Eveniment

articolul anterior articolul urmator

1989, după 25 de ani

12
22 Dec 2014 09:37:10
Cristina Hermeziu
Comemorarea Revoluţiei din decembrie 89 FOTO Mediafax
Comemorarea Revoluţiei din decembrie 89 FOTO Mediafax

Care este imaginea cea mai tulburătoare de la Revoluţie, care vă răsare în minte, după 25 de ani? Au răspuns Marta Petreu, Simona Sora, Norman Manea, Radu Vancu, Dan Perjovschi, Andrei Şerban, Liviu Antonesei, Lucian Dan Teodorovici, Mariana Codruţ, Ovidiu Nimigean…

În 25 de ani unele imagini s-au destrămat de la sine, altele s-au agăţat bine, ca nişte celule cu viaţă de pereţii unui uter. Cred că Revoluţia a început o gestaţie despre care, fiecare în parte şi mulţi împreună, nu ştim dacă s-a terminat sau cît va mai dura.

Mi se întîmplă adesea ca, în situaţii de nedesluşit, dar cu un miez magnetic, regenerator, să mă întorc către poeţi, scriitori, artişti. I-am întrebat care este imaginea cea mai tulburătoare de la Revoluţie, care le răsare în minte, după 25 de ani.

Au răspuns, cu generozitate.

Le mulţumesc, cu afecţiune.

Simona Sora

«Îmi amintesc exact secvenţa asta, atît de neverosimilă încît tot ce a urmat după ea a avut, pentru mine, un aer de butaforie şi contrafăcut. Am ajuns în Piaţa Universităţii pe 23 decembrie 1989, la ora 6 dimineaţa, venind de la Deva cu un tren gol, cu desăvîrşire gol. Nu era nimeni, în afara celor doi controlori care nici nu mi-au cerut biletul, în schimb m-au sfătuit, din oră în oră, să cobor şi să mă întorc acasă.

Am străbătut nenumărate filtre, după ce traversasem toată ţara, am răspuns la zeci de întrebări, iar cînd am ajuns în faţa Facultăţii de Filologie, cum se numea atunci, de pe Edgar Quinet, am văzut mai multe bălţi de sînge şi lumînări aprinse, aproape topite, în jurul lor. Dintr-o deformaţie nu ştiu dacă profesională sau de alt fel, m-am aplecat şi am atins lichidul roşiatic, avea consistenţa sîngelui şi mirosea ca în sala de operaţii în care lucrasem ani întregi.

Cu toate că aveam „dovada“, am trăit multă vreme cu o senzaţie de irealitate, cam pînă în 13 iunie 1990, cînd lucrurile au căpătat din nou greutatea lor obişnuită, mizeria aia făcută din minciună, complezenţă şi amnezie. Am crezut totuşi, pînă de curînd, că tot drumul ăsta a avut un sens. Acum nu mai cred.»

Liviu Antonesei

«E o imagine-sonoră, de fapt, percepută la Europa Liberă, care nu-mi iese din minte de atunci: rafale de mitralieră, strigătele mulţimii, care arătau mai degrabă furie, revoltă decît teamă. Pentru mine, ilustrează sonor, faţă în faţă, represiunea şi revolta. » 

Marta Petreu

«Atunci, în decembrie 1989.

Un creier de om, roz-cenuşiu, fără cutia craniană, creierul pur şi simplu, rămas pe trotuar după ridicarea corpului, chiar în centrul Clujului, vizavi de Banca Naţională.

Şi un elev de-al meu, foarte frumos, de pe-a douăsprezecea, împreună cu tatăl lui şi cu mama lui, şi ei înalţi şi foarte frumoşi, în centrul Clujului, la demonstraţie, strigînd împreună: „Libertate!”

Cineva, un filolog, mi-a arătat un bărbat ascuns de jumătate sub o poartă, de unde pîndea lumea: era, mi-a spus însoţitorul meu, informatorul pentru Filologie. Ceauşescu fugise, dar omul îşi făcea în continuare meseria, culegea în continuare informaţii pentru Securitate.»

Norman Manea

«Mi-a plăcut "Ole, Ole / Ceauşescu nu mai e !"

Bună era şi "Poporul a învins", cu care Dinescu a anunţat, cred, bietul popor de victorie, dar cum nu prea cred că poporul a învins, ramân la prima, mai juvenilă şi jucăuşă.»

Radu Vancu

«Întrebarea dumneavoastră mă aruncă înapoi, în zilele alea confuze & halucinate, când până şi copilul care eram putea înţelege că ce se întâmplă va fi scris cândva într-un manual plictisitor de istorie. Imaginile pe care le asociez cu revoluţia sunt, însă, strict domestice: ca şi în poezia mea, nu pot gândi nimic decât prin asocierea cu cei dragi.

Mi-o amintesc, aşadar, pe mama ieşind să întindă hainele pe balcon, cu toate că eram avertizaţi să stăm în case, fiindcă teroriştii ne pândesc de prin poduri;

îmi amintesc elicopterul oprindu-se lin deasupra blocului nostru, coborând puţin, parcă neîncrezător, şi-mi amintesc privirea pilotului privind-o pe mama.

Îmi amintesc cum m-a trimis, tot ea, la piaţă, să cumpăr brad - doar nu era să ratăm bradul de Crăciun din cauza unei prăpădite de revoluţii; şi-mi amintesc cum coloana de revoluţionari de la piaţă a vrut să mă transforme în copilul revoluţiei - ceea ce însemna că liderul coloanei voia să mă ia pe umeri; iar eu am început să plâng, spunându-le că, dacă nu ajung cu bradul acasă la vreme, va fi vai şi amar şi de mine, şi de revoluţie. Şi m-au lăsat să plec, vag descumpăniţi, cam ca pilotul elicopterului.

Pe scurt, revoluţia a fost, pentru mine, un enorm fapt domestic - ca tot ce e esenţial în teritoriile sublunare.»

Dan Perjovschi

«Pe 21 decembrie eram la Sibiu, pe stradă, în mijlocul manifestaţiei lîngă un rom mai înalt cu un cap ca mine care striga tare la ăia din balcoane şi de după perdele: veniţi cu noi!!! şi voi sunteţi români! 

Lumea care a stat cîteva ore la coadă şi, cînd în dreptul cozii s-a oprit un tanc, s-a repezit să dea portocalele soldaţilor... »

Andrei Şerban

«În 1990, vara,  cînd minerii au pătruns din piaţa Universităţii în subsolul Teatrului Naţional, unde repetam « Troienele » în greaca veche şi încercînd suspicioşi să descifreze coduri politice ascunse în versurile originale ale lui Euripide, ne-au confiscat textele. Dar cînd una din actriţe a început să declame cu toată forţa un monolog al Hecubei, onomatopeele blestemului grecesc i-a înfricoşat pe bieţii mineri care s-au retras intimidaţi, făcându-şi cruci.

Iată, mi-am spus,  un moment de neuitat cînd arta a triumfat asupra barbariei vremii.»

Lucian Dan Teodorovici

«Nu am multe imagini dintre cele cunoscute de toţi, văzute la televizor. Eram la bunica, în vacanţă, televizorul ni se stricase, ascultam cu toţii doar ce transmitea Europa Liberă. Pe 22, la un moment dat, am auzit zgomot pe stradă. Am ieşit la poartă. Un unchi trecea prin dreptul porţii, repetînd mecanic: „A căzut nenorocitul. A fugit”.

În balconul casei unui vecin, cineva agita un steag, strigînd ininteligibil. Alţi vecini erau la porţile lor, agitaţi. L-am auzit pe unchiul meu, la trei case depărtare, intrând în curtea proprie şi urlând de-acolo, ca o concluzie: „A căzut nenorocitul! A fugit!”. Şi-abia atunci mi-am dat seama, cred. Am alergat şi eu în casă, m-am aruncat în pat şi am început să plâng, trăgîndu-mi plapuma pe ochi. 

A fost singura dată în viaţă cînd am plîns de bucurie.»

Mariana Codruţ

« Ţoapa ucigaşă. Am mai multe amintiri pregnante de la revoluţia din decembrie ’89, de pildă, cît de uşurată m-am simţit cînd redactorul acela gras, cu ochelari şi un neg pe faţă, de la TVR, aanunţat că dictatorii au fost prinşi la Tîrgovişte. Dar poate cea mai cea e una care m-a disperat şi din care mi-am dat seama că propaganda îndrăcită de cîteva decenii a avut totuşi efect asupra mea (sau de vină o fi idealismul meu ori educaţia ţărănească?).

E vorba de cum am descoperit-o şi perceput-o pe Elena Ceauşescu la „procesul” lor. Sigur, nu mersesem niciodată pînă acolo încît să cred că ea e... chimistă de frunte, academician şi savantă de renume mondial ş.c.l., dar pentru nimic în lume n-aş fi crezut că a dispus de destinele noastre atîta amar de timp un om primitiv, redus, cu toate atributele lui – cruzime, şiretenie, prostie, dispreţ etc. O ţoapă ucigaşă. »

Ovidiu Nimigean

« Prima imagine e auditivă, rafalele trase la Timişoara, într-o înregistrare transmisă de Europa liberă. A doua, tot auditivă, la radioul românesc, întreruperea discursului ultim al lui Ceauşescu. Murmure, vociferări, zgomot de mulţime dezlănţuită şi întreruperea emisiei. A treia, pe viu, sediul miliţiei din Odorheiu Secuiesc, fumegînd gros.

A patra, la foarte puţin timp după, coada la ouă (se dădeau la discreţie), la un magazin din colţ. Sentimentul amestecat, de teamă, bucurie, speranţă. »

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

12 Comentarii

Vanatorul/d.c.
22.12.2014, 10:01:40

Iaca ca ma bag si eu in seama, pentru ca altfel as risca sa pagubesc Istoria Omenirii, daca n-as repovesti despre maretele mele acte de bravura , din urma cu 25 de ani. Ma apropiam de sfarsitul romanului, imi scosesem ochelarii, imi aprinsesem o tigara si priveam in gol, incercand sa inteleg cat de vinovat putea fi Nehliudov pentru ceea ce i se intamplase Katiusei. Gandeam ca citind romanul Invierea pentru a doua oara, dupa 10 ani, ar fi trebuit deja sa deslusesc motivul incrancenarii cu care Katiusa refuza toate incercarile lui Nehliudov de a o salva. Atunci a sunat telefonul si-am auzit vocea ..tremuratoare a nevestei: - Omule, cand vii acasa ? - Pai tu nu stii, scumpo ? Maine dimineatata, pe la vreo 8 (santierul intrase in..conservare pana pe 15 ianuarie si era ziua in care, prin tragere la sorti, picasem ofiter de serviciu). Dar care-i baiul ? - N-ai deschis televizorul ? - Nu. Citesc. - Deschide-l (imi zise tot cu glasul tremurand). Raman la telefon. L-am deschis si am inteles intr-o clipa. - Scumpo, tine copii in casa si nu te speria. - Tu nu vii ? - N-am cum sa parasesc santierul. Mai ales in conditiile astea. Dar stai linistita ca nu se intampla nimic rau. Il alunga pe Ceasca..! Am inchis. I-am pus semn la carte si am inchis-o si pe ea. Am chemat portarul in birou , i-am spus ce se intampla si l-am avertizat sa fie cu ochii-n patru'. Si sa nu cumva sa-l gaseasca cineva dormind, daca vine vreun control. Apoi am sunat ofiterul de serviciu de la Trust. - Ai auzit Nelule..? - Pai cum sa n-aud ? Ce, eu fac ofiter de serviciu la dracu-n praznic, ca tine..? Ha..ha..ha..! (Sediul Trustului era aprope de centrul Iasului) - Si pe mine cand aveai de gand sa ma suni, budana cu trascau ce esti..? - Hi..hi..hi..! Adicatelea ai fi si tu vreo dameza misto tare, si trebuie sa te sun ca sa-ti dau vreo intanire.. Da' m-ai mirosit, asa-i..? - Pai daca te-ai trotilat cu posirca aia din sfecla cu care te aprovizioneaza socru-tu de sarbatori, puti si prin telefon..! Bai Nelule, uneori cand ma gandesc la tine, imi trece prin minte ca unii fraieri trebuie sa faca neaparat o facultate ca sa-si bata joc de viata lor..! Daca vine vreun control si te gaseste ..ranga, nu te-ai nenorocit..? - Stai cuminte ca am pus dopul deja..! M-a speriat seful ala mare, ca m-a sunat si mi-a spus ca indiferent cine vine si cere cheia la la subsol unde avem armele pentru garzi, sa nu i-o dau..! Si sa nu plec de langa telefon. - Bine. Ce-i prin centru..? - Pai ce sa fie..? Merg o gramada de oameni catre Consiliul Judetean , ca la defilare. Pe mijlocul strazii..! Si nu-i nici un militian. Tare, nu ? Ne-am luat la revedere si am inchis. Peste noapte am auzit scurte focuri de arma, dinspre depozitul de munitii aflat in apropiere. Mi-am adus aminte de armata si am fost sigur ca vreun militar din garda, speriat fiind, a tras dupa..liberare. Pentru ca in Iasi, nu se anuntase existenta..teroristilor lui Iliescu. Si m-am trezand zimbind, gandind-ma ca militarul ala, probabil instruit la Canal sau in agricultura, se poate pricopsi si cu vreo 5 zile de permisie, pentru..bravura lui. Cand am ajuns dimineata acasa, copiii chiar ca dormeau ca niste ingerasi. Nevasta-mea insa nu inchisese un ochi toata noaptea si ma astepta cu "nechezolul" inca fierbinte, in ibric. - Ce-o sa se-ntample, Andu..? Cineva ii impusca pe oamenii aia de la Bucuresti. Ce-o sa fie cu noi..? Am privit-o mai atent..Era ravasita de nesomn si speriata. Avea o frumusete aparate, asa...obosita si ingrijorata. Brusc, parca mi-a devenit si mai draga.. - Stiu, scumpo..Pacat de oamenii aia... Asa-i..! Insa la noi in Iasi e calm..Si daca-l gasesc pe Ceausescu, cred ca treburile se vor calma in toata tara. Si va fi bine. Mai rau, nu va fi in niciun caz..Poate doar pentru nevestele si copiii celor impuscati. Saracii..Sau sculat si copiii..Inca in pijamalute, dupa ce s-au spalat pe ochi si pe dinti, i-a chemat maica-sa la masa. Pentru ei nu se intamplase nimic. Pe la vreo 4 dupa amiaza, imi suna la usa un vecin de la partier. O..lepra de om pe care nu-l inghitea niciun vecin. Un ratat care fusese dat afara de la o autobaza de autobuze din cauza bauturii. Un nimic de om pe care-l lasase si nevasta si pe care-l batusem de 2 ori in interval de 6 luni, pentru ca beat fiind, imi speriase fata strambandu-se, injurand-o, amenintand-o si tipand la ea, de-aiurea.. La fel vorbise si injurase si cu nevasta-mea , cand ii atrasese atentia sa nu se mai lege de copiii nostri. Nu-l batusem cand era beat. Ci cand era treaz si pentru ca se ratoia si la mine. I-am deschis usa si cand m-am uitat la el, tot beat era. Numai ca avea o banderola tricolora pe brat. M-am gandit ca poate a inceput sa-i placa si abia asteptam sa..inceapa iar cu injuraturile..Cand-colo, secatura era numai..miere.."Sa traiti si la multi ani dom' Andu..! Am venit la dvs. sa va intreb daca..". Pe scurt, tipul fusese in ziua aia la autobaza, "poporul" autobazei facuse o ..razmerita pe-acolo si el ajunsese un fel de sef al unui..front revolutionar. Dupa ce..udase cu colegii noile functii, hotarasera ca-i musai sa-l ajute pe tovarasul Iliescu, drept pentru care cautau voluntari pentru o excursie la Bucuresti, gratis, cu doua autobuze puse la dispozitie de..frontul autobazei. Venise la mine sa ma intrebe, pentru ca ma ma stia "un om..hotarat..!" Sincer acuma, poate altcuiva i-as fi spus "da", chiar daca nevasta-mea, care ascultase toata discutia langa mine, se cam facuse..livida la fata, numai vazandu-ma ca stau un pic pe ganduri. Cand i-am spus ratatului s-o taie la Bucuresti cu betivii din frontul lui si nu cu mine, a respirat usurata saraca. Drama personala a acelei zile a venit abia pe la vreo 5 seara. Atunci cand copiii mi-au cerut voie sa ia sania de pe balcon, pentru a se trage cu ea in spatele blocului, unde nu prea mai trecea nicio masina. Eram la televizor, cand fata, hohotind de plans, mi-a spus ca cineva i-a furat bradutul ei minunat de pe balcon, acolo unde il pusesem sa stea cu crengile infasurate in sfoara, pana in ajunul Craciunului, cand urma sa-l aducem in casa si sa-l impodobim...! Era ..disperata, ce mai..! Abia am reusit s-o impac si eu si maica-sa, promitandu-i ca a doua zi ii vom cumpara unul si mai..minunat (ceea ce s-a intamplat). Si ca oricum urma sa cumparam alt brad, pentru ca Mos Craciun trecuse deja in inspectie cu o zi inainte si..cam strambase din nas vazand bradul, care , asa dupa cum spunea el, nu era chiar asa un brad de minunat, precum ar merita fetita noastra ..! In tot timpul asta, fecioru-meu abia se abtinea sa nu rada. Pentru el, Mos Craciun isi desecretizase demult indentitatea. Cu toatea astea tinea s-o asigure si el pe sora-sa, ca bradutul pe care-l furasera hotii nu era cine stie ce si ca "Mos Craciun a avut dreptate cand i-a spus lui tata sa-ti cumpere altul, mai mare si mai frumos! Sa vezi ce brad iti cumpara maine tata..Parca vad ca ai sa te cateri in el ca o maimuta..! Hi..hi..! " Hi..hi..el, hi..hi..eu si si nevasta-mea, hi..hi..inca cu lacrimi pe obrajori si fata si..gata drama zilei..! Restul zilei l-am petrecut la televizor. La fel ca toata..revolutia. N-am facut nimic..eroic si probabil ar trebui sa-mi crape obrazul de rusine pentru asta. Dar mai ales pentru faptul ca pe 15 ianuarie, prima zi de munca pentru mine si santieristii mei in Romania Democrata a tovarasului Iliescu, si sindicalistii si nesindicalistii, si membrii PCR si nemembrii, dupa ce au pus si ei de-o razmerita care a scos din functie conducerea santierului, m-au ales seful Frontului lor, pentru ca, desi eram mai..rau decat alti ingineri, ma credeau cinstit si drept, plus ca eram tanar si ..nepilos, de perspectiva cum ar veni. Iar eu, ca un ticalos nerecunoscator, in loc sa ma gandesc la Frontul lor..proletar si revolutionar, deja visam la libertate, la munca in strainatate bina platita, la bunastarea familiei si la viitorul copiilor. Si i-am refuzat. Intre timp terminasem de citit a doua oara "Invierea" si mi-a trecut prin minte ca Nehliudov nu era chiar asa de vinovat pentru ceea ce i se intamplase Katiusei si am considerat remuscarile lui putin cam exagerate de catre Tolstoi. Dar deh, asa-s toti cei scoliti in Rusia. Cand exagereaza cu remuscarile, cand n-au deloc..! Tovarasul Iliescu, sigur cunoaste chestia asta..! Doamnei Cristina Hermeziu, Craciun fericit si doar ganduri bune, la care adaug respectul si admiratia mea sincera pentru Litera si Har.

-1 (5 voturi)
Cristina Hermeziu
22.12.2014, 10:38:21

Ei, intre Katiusa si Nehliudov e un pic mai complicat :) Dar când e sa aibă loc, învierile se întîmpla, nu? Mulțumesc, Vanatorul. Sărbători cu lumină!

0 (4 voturi)
InimaRea
22.12.2014, 10:47:30

Bravo, meștere, fain text! Crăciun fericit!

-3 (3 voturi)
mihai mihai
22.12.2014, 11:47:54

Gata, acum am înțeles de ce scrii despre tot și toate. Și, mult. Tu ești românul frumos care le știe pe toate pentru că a citit romane și stă pe un site de știri 24 de ore/zi. Te admir atât de mult! De ce nu sunt toți ca tine? Ca să nu mai zic că, fără ingineri, omenirea se înghesuia prin grote și acum. Auzi, "mediocru" are termen de comparație?

+2 (2 voturi)
Vanatorul/d.c.
22.12.2014, 12:55:24

InimaRea . Craciun fericit si viata lunga !

-2 (4 voturi)

Vezi toate comentariile (12)

Modifică Setările