Eveniment

articolul anterior articolul urmator

2014, o retrospectivă. Şi o întrebare

18
30 Dec 2014 15:52:07
Cristina Hermeziu
Literatura română a pătruns în presa franceză, în 2013, cu ocazia Salonului cărţii de la Paris datorită excepţionalei oportunităţi, construită de fosta echipa a ICR, condusă de  Horia-Roman Patapievici  FOTO Mediafax
Literatura română a pătruns în presa franceză, în 2013, cu ocazia Salonului cărţii de la Paris datorită excepţionalei oportunităţi, construită de fosta echipa a ICR, condusă de  Horia-Roman Patapievici  FOTO Mediafax

În 2014 unii români au avut neobrăzarea să-şi insulte iarăşi intelectualii şi scriitorii. Şi tot în 2014 ei şi-au dorit, nu-i aşa, pe merit, un premiu Nobel pentru literatură. 2015 ar putea fi anul unei despărţiri vitale.


În 2014, societatea cvilă a făcut dovada că manipularea are o limită, şi că nu, „cărţile” nu sunt scrise dinainte de politicieni. Alegerea lui Iohannis drept preşedinte, cînd toate sondajele îl creditau pe Victor Ponta, e o lecţie politică de umilinţă şi în acelaşi timp o lecţie de viaţă, un impuls de renaştere.

Cît de tenace este forţa acestei renaşteri se va vedea, pas cu pas. Nu ştiu dacă Facebook-ul sau bloggerii sunt cei care l-au purtat în triumf pe noul preşedinte, dar cert e că, în 2015, îi vor diseca fiecare pas, cu o energie de temut. Prima noutate pe care o aduce anul.

Dar lecţia de umilinţă, cea prin care nu renunţăm cu totul la demnitate, s-a petrecut? Lecţia umilinţei pare o povară prea mare. Ultima ordonanţă de urgenţă care desface, impertinent, titluri academice inexistente, e o dovadă.

Dovadă e şi faptul că nu, n-am auzit, de pildă, scuze publice faţă de Andrei Pleşu.

Dovadă e şi faptul că am uitat cu desăvîrşire de puciul din 2012 care, de dragul răzbunării politicianiste, a distrus instituţii şi mecanisme care funcţionau. Printr-o ordonanţă de urgenţă, pe 13 iunie 2012, guvernul lui Victor Ponta a trecut ICR de sub autoritatea preşedintelui în subordinea Senatului, ceea ce  a declanşat valsul numirilor prin troc politic.

La Paris, Londra, New York, Madrid, Varşovia sau Budapesta, ICR devenise o instituţie credibilă, capabilă de evenimente excepţionale. Statutul „România ţară invitată de onoare la Salonul cărţii de la Paris”, obţinut de echipa lui Horia Roman Patapievici, a făcut ca 2013 să fie, în Franţa, un an fastuos pentru literele româneşti.

Astfel, în 2013, literatura română a pătruns substanţial, cu peste 20 de titluri noi, multe stîrnind cronici entuziaste în presa franceză. A fost cazul unor traduceri din Gabriela Adamesmteanu, Radu Aldulescu, Ştefan Baştovoi, Ana Blandiana, Lucian Boia, Norman Manea, Lucian Dan Teodorovici, Adina Rosetti, Răzvan Rădulescu, Varujan Vosganian. A fost în bună parte rodul excepţionalei oportunităţi, construită de fosta echipa a ICR condusă de Horia-Roman Patapievici, ca România literelor să fie în centrul atenţiei la unul din cele mai prestigioase tîrguri din Europa; evident, România a avut cum să dea corp acestei oportunităţi şi fiindcă traducătorii aveau masiv, în sertare, cărţi deja traduse şi au ştiut să se plieze repede pe interesul (şi comercial) al editorilor francezi şi francofoni.

Ecoul acestui banchet literar s-a stins, hélas!, parcă un pic prea devreme. În 2014, literatura română tradusă în limba lui Molière a fost destul de discretă. Au apărut totuşi cîteva titluri: splendidul roman al Martei Petreu, „Acasă pe cîmpia Armaghedonului” , tradus cu har de Florica Courriol, la editura elveţiană L’Age d Homme; aceeaşi traducătoare a impus la editura Non Lieu povestea celor care au muncit forţat la Casa poporului, din romanul lui Ioan Popa, „Robi pe Uranus”. Romanul poliţist românesc, gen cu o piaţă de cititori imensă în Franţa, a pătruns prin George Arion, - „Cible royale” - , impecabil tradus de Sylvain Audet, pentru Genèse Editions. Liviu Rebreanu figurează cu nuvela „Iţic Ştrul dezertor”, tradusă de Jean – Louis Courriol şi înclusă într-un volum emoţionant, „Nouvelles de la Grande Guerre”, apărut la editura elveţiană Zoé. Traducătoarea Mariana Negulescu semnează traducerea romanului „LAnonyme flamand”, de Constantin Mateescu, pentru editura Le Soupirail. Şi cam atît.

Despre munca excepţională, de multe ori de Sisif, a traducătorilor, voi reveni, cu pasiune, într-un text următor. Deocamdată mă înclin iarăşi, cu admiraţie, în faţa meseriei lor, cel puţin triplă, şi nerecunoscută îndeajuns: traducătorii sunt, mai întîi, negociatori geniali între limba, lumea de sensuri a originalului şi „mofturoasa” limbă franceză; sunt deopotrivă agenţii literari ai autorilor şi sunt, nu în ultimul rînd, specialişti de „public relation”, o interfaţă la fel de importantă, în Franţa, între cartea tradusă, editură şi criticii care fac şi desfac popularitatea unei literaturi.  

La finalul acestei retrospective am o întrebare: cine dă seama de pagubele de imagine, de profesionalism, de bani (şi cultura costă!) pe care le-a declanşat politizarea culturii, vendeta politică? Nici unul din directorii care au fost numiţi,  sub „domnia” atît de catastrofală a lui Andrei Marga, şi care au trebuit să gestioneze un eveniment de talia „România ţară invitată”, nu s-au mai regăsit în structura de conducere a institutului cîteva luni mai tîrziu. Instabilitate, provizorat, lipsă de viziune, heirupism românesc, sinecuri politice.

Cine şi cum face bilanţul managementului cultural care a urmat puciului din 2012? Cine îşi asumă răspunderea, politică, pentru acest bilanţ? 

Care e scadenţa pentru a recunoaşte, cu demnitate, că pagubele ordonanţei de urgenţă prin care ICR a trecut, de la Preşedinţie la Senat, arată clar falimentul politizării culturii?

2013 a fost, cultural vorbind, un an fastuos, în Franţa, scriam cu un an în urmă. Pentru România, 2014 a fost, în Franţa, anul diasporei.

Între graniţe sau în afara lor, 2015 ar putea fi anul unei despărţiri vitale: lăsate să funcţioneze autonom şi profesionist, cultura şi politica şi-ar putea regăsi, pas cu pas, demnitatea.

Va fi legitim apoi, să ne punem, fiecare, la butonieră, un premiu Nobel pentru literatură.

 

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

18 Comentarii

Vanatorul/d.c.
30.12.2014, 16:25:55

S-avem pardon..! In primu' si primu' rand, doumu' Patapievici trebuia inlocuit musai de la ICR..Pentru ca a tot dat-o cu scriitorii si cultura romanesca, spre deosebire de dom' Marga, care, spre sclava culturi noastre politice, cum a venit in fruntea ICR, cum..hait !..le-a dat-o-n frunte la toti occidentalii aia care se dadeau culti, dar care habar n-aveau cu ce se mananca caloriferele..! Apoi domnu' Plesu..! Iaca na..! Cum sa-i cei scuze..? Ca doar singur s-a declarat "basist"..! Si-nca de mai multe ori, nu o data..!..Ce scuze..? A fost el printre bebelusii si decedatii care au venit manati de entuziasm civic la referendum, ca sa-l bubuie pe marinar..? Iar cu Premiul Nobel, e floare la ureche..! Avem deja doi candidati, un matematician si-o chimista, cu sanse reale de a se pricopsi cu Nobeluri..! E vorba de savantii si fosti ministrii ai Invatamantului (pai cum altfel?), dl. Liviu Pop si d-na Katty(prietenii ii spun Katiusa) Andronescu..! Acesti bravi si mandri romani, in urma unui studiu complex si comun, au fost singurii cercetatori din lume care au descoperit ca dl. Victor Ponta nu a plagiat..! D-nei Cristina Hermeziu, un 2015 cu mult mai multe bucurii, cu sanatate si cu reusite in tot ce-si propune.. La multi ani..!

+3 (9 voturi)
Cristina Hermeziu
30.12.2014, 19:40:07

Sa fie cum spuneți, Vânătorul! Și vă mulțumesc pentru însoțirea fidelă din acest an, cu bune și cu rele, pe acest blog. Nu e puțin lucru că vom trece iarăși pragul anului împreună. Sa vă fie bine!

+2 (4 voturi)
Mel
31.12.2014, 10:30:05

CH intră în categoria persoanelor rămase cu ceasul neîntors. Rămâne de văzut pentru cât timp.

-2 (4 voturi)
D Demostene
31.12.2014, 12:08:51

"Domnule" Vanatoru, Intamplator am urmarit un interviu realizat de pro tv la care au participat Andrei Plesu si CTP.La intrebarea moderatorului pe cine ar alege intre Ponta si Basescu pentru functia de presedinte, Plesu a raspuns ca e ca si cum ar fi pus sa aleaga intre Stalin si Hitler.Pana la urma a zis ca daca ar fi totusi sa aleaga pe cineva din cei doi, l-ar alege pe Basescu.Cred ca domnul Plesu l-a reevaluat pe domnului Basescu. Doamna Cristina , In Romania toti politicienii importanti au umbre mai mari sau mai mici in trecutul lor.Cand te apuci sa sustii un politician sau pe altul e imposibil sa nu-ti atragi si critici.Te faci ca nu vezi in ce mizerie se balaceste pupilul tau si observi numai defectele adversarilor lui.Nu se poate sa nu-ti atragi si critici cand ai o astfel de atitudine. Pe mine ma intereseaza ca cel care este numit in fruntea ICR sa faca treaba.As trece si peste declaratii deplasate , potrivinice etcin acest caz .Din pacate la noi politicienii nu pot trece peste interesul politic indiferent daca e vorba de ICR , Hidroelectrica ,Tarom sau ce mai controleaza statul la ora asta.Managerii sunt numiti exclusiv pe criterii politicie si nu pe baza de competenta.

+4 (4 voturi)
Nicholas Kazan
31.12.2014, 09:59:15

Să leșin de impresionat ce sunt!, abia aștept să fiu delectat cu producții sisifusicoase care se anunță, da, că vor "reveni, cu pasiune". Mon Dieu!, helas, sau, mai cam pe-acasă, tuloaie!, nu vă jenați, trimiteți-le, căci în prințip tot ce ține de soțietatea Aurora Enciclopedică de literațiune trebuie să devină manifest național la care mocofanii musai să se închine, pentru că așa vrem noi, elita scriitoricească, ce, numai franțuji să se lase iubiți, noi nu?!, Ei aș, moftangiilor, nu așa merg lucrurile! În primul rând nu-l amestecați pe Pleșu în haloimăsul vostru. Cultura și literațiunea nu a fost spoliată de niște cioflingari care s-au trezit la guvernare, ci și creată prin cabotismul cultivat de mințile instituționale ale panopliei apologist-comuniste la care au sucombat talentele națiunii, paragonii și epigonii neamului pre și post decembrist, minus câțiva care s-au aciuat prin tărâmuri unde se practică "culturi mari", și unde fie și-au etalat talentele mioritice cu minuni de gen "a te oglindi în lacrimile sfinților" și spovedanii în fața unei țurcane, fie le venea să se sinucidă, dar numai după ce-și țuguiau buzele și sorbeau caimacul. Ce fantezii, ce pretenții! Haideți, voi cei care vă credeți în turnul de fildeș al elitismului, pe care l-ați creat în lipsa unei legături chtonice cu seva autohtonă, pe care nici măcar nu o ghiciți, decum să o atingeți, să vă coborâți la nivelul ei.... Voi trăiți într-un nor, dar nu cel al lui Aristofanes, mai degrabă un abur de diletantism poleit cu frivolitate. Să mă aștept la un Gao Xingjian, la Sufletul Muntelui, nu de alta, dar pentru că condoiera trăiește la Paris unde poate s-a întâlnit cu maestru Gao?, NU! Un Nobel nu se naște din creuzetul coteriilor, din epigoni stabiliți la Paris, din voluptățile paenurilor pe care și le servesc unul altuia în selectele reviste și cercuri de filați instituționali, care se jură că nu sunt, dar care în cel mai bun caz mai produc expresii de gen întoarcerea vagabondului...Nu, un Nobel se naște din creuzetul în care vlaga veche și cel mai pur adevăr sunt amestecate cu gunoaiele noului, amestec care emană duhori, expune viciile și groază, crează catharsis, renaște, poate un Tolstoi să ne explice în Reînviere. Că ne-am pierdut satul în fața ochilor în timp ce literații își depănau tristețile și plescăiau la cataif este clar. Că acești corifei de împrumutați, care excelează în împrumuturi, cu câte un papion pe aici, o eșarfă aruncată șarmant pe colo, en francais, ne sfădesc că nu-i iubim, nu destul, nu cum trebuie, este treaba lor. Că acești lacomi după aplauze nu pricep ceea ce un Anton Pann, "cel isteț ca un proverb", Creangă, Coșbuc sau Rebreanu expuneau în radiografiile sociale pe care le creară este nu problema poporului nerecunoscător, ci a lor, efigii ale unei literaturi la a cărei țâță sug, fără vlagă. Pentru că recunoașterea vine prin merit și nu văicăreală, moneda voastră, trista voastră monedă!

-1 (1 vot)

Vezi toate comentariile (18)

Modifică Setările