75 de ani de la sfârşitul războiului în Europa: „Noaptea este luminată puternic cu tot felul de artificii şi proiectile trasoare. Însuşi inamicul face la fel“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Tancurile germane în apropiere de oraşul Bydgoszcz, în timpul Invaziei Poloniei, în septembrie 1939 wikipedia
Tancurile germane în apropiere de oraşul Bydgoszcz, în timpul Invaziei Poloniei, în septembrie 1939 wikipedia

În Europa, războiul s-a încheiat odată cu capitularea Germaniei, la 8 mai 1945, da a continuat în Asia până la capitularea Japoniei, la 15 august 1945.

La ora 02:41 a zilei de 7 mai 1945, la sediul Cartierului General Suprem al Forţelor Expediţionare Aliate din Rheims, Franţa, şeful OKW – Comandamentul Suprem al Armatei Germane, generalul Alfred Jodl, a semnat documentele capitulării necondiţionate a tuturor forţelor germane în faţa Aliaţilor. Acest document includea fraza: „Toate forţele sub controlul german să înceteze operaţiunile active la orele 23:01 (ora Europei Centrale) pe 8 mai 1945“. 

Istoricul militar Alesandru Duţu reaminteşte ce a însemnat cea de-a doua conflagraţie mondială pentru continentul nostru.

Cei care au suferit şi cunoscut grozăvia celui De-al Doilea Război Mondial s-au bucurat de încheierea acestuia în Europa, în cursul căruia, aşa cum aprecia academician Florin Constantiniu, ,,dispreţul pentru om – civil sau militar – a atins cote fără precedent”.

Istoricul avea dreptate: războiul a provocat moartea a peste 50 de milioane de oameni (20 de milioane militari şi 30 de milioane civili), din cauza acţiunilor militare propriu-zise, dar şi crimelor fără precedent (execuţii colective, genocid etc.) asupra civililor din lagărele de concentrare şi exterminare, în care au fost torturaţi şi exterminaţi milioane de evrei, cehoslovaci, polonezi, iugoslavi, francezi, belgieni, olandezi, norvegieni, greci, ucraineni, bieloruşi etc. (inclusiv femei, copii, bătrâni), precum şi bombardamentelor necruţătoare asupra oraşelor etc. 

La un tratament extrem de dur au fost supuşi şi prizonierii de război (unii chiar exterminaţi şi în masă – la Katyn etc.), precum şi milioane de civili supuşi la muncă forţată (în septembrie 1944 numai în Germania munceau circa 7 500 000 de cetăţeni străini), deportaţi sau obligaţi să se evacueze. Victimelor umane li s-au adăugat inestimabilele pagube materiale şi spirituale înregistrate de majoritatea statelor angajate în război.

În aprecierea unui alt mare istoric, Henri Michel, „totul s-a petrecut ca şi cum un imens cataclism social a lovit întreaga umanitate, pentru prima dată unită de acelaşi destin tragic“.

Istoricul Alesandru Duţu reaminteşte în volumul „Războiul (1941-1945). O altă abordare“, apărut  la Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2019 cum a fost sărbătorită victoria de cei care au văzut moartea cu ochii.  

Divizia 18 infanterie (jurnal de operaţii): „Vestea s-a transmis din om în om până în linia 1-a. Frunţile tuturor au început să se descreţească. Bucuria se poate citi nu numai pe faţa ostaşilor români şi aliaţi, ci şi pe faţa populaţiei civile. Este clipa când omul devine din nou el însuşi. Eul fiecăruia reînviază. Egoismul, dorinţa de viaţă revine. Sunt orele cele mai grele. Fiecare minut pare o oră pentru cei din linia 1-a… Moartea, acest coşmar al omului, începe să-şi adune bagajele pentru a părăsi câmpul de luptă. Încearcă să mai aibă victimele ultimului minut. Oră după oră s-a scurs. Noaptea aruncă mantia sa neagră peste pământul răscolit de obuze din timpul zilei, aducând cu ea şi liniştea pe câmpul de luptă.

Ora încetării ostilităţilor se apropie cu paşi repezi. S-au trimis parlamentari în linia 1-a pentru a cere capitularea inamicului. La ora 23, ca la un semnal, cerul s-a luminat cu rachete de toate calibrele. Gloanţele trasoare se îndreptau spre cer ca şi cum ar încerca să izgonească umbra morţii, care a stăpânit timp de aproape 6 ani văzduhul bătrânei Europe. Timp de 1/2 oră pământul este luminat «a giorno» de rachete, iar gloanţele trasoare dau impresia unui joc de lumini pe bolta cerească. O viaţă nouă deschide larg porţile în faţa supravieţuitorilor. O viaţă nouă, o viaţă liniştită… În mintea fiecăruia încolţeşte planul de muncă pentru viitor. Tu, iubite ostaş român, nu ţi-ai făcut decât datoria către patrie şi deci către familia ta, ca şi înaintaşii nostri. Ţie, care ai ştiut să învingi toate greutăţile, ţie, care ai ştiut să-ţi dăruieşti sângele tău de român curat, îţi revine meritul în mare parte. Tu ai ştiut să-ţi faci datoria din plin şi misiunea ta este aproape terminată aici. De acum, aşa cum ai ştiut să mânuieşti arma pe câmpul de luptă, tot aşa de bine să mânui mâine uneltele tale de muncă, fiindcă numai astfel vom putea reconstrui ţara noastră scumpă, distrusă de război şi secătuită de vremurile grele ce s-au abătut asupra patriei noastre. Cu toţii ne închinăm în faţa celor ce au ştiut să se dăruiască total şi îi asigurăm că în mintea fiecăruia vor rămâne întipărite figurile acestor eroi, iar cimitirele care sunt mărturia vie a faptelor noastre, cimitire de eroi români presărate în latul Europei, vor fi imboldul de muncă pentru ziua de mâine, pentru ca jertfele lor să nu rămână zadarnice. Un sfârşit de zi corespunde cu un sfârşit de război, cu sfârşitul celui mai mare măcel pe care omenirea l-a cunoscut până acum”.

