Adevărul se înrolează pentru salvarea planetei

Redactorii noştri îşi propun să scrie zilnic despre protecţia mediului în ţară, în lume şi în spaţiu. Trebuie să ne întoarcem privirile spre natură şi să devenim sensibili la

Redactorii noştri îşi propun să scrie zilnic despre protecţia mediului în ţară, în lume şi în spaţiu. Trebuie să ne întoarcem privirile spre natură şi să devenim sensibili la problemele ei, să demarăm proiecte ecologice, cât încă mai avem timp

Avem darul înnăscut de a recunoaşte imediat frumosul. Un peisaj care place unui om place oricărui alt om. Toţi tânjim după verdeaţă, vrem apă limpede şi rece, cer senin, pomi înfloriţi şi plaje imense, cu nisip fin şi palmieri. Astfel de imagini mirifice au darul de a ne face fericiţi şi în faţa perfecţiunii naturii vibrăm împreună, ca sufletele-pereche.

Desigur, cu toţii ne dorim acelaşi lucru: să oprim încălzirea globală şi să asigurăm supravieţuirea acestui rai care, vai nouă, este unic în Univers.

În timp ce noi visăm frumos, uraganele s-au mutat în Rusia, la Londra stratul de grindină dintr-o zi de iulie arată ca zăpada din timpul iernii, iar în Statele Unite ori plouă cu găleata, ori iau pădurile foc, din lipsă de apă.
Pământul e încolţit de tot felul de anomalii climatice, care nu sunt decât primele rânjete ale monstrului cu şapte capete numit eufemistic "încălzire globală". Ceea ce urmează va fi mult mai rău. Oamenii de ştiinţă caută explicaţii. Politicienii caută soluţii. Dar noi, oamenii obişnuiţi, oare nu putem face nimic?

Încălzirea globală şi poluarea

Există o teorie clasică a motivelor încălzirii globale, dar şi nenumărate alte ipoteze, mai mult sau mai puţin verificabile. Convenţional, încălzirea globală este provocată de creşterea concentraţiei de bioxid de carbon şi de metan din atmosferă.

Din cauza acestor gaze, care au capacitatea de a acumula căldură, o bună parte din energia radiată de solul încins de razele Soarelui nu mai părăseşte atmosfera şi se întoarce tot spre pământ. Această căldură se adaugă energiei termice trimise de Soare, iar planeta se încălzeşte suplimentar, ca şi când ar fi înconjurată de o seră.

Această teorie îi consideră pe oameni vinovaţi de schimbarea climei, pentru că ei sunt cei care produc un surplus de gaze de seră.

Vulcanii au o contribuţie

Profesorul Nikolai Yasamanov, de la Universitatea de Stat din Moscova, spune că o importantă contribuţie la efectul de seră o au erupţiile vulcanice submarine. Conform teoriei sale, lava care străbate crusta de pe fundul oceanelor se amestecă cu apa mării şi eliberează metan. Acest gaz străbate apele mărilor şi oceanelor, iar când iese în atmosferă reacţionează cu oxigenul şi rezultă un surplus de bioxid de carbon.

Mărirea din ultimii ani a activităţii vulcanilor nu a fost provocată de om, ci este un efect al schimbărilor de polaritate magnetică. Acestea au generat o amplificare a mişcărilor plăcilor tectonice, care se manifestă vizibil prin cutremure şi o creştere a activităţii vulcanilor.

Oceanul eliberează gaze de seră

Geograful Andrei Kapiţa, membru al Academiei Ruse de Ştiinţă, are o a treia explicaţie. El spune că sporirea cantităţii de bioxid de carbon din aer nu este o cauză a încălzirii globale, ci mai degrabă o consecinţă. Măsurătorile făcute de-a lungul anilor au demonstrat că în apele oceanelor se află mult mai mult bioxid de carbon dizolvat decât există în atmosferă.

Cum temperaturile cresc, o cantitate mai mare din apa oceanului se evaporă şi, drept consecinţă, o cantitate mai mare de bioxid de carbon este eliberată în atmosferă.

Un oceanograf spune că efectul nu există

Un cercetător de la Institutul de Oceanografie din Shirshov, Oleg Sorokhtin, merge chiar mai departe şi susţine că, de fapt, creşterea concentraţiilor de bioxid de carbon şi metan din atmosferă are ca principal efect accelerarea transferului de căldură dintre straturile inferioare ale atmosferei şi cele superioare, ceea ce provoacă răcirea atmosferei la nivelul solului, şi în niciun caz încălzirea ei.

Rusul e convins că efectul de seră e doar o invenţie a unor grupuri de interese care vor să promoveze noi tehnologii pe banii statelor implicate în lupta împotriva încălzirii globale.

