ÎNTREBARE: Dăm Transnistria pe Unire sau pe Bugeac?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Vladimir Putin, cu gândul la o regiune separatistă atât de mică  FOTO AP
Vladimir Putin, cu gândul la o regiune separatistă atât de mică  FOTO AP

Locul regiunii transnistrene în viitoarea hartă a regiunii a reaprins discuţiile publice după ce Traian Băsescu a declarat că Unirea trebuie făcută fără zona controlată de separatiştii de la Tiraspol. Este acesta planul ideal pentru pacea în zonă sau o viitoare federaţie în entitatea statală numită Republicii Moldova ar face mai mult în sensul acesta?

Ca fost preşedinte al ţării, Traian Băsescu nu vorbeşte despre planurile de contingenţă fără a le cunoaşte în detaliu din analizele făcute de specialiştii în securitate naţională. Astfel, planul B pentru Republica Moldova, cel de Unire cu România este tot mai prezent în peisajul public de la Chişinău, din cauza amânăriii pe termen nedeterminat a depunerii cererii de aderare la Uniunea Europeană. Recentele manifestaţii stradale, din 29 martie şi 5 aprilie confirmă popularitatea crescândă în rândul populaţiei.

Nicio brazdă românească nu se uită!

Dacă lui Băsescu îi place să parafrazeze destul de des ordinul Ostaşi, vă ordon, treceţi Prutul , cu varianta recentă de Ideal, în viitor, ar fi dacă s-ar consolida Ucraina să poţi proceda la un schimb de teritoriu.

Regimul separatist de la Tiraspol nu se bucură în acest moment de niciun fel de recunoaştere internaţională, nici măcar din partea statului care îl protejează şi îi asigură existenţa. Actul Final de la Helsinki din 1975 a îngheţat frontierele în Europa, modificarea acestora nemaiputând fi posibilă decât pe cale negociată, iar acest tratat internaţional se aplică după destrămarea U.R.S.S. şi graniţelor interne ale fostului imperiu.

Internalizarea conflictului transnistrean între frontierele statului român unificat nu reprezintă un fapt fără precedent. În Uniunea Europeana există exemplul Cipru, ţară care a fost acceptată în Uniune deşi găzduieşte încă din 1973 un conflict îngheţat, iar trupe ale unei ţări nemembră a Uniunii Europene sunt prezente pe teritoriul acesteia împotriva voinţei sale. Prin urmare, ca şi în cazul Ciprului, pe siteul oficial, Platforma Unionistă Acţiunea 2012 este de acord că România va trebui să continue negocierile în vederea găsirii unei soluţii paşnice pentru rezolvarea conflictului existent.

De asemenea, până când rezolvarea disputei va fi identificată şi implementată, România va stabili o linie de demarcaţie atent securizată cu dotări de nivel european la limita de vest a zonei controlate de separatişti. Aici se vor afla atât punctele de trecere a frontierei Uniunii Europene, cât şi birourile serviciilor puse la dispoziţia locuitorilor din localităţile supuse autorităţilor din Tiraspol.După Unire, Acţiunea 2012 mai consideră că România trebuie să recunoască calitatea de cetăţean român persoanelor care locuiau în raioanele de est ale Republicii Moldova înainte de proclamarea aşa-zisei „republici nistrene”, precum şi membrilor familiilor acestora.

Tovarăşii de la Chişinău

Scriam acum o lună în cotidianul Timpul de la Chişinău că Republica Moldova are nevoie de investiţii străine ca de aer şi, cu precădere, de investiţii din alte zone decât cea a capitalului rusesc, care după cum a demonstrat experienţa fostelor republici sovietice poate deveni un factor de instabilitate economică şi politică. De altfel, pe fondul sancţiunilor internaţionale impuse Rusiei şi căderii tot mai accelerate a rublei, Republica Moldova nu mai poate conta prea mult pe investitorii proveniţi din acea parte a lumii. Uniunea Europeană prezintă în schimb un enorm potenţial de investiţii. Ori, orice obstacole, cât de mici, pentru accesul turiştilor şi a investitorilor europeni în Republica Moldova (cum ar fi accesul pe bază de paşaport şi nu buletin simplu) sunt de natură să frâneze dezvoltarea a ceea ce reprezintă încă la ora actuală cel mai sărac stat din Europa. Şi un pragmatic, care vede falimentul inevitabil al Republicii Moldova, ar spune precum fostul preşedinte al României: dacă vă abateţi de la planul A (nu eliminaţi barierele birocratice de genul paşapoartelor, nu introduceţi mass-media în limba română, nu vă opriţi jefuirea populaţiei), aplicăm planul B. B - nu de la Victorie*, ci de la Unire.

* anul acesta la Chişinău se sărbătoreşte cu mare fast proletar, datorat revenirii la putere a comuniştilor, a 70 de ani de la marea victorie împotriva fascismului (prima decizie în acest sens fiind semnată de premierul Filat în 2012 - Hotărârea statelor CSI privind pregătirile pentru sărbătorirea jubileului de 70 de ani de la Biruinţa poporului sovietic în Marele Război pentru Apărarea Patriei).

Crimeea şi „specialiştii”

Agenţii de influenţă ai Kremlinului se dau de gol, de voie de nevoie în ultima vreme, pe parcursul derulării conflictului din Ucraina.

România se transformă, prin participarea la sistemul NATO antirachetă, într-o “platformă de agresiune” împotriva Rusiei, susţine, într-un interviu acordat agenţiei ruse Sputnik, controversatul politician belgian Luc Michel, liderul mişcării radicale Partidul Comunitar Naţional European. De altfel, toate partidele de extremă europene au fost finanţate generos de către Kremlin, şi în România nu puţini fiind vocile aşa-zis naţionaliste care susţineau că e dreptul Rusiei să ia Crimeea. Am avut astfel de voci şi în cadrul organizaţiei pe care o reprezint, pe care le-am eliminat la timp.

La articolul din Adevărul despre trocul propus de Băsescu: unire contra Transnistria -  este citată o oarecare expertă care pune Unirea paşnică dintre cele două state pe acelaşi loc cu anexarea Crimeei. Toate astea, desigur, sub ambalaj european. Dar este Unirea totuna cu integrarea europeană?

Unirea asta nu ţî-i deal pe vale. Şi nici integrare

Cu precădere în ultimii ani, ideea integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană a fost fluturată ca şi variantă pentru Reunire. Apărută din lipsa de viziune şi din laşitatea politicienilor, această “opţiune” nu este decât o pistă falsă. Mai ales după alegerile de la Chişinău din 30 noiembrie 2014. Argumentele ce vin în susţinerea acestei afirmaţii sunt de necontestat....

Uniunea Europeană este, primordial, o construcţie ECONOMICĂ şi nicidecum una IDENTITARĂ. Prin urmare, integrarea nu este deloc sinonimă cu Unirea. Ungaria şi România au aderat ambele la spaţiul economic european. Asta înseamnă că s-au unit? Aceeaşi întrebare este valabilă pentru oricare alte două state membre ale Uniunii şi ar fi valabilă şi în ipoteza, îndepărtată, a aderării Rep. Moldova la U.E. Să nu uităm că între momentul semnării acordurilor de asociere şi de liber schimb cu Uniunea Europeană, pentru România au mai trebuit mulţi ani până la deplina integrare, iar România avea totuşi o situaţie economică, instituţională şi politică mai bună decât Rep. Moldova, nu avea zone separatiste între graniţele sale ş.a.m.d.  Răspunsul este unul singur şi el este evident: NU. Unirea este şi trebuie să fie în primul rând identitară şi de abia mai apoi, economică, politică şi administrativă.

Subiectul "integrării europene prin sine, ca un stat de sine stătător" se află pe agenda publică din Republica Moldova, însă integrarea în Uniunea Europeană este mai degrabă o promisiune electorală a liderilor politici de la Chişinău, nicidecum o certitudine într-un timp rezonabil, aşa cum am detaliat mai sus. Nenumăraţi oficiali de la Bruxelles au avertizat că există obstacole în calea acestei aderări şi că ea nu se va realiza înainte de  anul 2030. Viceprim-ministrul, ministrul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Natalia Gherman, consideră că nici Republica Moldova, nici Uniunea Europeană nu sunt pregătite pentru ca autorităţile de la Chişinău să depună cererea de aderare la UE, într-o declaraţie dată miercuri.

Conflictul transnistrean este unul cald, nu îngheţat şi subliniază slăbiciunea Republicii Moldova şi caracterul conducătorilor ei. Pericolul transnistrizării Republicii Moldova, de jure – prin federalizare, şi de facto – prin unificarea condiţionată de o autonomie extinsă a Tiraspolului, parte egală cu Chişinăul, planează sumbru asupra perspectivei integrării în Uniunea Europeană.

În concluzie, unirea cu România este singura modalitate  pentru revenirea Republicii Moldova în familia europeană, căreia îi aparţine, respectiv calea prin care aceasta va obţine prosperitate şi asigurarea  tuturor  drepturilor şi libertăţilor din  registrul democratic. Iar din partea României, Unirea ar fi un adevărat gest de solidaritate naţională cu partea mai puţin norocoasă a poporului român.

Iar conflictul transnistrean nu poate fi soluţionat decât de o viitoare Românie unită: c-o fi monedă de schimb, ulterior, asta nu trebuie declarat, ci realizat de actuali şi viitori preşedinţi.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite