Eveniment

articolul anterior articolul urmator

A doua condamnare a Unionismului? Cum s-au infectat istericii anti-unionismului cu microbul sovietic

26
2 May 2022 08:02:40
LARICS
Românul basarabean Gheorghe Ghimpu a stat şase ani în GULAG-ul
 sovietic pentru acuzaţia de românism. Pe 27 aprilie 1990, a coborât 
drapelul sovietic de pe sediul parlamentului de la Chişinău, arborând 
Tricolorul românesc. A spus şi a crezut un singur lucru: „Ne vom salva doar revenind la românism şi realizând reîntregirea neamului românesc”
Românul basarabean Gheorghe Ghimpu a stat şase ani în GULAG-ul sovietic pentru acuzaţia de românism. Pe 27 aprilie 1990, a coborât drapelul sovietic de pe sediul parlamentului de la Chişinău, arborând Tricolorul românesc. A spus şi a crezut un singur lucru: „Ne vom salva doar revenind la românism şi realizând reîntregirea neamului românesc”

1969 - anul în care URSS era la apogeul puterii sale economice şi militare şi al influenţei internaţionale. Pe 21 august 1968, tancurile sovietice călcaseră, sub şenilele lor, speranţa independenţei Cehoslovaciei.

Analiză realizată de Petrişor Peiu*

«Salut Congresul naţiunilor în numele românilor din Basarabia! (subl.-Gh.Ghimpu) Mulţi au auzit de „moldoveni”, dar puţini cred că ştiţi că naţiunea moldovenească nu există. Există o naţiune română (subl.-Gh.Ghimpu). Numele Moldova, moldoveni este numai teritorial, dar nu naţional, iară dacă noi numim „moldoveneşti” comitetele şi organizaţiile noastre, o facem aceasta numai din punct de vedere tactic, fiindcă cuvântul „român” sună prea aspru la urechile vrăjmaşilor noştri, de care avem foarte mulţi, ca d-voastră, şi el le serveşte de a ne acuza pe noi de separatism… - Teofil Gh.Ioncu,  reprezentant al Partidului Naţional Moldovenesc, declaraţie în cadrul Congresului naţiunilor din Rusia, 1917.» (Sursa: Gheorghe.Ghimpu, Conştiinţa naţională a românilor moldoveni, Chişinău, 1999

Unionism încarcerat

La Chişinău funcţiona, de mult, în clandestinitate, Frontul Naţional-Patriotic din Basarabia şi Nordul Bucovinei (FNP), care avea ca obiective ieşirea Moldovei din componenţa URSS, formarea Republicii Populare Moldoveneşti, unificând şi celelalte teritorii românofone din zonă (Nordul Bucovinei, Sudul Basarabiei, teritorii din stânga Nistrului) şi unirea ulterioară cu România. Impresionaţi de refuzul lui Ceauşescu de a participa la intervenţia trupelor Pactului de la Varşovia în Cehoslovacia, liderii Frontului decid să ceară sprijin României în lupta împotriva puterii sovietice şi îl trimit, pe 29 martie 1969, pe Alexandru Usatiuc-Bulgăr, la Bucureşti. Acesta lasă în cutia poştală nr.6 a oficiului Gării de Nord un plic conţinând 70 de pagini privitoare la activitatea şi scopurile FNP, iar în anul următor, Usatiuc-Bulgăr mai vine o dată la Bucureşti, ocazie cu care, pe 12 iunie 1970, cere o audienţă la Ceauşescu, Consiliul de Stat al României. Preşedintele Nicolae Ceauşescu, temător de o „ provocare unionistă” nu-l primeşte în audienţă. Dar perseverentul Usatiuc-Bulgăr se întâlneşte, până la urmă, cu trei consilieri de-ai lui Ceauşescu (consilierul-şef Predescu şi alţi doi consilieri care nu s-au prezentat). Audienţa durează 3 ore şi 40 de minute, Usatiuc-Bulgăr explicând în detaliu activitatea FNP, la plecare mai dându-le acestora o copie după documentele lăsate în cutia poştală a Gării de Nord.

După trei săptămâni de încercare de a descâlci tâlcul poveştii, Ceauşescu decide că era o „provocare unionistă”. Şi îl mandatează pe Ion Stănescu, Preşedintele Consiliului Securităţii de Stat al Republicii Socialiste România, să trimită, pe 30 iunie 1970, o scrisoare strict secretă (nr. 14006418) prin care îl informa pe preşedintele KGB al URSS, Iuri Andropov, despre vizita cetăţeanului sovietic Usatiuc Alexandru. Împreună cu scrisoarea, Stănescu îi trimite lui Andropov şi plicul cu documentele lăsate de Usatiuc-Bulgăr. Evident că autorităţile sovietice şi-au frecat mâinile de bucurie, minunându-se de pleaşca care le căzuse în plasă. Alexandru Usatiuc-Bulgăr este arestat pe 13 decembrie 1971 la Kislovodsk. La scurt timp sunt arestaţi şi Gheorghe Ghimpu, Valeriu Graur şi Alexandru Şoltoianu, iar pe 13 iunie 1972, judecătorii V. Florea (preşedintele completului), M. Mariţoi si L. Dubanjeu, români sadea după nume, hotărăsc să-l condamne pe Alexandru Usatiuc-Bulgăr la şapte ani de închisoare-lagăr corecţional cu regim sever şi cinci ani de deportare, pe Gheorghe Ghimpu la şase ani de încarcerare în închisoarea-lagăr corecţional cu regim sever şi pe Valeriu Graur la patru ani de încarcerare în închisoarea-lagăr corecţional cu regim sever. Într-un alt proces, la Cernăuţi, Alexandru Şoltoianu a fost condamnat la şase ani de închisoare-lagăr corecţional cu regim sever şi cinci ani de deportare. O mulţime de basarabeni şi bucovineni au fost daţi afară de la lucru, în special, din învăţământ iar câteva sute de elevi şi studenţi au fost eliminaţi din instituţiile de învăţământ, mai mulţi tineri fiind puşi sub urmărire de către KGB (sursa: Alexandru Usatiuc-Bulgăr, Cu gândul la o lume între două lumi, Ed. Lyceum, 1999). Acesta a fost preţul plătit de românii din Basarabia pentru că unii români de la Bucureşti au considerat unionismul lor o „provocare”...

Fantoma anti-unionismului bântuie din nou

Şi pentru că se apropie 16 mai, unii plângem cei 210 ani scurşi de la anexarea Basarabiei de către Imperiul ţarist, dar alţii aniversează. Aşa cum se pricep mai bine. Astfel că, în ultima vreme o stafie bântuie minţile prea înfierbântate din laboratoarele „progresismului”. Cică aceia care îşi doresc şi susţin Re-Unirea României cu Republica Moldova ar fi agenţii secreţi ai lui Putin şi ar sluji retorica Moscovei.  

Ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns faptul că oameni care ştiu să scrie şi să citească pot spune asemenea năzbâtii, precum: „Destabilizarea (Republicii Moldova) are şi mai mari şanse de izbândă cu ajutorul unor teme de propagandă care să provoace tensiuni interne, cum este agitarea temei unioniste”.

Adică, dacă eu zic că Re-Unirea ar aduce basarabenilor integrarea în UE şi NATO şi o viaţă mai bună, de fapt destabilizez Republica Moldova şi sunt, care va să zică, agentul lui Putin? Au simţit, probabil, criticii unioniştilor, că trebuie să mai facă odată ceea ce a făcut înaintaşul lor, Ion Stănescu, şeful securităţii din anii 60-70...

Ca vechi unionist ce mă aflu mărturisesc că am văzut şi am auzit multe justificări de la cei care se împotrivesc Re-Unirii. Că nu e momentul, că nu avem suficientă forţă economică, că s-ar supăra Germania, că sărmanii basarabeni s-ar fi rusificat şi câte altele, una mai comică decât alta. Dar să ajungi să spui că românii de pe ambele maluri ale Prutului care îşi doresc să trăiască în aceeaşi ţară sunt agenţii lui Putin şi au o agendă secretă anti-UE şi anti-NATO mi se pare de un ridicol absolut şi va intra în toate manualele dezinformării ca prostia supremă.

„Argumentele” anti-unioniştilor

Ridicolul isteriei anti-unioniste este total şi surprinzător de aberant. El se bazează, în primul rând, pe ideea că dacă românii de dincoace de Prut le-ar propune astăzi Re-Unirea românilor de dincolo de Prut, acest lucru „serveşte perfect propagandei lui Putin”. Dar aceiaşi oameni care vituperează împotriva dreptului românilor de a-şi croi singuri viitorul sunt cei mai mari apărători ai dreptului ucrainenilor de a-şi croi singuri viitorul. Mai mult, din câte ştiu eu, niciun român nu a cerut vreodată ca armata română să ocupe Republica Moldova. De fapt, s-a cerut ca cele două state să organizeze referendumuri pentru Unire. Cum serveşte un proces democratic şi universal acceptat precum referendumul „propagandei lui Putin”?

În al doilea rând ni se aduce ca argument împotriva Re-Unirii un sondaj recent care indică faptul că majoritatea „basarabenilor cred majoritar că vinovaţi pentru război sunt Zelenski, NATO şi Occidentul (43.6%), iar Vladimir Putin şi Alexandr Lukashenko sunt cei mai de încredere lideri externi. Cei mai mulţi, 57%, consideră că sancţiunile împotriva Rusiei trebuie ridicate sau măcar reduse”. Şi cică dacă unul sau altul enunţă, prin studiouri de televiziune, soluţia unionistă ca fiind o soluţie pentru viitorul celor 3 milioane de români basarabeni, asta ar aduce o mai mare susţinere pentru Putin în Republica Moldova. Otrăviţi de putregaiul unor aserţiuni servite de te miri cine, autorii acestei teze nu găsesc cu cale să observe că monstruoasele rezultate ale sondajului invocat de detractorii unionismului (aici) au fost posibile tocmai datorită situaţiei nesigure pe care Republica Moldova o are după 1991. Şi chiar în aceste condiţii, unionismul se menţine la 36%, în ciuda faptului că nu există niciun partid în Republica Moldova care să îl propage eficient sau că de la Bucureşti nicio voce politică de decizie nu se exprimă pe direcţia asta.

Atmosfera viciată de dincolo de Prut, presa (în primul rând televiziunea) dominată şi controlată de Federaţia Rusă şi ruşinea românilor de a spune lucrurilor pe nume, acestea toate au făcut posibilă opinia majoritar pro-rusă din Republica Moldova. Nu unioniştii (cu modestie m-aş trece în rândurile acestora) au creeat o mentalitate pro-rusă în Republica Moldova, ci mediul fetid în care trăiesc fraţii noştri de acolo, infestaţi zi de zi cu televiziunile ruseşti şi cu statalismele lui Voronin şi Dodon

Dacă nu ar avea despre realitatea din republica de peste Prut o imagine redusă la bomboanele Bucuria şi vinul de Purcari, poate că cei care propagă teoria anti-unionistă ar şti, de exemplu, că tezele unioniste sunt enunţate public doar de apropiaţii lui Mihai Ghimpu şi de câţiva intelectuali cu părul alb, rămaşi aceiaşi frumoşi din zilele de glorie ale revistei „Literatura şi Arta” de la Chişinău. De altfel, aş pune rămăşag pe orice că istericii anti-unionismului nu au citit niciodată vreun rând scris de Mihai Cimpoi, Grigore Vieru, Leonida Lari,  Nicolae Dabija, Valeriu Matei, cum nu cred că au auzit nici măcar de marele erou Gheroghe Ghimpu sau de penele importante de azi, precum Val Butnaru.

Un alt argument din panoplia detractorilor Re-Unirii este faptul că Republica Moldova are o parte din teritoriu (Transnistria) ocupată de trupele ruse. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, nu există niciun unionist autentic care să ceară Re-Unirea cu includerea Transnistriei! (vezi aici.)

Toţi unioniştii admit că o eventuală Românie reunificată va trebui să renunţe definitiv la o regiune separatistă pe care, oricum, Republica Moldova NU a controlat-o niciodată. De altfel, realist vorbind, acolo este un fel de Kosovo, un cvasi-stat nerecunoscut internaţional, dar unde populaţia nu îşi mai doreşte nicio asociere cu Republica Moldova. Iar a invoca Transnistria pentru a combate unionismul este exact preluarea argumentului principal al Moscovei. Căci Transnistria a fost ocupată şi desprinsă de Chişinău cu scopul precis de a bloca o eventuală Re-Unire a românilor, lucrul de care se temeau toţi moştenitorii URSS.

Ar trebui să le reamintim, totuşi, celor cu poziţii violent anti-româneşti că, în pofida articolelor şi strigătelor de disperare ale lor, naţiunea română există şi creşte. Şi are exact aceleaşi drepturi ca alte naţiuni europene. Inclusiv dreptul la Re-Unire paşnică. Bunăoară, fix aceleaşi drepturi avem şi noi, românii, precum cel mai mare popor european, germanii. Poate aţi uitat prea repede, stimabililor, dar Republica Federală Germană nu a recunoscut niciodată entitatea RDG înfiinţată artificial de către URSS (asemenea entităţii Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, înfiinţată artificial de către aceeaşi URSS). Ba mai mult, foarte multe figuri publice din RFG au cerut Unirea cu RDG, inclusiv în perioada când Kremlinul era la apogeul puterii şi influenţei sale, în anii 60-70. De exemplu, în august 1968, germanii din RFG cereau şi ei unirea cu RDG, deşi tancurile sovietice defilau prin Praga, la graniţa germană. Lor , germanilor, de ce nu le aplicăm aceeaşi judecată? Or fi fost şi ei agenţii Kremlinului în 1968?

Dincolo de ideologie şi procese de intenţie

Toate argumentele pe care le-am înşirat mai sus rămân, însă, doar figuri stilistice. Pentru că fondul problemei este cu totul altul: în primul rând, în Republica Moldova, 78% dintre cetăţeni vorbesc limba română (unii, este adevărat, cred că ea se numeşte limba moldovenească), iar teritoriul dintre Prut şi Nistru a fost, dintotdeauna până la 1812, parte a principatului Moldovei, una dintre ţările române.

Sursa aici.

În al doilea rând, existenţa unei Republici independente întru Prut şi Nistru în ultimii 31 de ani, i-a adus acesteia statul de cea mai înapoiată economie a Europei (mă rog, cu excepţia Kosovo, care nu e chiar un stat recunoscut):

Country

Last

Previous

Reference

Unit

Luxembourg

110261

113940

Dec/20

USD

Ireland

89689

87786

Dec/20

USD

Switzerland

68393

70920

Dec/20

USD

Norway

63586

64453

Dec/20

USD

Denmark

55938

57678

Dec/20

USD

Netherlands

54210

56629

Dec/20

USD

Iceland

52280

56914

Dec/20

USD

Austria

51936

55833

Dec/20

USD

Germany

50922

53639

Dec/20

USD

Sweden

50683

52531

Dec/20

USD

Belgium

48210

51743

Dec/20

USD

Finland

47261

48689

Dec/20

USD

Euro Area

43681

46914

Dec/20

USD

France

42026

45834

Dec/20

USD

United Kingdom

41627

46406

Dec/20

USD

European Union

41504

44276

Dec/20

USD

Malta

39222

43951

Dec/20

USD

Italy

38992

42663

Dec/20

USD

Czech Republic

38319

40696

Dec/20

USD

Cyprus

37655

40227

Dec/20

USD

Lithuania

36732

37063

Dec/20

USD

Slovenia

36548

38906

Dec/20

USD

Spain

36215

40806

Dec/20

USD

Estonia

35638

36830

Dec/20

USD

Poland

32238

33121

Dec/20

USD

Portugal

32181

34880

Dec/20

USD

Hungary

31008

32554

Dec/20

USD

Slovakia

30330

31871

Dec/20

USD

Latvia

29932

30859

Dec/20

USD

Romania

28833

29858

Dec/20

USD

Turkey

28385

28199

Dec/20

USD

Greece

27287

29723

Dec/20

USD

Croatia

26465

28754

Dec/20

USD

Russia

26456

27211

Dec/20

USD

Bulgaria

22384

23192

Dec/20

USD

Belarus

19148

19283

Dec/20

USD

Montenegro

18279

21534

Dec/20

USD

Serbia

18210

18292

Dec/20

USD

Macedonia

15848

16600

Dec/20

USD

Bosnia and Herzegovina

14340

14897

Dec/20

USD

Albania

13295

13671

Dec/20

USD

Ukraine

12377

12809

Dec/20

USD

Moldova

12325

13022

Dec/20

USD

Kosovo

10776

11486

Dec/20

USD

Sursa aici.

Nu cred că e cazul să mai aduc în discuţie şi alte aspecte, precum dependenţa energetică de ruşi a Republicii Moldova, care nu ar face decât să întărească argumentele mele. Cert este că ne aflăm în situaţia în care ni se neagă dreptul de a cere Re-Unirea pe cale paşnică cu un stat în care peste trei sferturi din populaţie vorbeşte aceeaşi limbă cu noi şi care s-a dovedit incapabil să aducă prosperitate propriilor cetăţeni! De ce, privind, cele două tabele de mai sus, nu avem dreptul să cerem Re-Unirea României cu Republica Moldova? De ce, doar pentru că unii se încăpăţânează să nege evidenţa?

Sau poate ar trebui să ne aşteptăm, noi unioniştii să fim deferiţi, de astă dată, justiţiei progresiste pentru vina de a fi unionişti? Adică români.

aici.

Oare ce blestem a căzut acum pe capul nostru ca unii dintre urmaşii securistului Ion Stănescu de la Bucureşti să lanseze o nouă campanie de linşare a unioniştilor, după 52 de ani de la momentul 1970?

*Petrişor Peiu este membru în Colegiul de Experţi LARICS.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

26 Comentarii

Lucifer
2.05.2022, 08:56:21

În 1918 nu a fost Unire ci alipire, nerecunoscută prin tratate de SUA, Rusia și Japonia. Deci, termenul de Re-Unire este impropriu. NB. Nimeni din Europa de Vest NU vrea să aibă loc această Unire, mai ales Germania și Rusia. Poate totuși în 2024 vom alege ca Președinte unificator pe Maia Sandu, ca pe A.I.Cuza altădată....

-2 (8 voturi)
bibicu
2.05.2022, 09:13:22

Imi pare rau dar visati. Moldovenii nu doresc unirea. Eu sunt un mare anti-Putinistoid dar n-o sa votez in veci unirea la referendum. va sugerez sa le explicati romanilor cat i-ar costa unirea si o sa vedeti cati o mai vor. Moldovenii care se simt romani sa vina in Romania si incheiem discutia. Nu am nici cel mai mic chef sa-i suport pe toti pulifricii rusi de tipul DODON si altii prin Romania si parlamentul romaniei. In perioada interbelica politicienii moldoveni nu s-au integrat deloc in Romania, nu prea au fost de pe aici. Asta e realitatea.

+1 (9 voturi)
Lucifer
2.05.2022, 09:42:04

Nu este aşa, din toate punctele de vedere o eventuală Unire ar fi benefică pentru România+Moldova. Este adevărat, pe termen scurt ar fi nişte cheltuieli, dar pe termen lung beneficiile ar fi mult mai mari.

+3 (7 voturi)
bibicu
2.05.2022, 10:18:19

@lucifer: ce avantaje tata? nu o sa avem nici un fel de avantaje, numai belele si obligatii. regiunea de la nord de chisinau are pib la nivel de africa, de 8 ori mai mic decat in zona Botosani care e cea mai saraca zona din Romania. daca te referi la faptul ca basarabenii fac copii multi, atunci se pot muta in Romania daca le place aici.

-2 (8 voturi)
MV R.
2.05.2022, 10:12:31

Stimate domn Petrișor Peiu,există sau nu o masă critică pro-unionism în Republica Moldova,AZI,în AD 2022? Lăsați excursul prin trecut și speculațiile pe bază de statistici,reveniți la realitatea cea crudă și nedreaptă:dacă NU există(și nu există!) o masă critică pro-unionism,ce putem noi,Republica România,să facem? Că de anexat nu poate fi vorba,așa e? Deci?

+1 (5 voturi)

Vezi toate comentariile (26)

Modifică Setările