Proiect 1990” a luat naştere pe soclul statuii lui Lenin, amplasată în Piaţa Presei Libere în anii '60. În martie 1990, statuia a fost dată jos de pe soclu, iar de atunci a fost depozitată în mai multe locuri, iar o vreme a zăcut în curtea Palatului Mogoşoaia. Acum aceasta se află într-un depozit al Primăriei Capitalei.

Artista a ales acest loc pentru expoziţiile din cadrul proiectului „pentru că el a fost amplasat pentru «eternitate» acolo şi acel loc, Piaţa Presei Libere, nu are nevoie de încă ceva permanent”.

„Incapacitatea noastră de a ne asuma istoria ne determină să îi dărâmăm dovezile. Acest soclu, devenit în urma programului «Proiect 1990» spaţiu de expunere cu caracter temporar, nu doar fostul soclu al lui Lenin, ar trebui să rămână în picioare nu pentru ceea ce a fost el atunci, ci pentru ceea ce este el acum”, mai spune Ioana Ciocan.

„Proiect 1990” marchează o serie de evenimente care au ca scop amplasarea unor lucrări de artă contemporană temporare pe soclul din Piaţa Presei, rămas liber încă din 1990. Iniţiatorul „Proiect 1990” este Ioana Ciocan, asist. dr. în cadrul Universităţii Naţionale de Artă din Bucureşti, iar lucrarea lui Cristian Răduţă este cea de-a treisprezecea lucrare expusă în cadrul „Proiect 1990” de la demararea acestuia în ianuarie 2010.

În martie, un nou proiect

În luna martie a acestui an va demara un al doilea proiect, similar cu cel din Piaţa Presei Libere, de data asta în Parcul Carol din Capitală. Sub numele de „Spam Copy/Paste“, proiectul va aduce în Parcul Carol cinci lucrări ale unor tineri artişti. Apelul la proiect s-a făcut în luna octombrie, iar în concurs s-au înscris 42 de lucrări. Dintre acestea au fost selectate cinci, care vor fi expuse în următoarea perioadă.

Cum putem face comunismul comercial

Planurile artistei nu se opresc, însă aici. Ţinta sa este un aşezământ cultural asemănător cu Muzeul DDR din Berlin, în curtea căruia ar trebui să fie amplasate şi statuite din perioada comunismului. Un astfel de muzeu este o necesitate turistică pentru Bucureşti. „Nu existăm pe harta turistică şi avem nevoie de încă un punct de atracţie cu iz comunist în afară de Casa Poporului”, explică Ioana Ciocan.

La propunerea primarului Capitalei, acest muzeu, de dimensiuni mici, ar trebui amplasat în Parcul Tineretului, acesta fiind construit în totalitate de comunişti. „Ceea ce vreau eu să fac este un comunism comercial. Avem un parteneriat cu cei de la Administraţia Patrimoniului Turistic din Capitală şi eu ar trebui să găsesc aceste lucrări de tristă amintire. Am trimis nenumărate hârtii şi la MŢR, şi  MNAC, dar nu mi-a răspuns nimeni. Mă simt un pic singură. Cei care au sculpturi de tristă amintire nu vor să renunţe la ele“, a declarat Ioana Ciocan. Artista înţelege însă că municipalitatea are alte priorităţi în momentul de faţă şi este dispusă să aibă răbdare până când visul său va deveni realitate.

De asemenea, Ioana Ciocan a menţionat că a încheiat deja un parteneriat, în decembrie 2012, cu Muzeul DDR din Berlin. „Pro bono, cei de la Berlin ne oferă cunsultanţă. Muzeul DDR  poate fi vizitat şi de copii, este construit pe interactivitate. Vreau un comunism comercial, dar nu vreau să uităm şi răul pe care l-a făcut comunismul. Nu avem nevoie nici de o rememorare tragică a comunismului“, a explicat Ioana Ciocan.

Cele 12 „urmaşe“ ale lui Lenin

Pe parcursul celor trei ani, au fost expuse pe soclul din Piaţa Presei Libere 13 creaţii ale unor artişti tineri şi nedescoperiţi. O parte dintre acestea s-au întors în atelierele autorilor, altele au fost vândute. Proiectul se va termina în momentul în care soclul va fi demolat, iar lucrările tuturor artiştilor care au făcut parte din proiect vor fi publicate într-un catalog.
 

1. Ciocan vs Ulyanov, Ioana Ciocan FOTO: Proiect 1990

Prima lucrare expusă a fost "Ciocan vs. Ulyanov", la 26 ianuarie 2010. Este vorba despre o replică a statuii lui Vladimir Ilici Lenin. Statuia avea o înălţime de trei metri şi o greutate de 100 de kilograme şi a fost realizată din materiale neconvenţionale: polistiren, arpacaş, orez, ciocolată şi bomboane cip.