Regimentul 3 dorobanţi (jurnal de operaţii): „Soldaţii, în nebunia bucuriei lor, au întreţinut continuu bezna nopţii cu rachete luminoase de toate culorile. Trag încontinuu cu pistoalele mitralieră şi mitralierele. Nici artileria nu tace: tunarii noştri trag sute de proiectile în poziţia inamicului, dar, ca o ironie, fără a monta focoase. După orele 2 noaptea, se aşterne peste tot o linişte cu care soldaţii noştri s-au dezobişnuit încă de mult. Pe pleoapele tuturor somnul şi-a întins aripile şi fiecare a dormit îmbrăţişând cu gândul pacea, pe care de atâta timp toţi o aşteaptă“.

Divizia 1 cavalerie (jurnal de operaţii): ,,Vestea armistiţiului şi a terminării războiului a produs o bucurie de nedescris. Se trag rachete, proiectile luminoase. Noaptea este luminată puternic cu tot felul de artificii şi proiectile trasoare. Însuşi inamicul face la fel”.

Divizia 3 infanterie (jurnal de operaţii): ,,Acest eveniment istoric s-a răspândit foarte repede printre luptători şi a fost marcat printr-un adevărat joc de lumini (proiectile trasoare, rachete luminoase cu toate culorile etc.); peste tot veselie, muzică şi bună dispoziţie”.

Aurelian Lupescu din Divizia 3 munte: ,,Mii de rachete erau trase atât de ostaşii noştri, cât şi de ostaşii sovietici. Cele mai frumoase erau pachetele cu multe stele sau cele cu paraşute. Altădată ele vesteau pornirea la atac sau cucerirea obiectivului ordonat. Acum vesteau marea cucerire a omenirii: Pacea!”.

Ioan Enache din Regimentul 11 dorobanţi (Divizia 21 infanterie): ,,La orele 22 s-a petrecut pe tot frontul ceva neprevăzut, neobişnuit şi impresionant. S-a declanşat un moment fantastic, ca «Într-o mie şi una de nopţi», a cărui semnificaţie şi măreţie nu puteau fi asemuite cu altceva. Ca la o singură canonadă, bolta cerească a fost cuprinsă de flăcări mistuitoare. De-a lungul frontului, cât vedeai cu ochii şi prindeai cu auzul, se trăgeau în sus mii de cartuşe şi proiectile trasoare de toate tipurile, culorile şi calibrele. Se trăgea cu rachete luminoase, iar proiectoarele brăzdau cerul realizând un decor feeric, nemaivăzut. Văzduhul ardea în flăcări, iar pământul fierbea de bucurie şi urale ţâşnite din piepturile luptătorilor, pentru că au scăpat cu viaţă din flagelul războiului. În liniile noastre s-au desprins săgeţi de foc trimise în aer şi înfipte adânc în bolta cerească, ca un mesaj trimis lumii întregi vestind PACEA. După ce am tras toate cartuşele din încărcătoare ne-am prins într-o horă mare săltând într-un iureş tineresc. De la soldat la comandant, toţi eram cuprinşi într-o frenezie nebunească. În acele momente sufletele noastre erau golite de ură şi adversitate. Erau pline de dragoste şi speranţă”.

Ioan Blaga din Regimentul 1 vânători: ,,Cartuşele şi proiectilele trasoare împânziseră cerul. S-au dus parlamentări cu unităţile germane privind capitularea. Din linia duşmană s-a auzit o voce în limba română: «Germania a capitulat! La revedere români! Războiul s-a terminat!»“.

Gheorghe Magherescu, şeful biroului operaţii al statului major al Diviziei 8 cavalerie: ,,La miezul nopţii de 8 spre 9 mai 1945, cerul s-a luminat dintr-o dată peste tot întinsul frontului, în zare cât cuprindeai cu ochii, oferind – pe neaşteptate – un uimitor spectacol. Mii şi mii de rachete din cele mai variate culori au început să brăzdeze văzduhul, împletindu-se cu traiectoriile cartuşelor trasoare ale proiectilelor luminoase de toate calibrele, dând naştere la un joc de artificii unic. Erau izbucnirile bucuriei pentru încheierea războiului”.

Vă mai recomandăm:

Povestea ultimului supravieţuitor român al Primului Război Mondial. A murit uitat de stat, în cel mai crunt anonimat

Eroul de pe frontul de Est decorat de mareşalul Ion Antonescu. „De trei ori am pus pistolul la tâmplă şi am vrut să mă împuşc“

Poveştile impresionante ale eroinelor în halate albe din spatele frontului: „Am tratat şi români, şi nemţi, şi ruşi“

Aşii aviaţiei române persecutaţi crunt de comunişti. Ion Dobran, eroul dat afară din casă şi trimis la strung de bolşevici

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite