#28 de ani. Interviu cu tata, ofiţer al Armatei Române în Bucureştiul anului 1989
0
Puţine au fost, de-a lungul timpului, relatările din presă ale militarilor participanţi la evenimentele din 1989. Sporadic, au vorbit doar cei cu grade înalte la acel moment. Din acest motiv, în rândurile ce urmează, vă propun un interviu-eveniment.
Cum v-a găsit Revoluţia din decembrie 1989 la Bucureşti?
Eram la Casa Republicii. În iunie 1987 fusesem detaşat la Bucureşti. Coordonam un număr de 2-300 de concentraţi, în executarea lucrărilor de la Casă. La acel moment aveam gradul de locotenent major de infanterie. Aveam 31 de ani.
Cât priveşte momentul decembrie 1989, ca urmare a evenimentelor de la Timişoara, s-au luat măsuri de întărire a pazei Casei. Începând cu data de 20 decembrie, am fost numit şeful pazei Casei Republicii, din ordinul comandantului dispozitivului.
Care au fost măsurile speciale ce s-au luat în Capitală după evenimentele de la Timişoara?
Am fost dotaţi cu armament (noi, cei de la paza Casei, nu aveam). Bucureştiul a fost împânzit de patrule militare, ce au acţionat până la mitingul din 21 decembrie, care a dus la căderea lui Ceauşescu. După această dată, dispozitivele care înconjurau zona Comitetului Central au fost întărite cu militari ce au acţionat pentru închiderea anumitor artere din Bucureşti.
În timpul mişcărilor de stradă, până la moartea generalului Milea, aceştia au acţionat în felul următor: s-a executat foc la intimidare (în plan vertical). Se observa noaptea, când eram de pază. După fuga lui Ceauşescu, aceştia au pactizat cu „strada”, unii rămânând chiar în dispozitivul de apărare a Televiziunii.
Pe 23 decembrie, apăruseră zvonurile despre terorişti. Foarte mulţi cetăţeni de pe stradă veneau la unitate cu diferite zvonuri.
După fuga lui Ceauşescu, aţi observat ceva deosebit?
În ziua de 23, m-am deplasat în Vitan (sediul unităţii), pentru rezolvarea unor probleme administrative. Pe drum, am trecut prin centru cu o maşină militară. Toată lumea arăta semnul victoriei şi striga Armata e cu noi. Apăruseră deja zvonurile despre terorişti. Foarte mulţi cetăţeni de pe stradă veneau la unitate cu diferite zvonuri.
La aplicaţii foloseam simulatoare în scopul economisirii muniţiei. Mă obişnuisem cu sunetul simulatoarelor de foc, deoarece acestea nu aveau zgomotul şi cadenţa unei arme normale.
De exemplu, directoarea unei grădiniţe din Vitan a venit la noi şi ne-a spus că sunt terorişti în clădirea grădiniţei. Ne-am înarmat ca pentru luptă de stradă şi ne-am deplasat pentru efectuarea unui control. Nu am găsit pe nimeni. Am intrat inclusiv în subsolul clădirii, unde era depozit de alimente. Directoarea spunea că o persoană i-a semnalat faptul că o trupă de terorişti a pătruns în sediul instituţiei. Aceştia puteau produce acţiuni de diversiune (de exemplu, să ia copii ostatici).
Am rămas la unitatea din Vitan şi pe timpul nopţii. O maşină tip TV, civilă, a oprit pe stradă dincolo de limita identificării pentru noi. Maşina era dotată cu un simulator de armă automată. Noi foloseam la aplicaţii aşa ceva, în scopul economisirii muniţiei. A staţionat timp de 3-4 minute (suficient pentru 5-6 serii de gloanţe). A plecat mai departe.
Între timp, concentraţii din Vitan care s-au retras din Casă (în perioada Revoluţiei s-au oprit lucrările), au sărbătorit cu mult alcool şi, în euforia bahică, au vrut să se deplaseze în Piaţă (la Sala Palatului). După discuţii lungi cu ei (având în vedere că exista pericolul să fie confundaţi cu teroriştii, apărând subit noaptea acolo) şi ca urmare a imitaţiei de tragere cu mitraliera făcută de maşina anterior menţionată, le-a pierit elanul şi au rămas pe loc.
Exista o întreagă fabrică de zvonuri ce ni se aduceau şi erau transmise şi prin Televiziune. Se crease o stare de insecuritate a cetăţenilor. Zvonacii veneau mereu la poarta unităţii.
Pe 24, m-am întors la Casa Republicii. Se menţinea un climat de insecuritate şi incertitudine. Aici am primit vestea capturării lui Ceauşescu.
Momente tragicomice din timpul Revoluţiei de la Bucureşti
Cum s-a desfăşurat activitatea de pază după data de 24 decembrie?
Paza a fost întărită cu ofiţerii disponibilizaţi de la muncile agricole şi, după capturarea lui Ceauşescu, şi cu cadrele disponibile din Securitate. Timp de multe zile, din zona apropiată a Casei Republicii, mai exact de pe clădirile aflate în construcţie, se executau focuri răzleţe, fără să se tragă în oameni. Au continuat şi simulatoarele. Mă obişnuisem cu sunetul simulatoarelor de foc, deoarece acestea nu aveau zgomotul şi cadenţa unei arme normale.
Exista multă confuzie şi lipsă de autocontrol din partea multora dintre colegii mei.
De altfel, o patrulă care acţiona în zona dintre Ministerul Apărării şi Casa Republicii a avut impresia că într-o macara se află o persoană. Bineînţeles că a fost catalogată drept terorist şi s-a executat foc asupra macaralei. Gloanţele ricoşau din macara, fiind orientate către sediul Ministerului Apărării. Cei din paza Ministerului, la rândul lor, executau foc asupra macaralei, crezând că sunt atacaţi din macara.
După un timp, m-am deplasat la cel care conducea patrula şi i-am ordonat să înceteze focul. Rezultatul a fost cel scontat: au încetat şi militarii de la Minister.
Cum s-a ripostat la aşa- zisele focuri de armă?
Militarii din pază s-au baricadat în Casă, alţii au ocupat poziţii la punctele de control, la gard. A doua zi am ordonat să nu se mai riposteze la simulatoare, fapt care a dus la încetarea acţiunilor de pe clădirile din jur.
Acestea au continuat totuşi, direcţionând acţiunile către o unitate de pompieri aflată în zona Izvor. Pot spune că simulatoare s-au auzit chiar şi în primele zile ale anului 1990.
Este posibil ca multe decese să se fi provocat din cauza unor civili care nu aveau experienţă în mânuirea armelor.
Despre zvonuri şi anarhie
Zvonurile vizau crearea unei stări conflictuale între noi (Armata) şi Ministerul de Interne.
De exemplu, se spunea că miliţia execută acţiuni diversioniste în oraş. Alţii ne avertizau că Securitatea acţionează împotriva Revoluţiei. Se mai vehicula că anumiţi copii crescuţi în centrele de plasament acţionează în favoarea lui Ceauşescu.
O urmare nefericită la Casa Republici: Un coleg de la pază a executat foc asupra unui autobuz cu militari după ce a căzut în capcana unui zvon (un autobuz cu terorişti urma să treacă pe Calea „13 septembrie”).
La mine au venit persoane care ne ofereau sute de arme noi, sustrase din depozitele fostelor Gărzi Patriotice. Le-am recomandat să facă o evidenţă a distribuirii armamentului şi muniţiei. Dar, din păcate, nu s-a ţinut cont.
Vedeam pe stradă civili purtând arme. Este posibil ca multe decese să se fi provocat din cauza unora care nu aveau experienţă în mânuirea armelor - un coleg a murit în zona Drumului Taberei, fiind împuşcat pe timp de zi.
Magazinele fuseseră sparte şi distruse. S-au luat alimente şi televizoare. Climatul era de insecuritate şi de confuzie. După Revelion, situaţia s-a mai ameliorat. Pe timpul zilei era linişte. Magazinele s-au reaprovizionat.
Pentru un militar, există măcar o amintire plăcută din timpul Revoluţiei din 1989?
În ziua de Crăciun a fost chiar linişte. Toţi aşteptam deznodământul cu Ceauşescu. De pe bulevardul „13 septembrie" se auzea un grup de tineri cu colinde tradiţionale româneşti. Mergeau din bloc în bloc. În acea atmosferă tensionată, mi-au mers la suflet. Ulterior, i-am văzut şi la televizor. Erau studenţi.
Se încarcă comentariile...