2. Replacing Lenin, Andrei Ciubotaru FOTO: Bogdan Stanimir

”Replacing Lenin” este cea de-al doilea concept artistic expus pe soclul din Piaţa Presei în luna mai 2010 . Mai exact, proiectul cuprindea trei sculpturi vii reprezentate de trei muzicieni de seamă: Alexandru Tomescu, care în septembrie 2007 a câştigat dreptul de a cânta la faimoasa vioară Stradivarius Elder-Voicu 1702 pentru o perioadă de cinci ani, Răzvan Suma şi Horia Mihail, care împreună alcătuiesc "Romanian Piano Trio". Andrei Ciubotaru, autoul conceptului, a transformat "Romanian Piano Trio" într-un monument viu care să marcheze conştiinţa contemporanilor, printr-un manifest pentru democratizarea artei, un concert în aer liber pe soclul fostei statui a lui Lenin.

3. ”Fresca eroului muncitor capitalist”, Emanuel Borcescu FOTO: Bogdan Stanimir

”Fresca eroului muncitorului capitalist”, creaţie a lui Emanuel Borcescu, a fost expusă pe soclu în septembrie 2010. "Fresca este un rapel, peste timp, la fostele imagini omagiale comuniste din România, care elogiau eroii clasei muncitoare. Sunt prezentaţi noii eroi înregimentaţi în construcţia unui nou sistem social care sunt supuşi unui nou set de valori. Noile concepte vehiculate sunt job-ul, Mall-ul, gadget-ul, maşina sau vila ca semn al statutului social. Toate aceste aspecte sunt punctate în "Fresca Eroului Muncitor Capitalist". Tot ce a intrat de fapt în sfera aspiraţională a eroului nostru îi fură iremediabil libertatea, lucru în căutarea căruia pornise iniţial, prin construirea acestui sistem. Proiectul nu doreste să pună în balanţă sau să compare sisteme sociale ci, prin apropierea lor să pună în evidenţă punctele nevralgice ale sistemului capitalist, în general, şi al alcătuirii lui în "cheie" românească, în special", consideră autorul.

4. ”Rechinii roşii”, Mihai Balko FOTO: Ioana Ciocan

În octombrie 2010, în Piaţa Presei Libere au apărut ”Rechinii roşii”, creaţi de Mihai Balko. În opinia autorului, "Rechinii roşii" sunt fragmentele rezultate din destrămarea stelei sovietice; reasamblarea acestor fragmente poate naşte o altă structură totalitară. Rechinii gravitează în jurul unei structuri politice neconturate pentru a o devora şi a forma din nou întregul. Rechinii roşii sunt un avertisment, o atenţionare".

5. ”Visul Românesc”, Matei Arnăutu, Andrei Ciubotaru, Florin Brătescu şi Iosif Oprescu FOTO: Proiect 1990

Matei Arnăutu, Andrei Ciubotaru, Florin Brătescu şi Iosif Oprescu au adus ”Visul românesc” în decembrie 2010. Proiectul artistic "Visul Românesc" a beneficiat de o platformă online prin care românii au fost întrebaţi care este visul lor. Pe baza răspunsurilor adunate s-a construit un obiect care să sintetizeze dezbaterea din jurul întrebării.

6. ”Scînteiaaa”, Aurel Tar FOTO: Aurel Tar

”Scînteiaaa”, a lui Aurel Tar, i-a luat locul ”Visului românesc” în martie 2011. Lucrarea face parte din seria "GIBRALTAR ULTRAPERIFERIC ART CORNER", instalaţie pe care artistul a expus-o modificând-o în funcţie de contextul amplasării la Sebeş, Copşa Mică, Bucureşti-Muzeul Enescu, Bucureşti în Salonul Blondi, în atelierul lui Francisc Chiuariu şi în atelierul Mirelei Trăistaru. "«Scînteiaaa» nu vrea neapărat să spună good bye Lenin, ci mai degrabă un detaşat hello Lenin", mărturiseşte Aurel Tar.

7. ”Unde suntem”, Ion ut Theodor Barbu FOTO: Proiect 1990

În aprilie 2011, Ionuţ Theodor Barbu a expus ”Unde suntem?”, o lucrare care face referire la trista situaţie a românilor prinşi încă într-o Românie balcanico-comunistă. "Unde suntem?" evocă o lipsă de instrumente ale comunităţii şi de elemente de identitate care au afectat structura românilor", scrie Ioana Ciocan despre lucrarea lui Ionuţ Theodor Barbu.

8. ”Monumentul beton”, Florin B. Tomescu FOTO: Proiect 1990

”Monumentul beton” a apărut pe soclul din Piaţa Presei în iulie 2011. Lucrarea lui Florin B. Tomescu evocă imaginea simbolică a comunismului: blocul de beton.

9. ”Somnul lui Lenin”, Mihai Zgondoiu FOTO: Gabi Stamate

În septembrie 2011 a fost vernisat ”Somnul lui Lenin”, a lui Mihai Zgondoiu. "De când a fost ridicat de pe soclu (1990), Lenin a fost plimbat timp de 21 de ani între Piaţa Presei Libere, Combinatul Fondului Plastic şi grădina Palatului Mogoşoaia, până când a fost garat de către Ioana Ciocan într-un locaş dosnic (2011). Se vede, însă, că nu i-a plăcut să rămână acolo, drept care s-a întors să tragă un pui de somn pe treptele gloriei apuse. O fi visând de bine? Oare un muzeu al comunismului l-ar ajuta să ajungă din nou în picioare?", îşi descrie Mihai Zgondoiu lucrarea pe site-ul dedicat ”Proiectului 1990”.

10. ”HandGun”, Bogdan Raţă FOTO: Mihai Zgondoiu

”HandGun”, creaţie a lui Bogdan Raţă, este opera catalogată ciudată de trecători care a apărut pe soclu în noiembrie 2011. "HandGun este metafora agresivităţii umane şi emblema omului nou, a individului transformat în armă. Sculptura mea induce idea de frustare, şi
confirmă realitatea crudă a faptului că suntem cu toţii carne de tun", îşi explică Bogdan Raţă conceptul.

11. ”Melting”, Judit Balko FOTO: Proiect 1990

”Melting”, lucrarea lui Judit Balko, a apărut în mai 2012. Un rest al statuii topite a lui Lenin a luat locul sculpturii roşii ”HanGun”, pentru aproape două luni, fiind un eveniment paralel în cadrul Bienalei Internaţionale de Artă Contemporană Bucureşti. "Melting aduce în discuţie trecutul recent şi modul în care este perceput de contemporani. De prea multe ori, pentru cei care au trăit în perioda comunistă, brutalitea şi urâţenia trecutului colectiv este anulata şi estompată de amintirea duioasă a unui trecut personal, a unei tinereţi pierdute. Pentru cei care s-au născut după destrămarea regimului comunist, acesta pare de prea multe ori doar un capitol trist, dar încheiat din istoria acestei ţări, fără legătură cu prezentul sau cu viitorul", explică Judit Balko.

12. ”Hidra”, Costin Ioniţă FOTO: Proiect 1990

Pe 2 iulie a fost vernisată lucrarea lui Costin Ioniţă, ”Hidra”. Sculptorul ilustrează lipsa de verticalitate şi umanitate a clasei politice româneşti, printr-o uriaşă Hidră. Desprinsă din fostul regim comunist, Hidra pare de neoprit şi de neînvins. Ea, sub orice culoare politică ni se arată, rămâne caracterizată, în primul rând, de lipsa interesului faţă de cei pe care îi conduce şi a conştiinţei.

13. „a patru“, Cristian Răduţă. FOTO Proiect 1990

Pe 5 noiembrie 2012, a fost vernisată cea de-a 13-a lucrare, intitulată „a patru“ care aparţine artistului Cristian Răduţă. Este de fapt un rinocer care cară în spate povara descentrlizării, a cererilor făcute pe coli A4 înlocuite, în era digitală, cu cereri electronice. „Pentru ochii celor obişnuiţi cu normalitatea fonturilor prietenoase ale mediului online, accesul la informaţia oficială se dovedeşte un adevărat coşmar de mii şi mii de pagini mărunt scrise prin care nu poate străbate nici un motor de căutare. Rinocerul lui Cristian Răduţă cară abătut povara descentralizării centralizate, a cererilor noastre pe o coală A4, pretinse de atâtea zeci de ori cu amabilitate de funcţionarii publici, a formularelor în continuă schimbare şi actualizare, a deciziilor definitive până la anulare, a legilor implementate isteţ şi a ordonanţelor care schimbă implementările“, descriu reprezentanţii „Proiect 1990“ opera artistului.

Cristian Răduţă (30 de ani) are un discurs artistic susţinut prin unitatea sa estetică. După doi ani petrecuţi prin bursa „Vasile Pârvan” la Roma, artistul decide să se întoarcă în România pentru a-şi continua cariera academică şi doctoratul. Lucrările sale se regăsesc  în colecţia Muzeului Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti şi  la The Canadian Clay and Glass Museum din Waterloo, precum şi în colecţii private.

Cea de-a 14-a statuie îşi va face apariţia în Piaţa Presei Libere în aproximativ două săptămâno şi va fi asemănătoare Monumentului Electricităţii de la Vidraru. „Este aproape terminată. Este o lucrare a unui artist tânăr şi este foarte mare, poate cea mai mare dintre toate cele expuse până acum“, explică Ioana Ciocan.

Carte de vizită - Ioana Ciocan

Ioana Ciocan este artist vizual şi coordonator al „Proiect 1990“ şi „Spam Copy/Paste“. A absolvit Liceul „Nicolae Tonitza“ în 1998, iar în 2002, a obţinut diploma de studii la Universitatea Naţională de Artă din Bucureşti, la clasa graficianului Nicolae Alexi. Tot în 2002 a obţinut o bursă la Copenhaga, la DenmarksDesign Skole. În 2004, a terminat un Pg.Dip la Ravensbourne College din Londra, iar în 2007 a devenit asistenta fostului ei profesor de grafică. În prezent este asistent univ. dr. la clasa lector dr. Anca Boeriu.