Soarele şi-a schimbat temperatura

Khabibullo Abdusamatov, un savant de la Observatorul Astronomic din Pulkovo, e convins că numai Soarele e de vină. El spune că temperaturile de pe Terra au crescut direct proporţional cu mărirea temperaturii de la suprafaţa Soarelui.

Conform acestei teorii, exploziile din Soare sunt într-un ritm accelerat de creştere, atât ca intensitate, cât şi ca frecvenţă, ceea ce măreşte cantitatea de căldură trimisă spre Pământ.

Abdusamatov face pariu cu oricine pentru această teorie şi estimează că îngrijorarea pământenilor va scădea începând cu anul 2015, când temperaturile de pe Terra vor reveni la normal. În deceniul 2035-2045, Soarele se va afla la minimul său de activitate şi ne vom sătura de frig şi de zăpadă.

Multe teorii, puţine explicaţii

Dacă am adăuga la aceste teorii şi pe cele privitoare la consistenţa şi stratul protector al norilor, care se formează din cauza pulberilor metalice luate de vânt, teoriile privind ionizarea straturilor superioare ale atmosferei, care permit razelor cosmice să penetreze mai uşor atmosfera terestră, abia dacă am putea spune că am nominalizat cele mai importante teorii ştiinţifice ce încearcă să explice încălzirea globală.

Chiar dacă au fost emise atât de multe teorii, omenirea nu ştie practic nimic precis, aşa cum bine puncta un film american-dezbatere, realizat în 2004 şi completat în 2006, numit "What the Bleep do we know?" ("În fond, noi ce naiba ştim?"). Răspunsul corect ar fi: "Mai nimic". Ca atare, orice contribuţie în studiul acestei probleme merită atenţie, fiecare om al mediului merită să fie onorat, pentru că numai în acest fel vom găsi, până la urmă, drumul pe care trebuie să mergem ca să fim în siguranţă.

O "echipă verde", în lupta pentru protecţia naturii

E nevoie numai de catastrofe naturale pentru ca jurnaliştii să scrie despre mediu? Trebuie să aşteptăm canicula sau inundaţiile pentru a scrie despre protecţia mediului? Ei bine, noi credem că nu. Ne-am hotărât să scriem zilnic despre ce se întâmplă în jurul nostru, despre cum influenţează oamenii schimbarea climei, despre noutăţi şi "tehnologii curate", despre protejarea mediului...

Orice subiect ecologic va stârni interesul nostru. Credem că mediul nu trebuie schimbat pentru nevoile omului, ci noi ar trebui să ne adaptăm la mediu.

Echipa de la "Adevărul verde" va scrie şi se va implica în orice proiecte care să ajute la schimbarea modului în care românii relaţionează cu natura. Dacă vom reuşi să mişcăm ceva în atitudinea oamenilor în privinţa mediului, dacă vom vedea străzi mai curate sau mai puţine maşini pe bulevardele Capitalei înseamnă că o mică parte din rolul nostru de jurnalişti s-a îndeplinit.

Cititorii noştri vor fi informaţi despre ultimele noutăţi din legislaţia de mediu, dar şi despre ultimele măsuri pe care autorităţile le iau şi care îi privesc direct. Atunci când autorităţile greşesc sau când oamenii de afaceri şi companiile poluează, nu vom pregeta să scriem. Nu suntem singurii jurnalişti care scriu despre mediu.

În ziarele din străinătate există pagini întregi dedicate naturii, iar jurnaliştii de mediu sunt grupaţi în societăţi speciale. Noi nu ne vom grupa în asociaţii, ci vom scrie despre orice subiect care ar putea să-i intereseze pe cititorii noştri pasionaţi de natură. Intenţia noastră este ca fiecare articol să stârnească dezbateri aprinse.

Ecologia, politica viitorului?

Preocupările ecologice constituie, mai nou, o bună rampă de lansare politică. La ora actuală, din guvernele cu un grad crescut de competenţă, (cum sunt considerate, spre exemplu, noile cabinete ale Franţei sau Marii Britanii) fac parte miniştri ce sunt obligaţi să prezinte electoratului planuri foarte bine structurate şi măsuri cât se poate de concrete referitoare la schimbările de natură ecologică menite să îmbunătăţească viaţa, calitatea mediului înconjurător şi relaţia acestuia cu specia umană.

Ecologia poate aduce un capital politic imens şi poate asigura o popularitate crescută celor ce îşi fac din ea o platformă electorală. Este cazul, bunăoară, al democratului Al Gore, fostul vicepreşedinte american din administraţia Clinton, care a devenit unul dintre cele mai îndrăgite personaje ale scenei social-politice internaţionale, graţie implicării sale profunde în "campania verde".

Ce-i drept, reputaţia sa de ecologist convins, care luptă pentru salvarea a ceea ce se mai poate salva de pe planetă, a fost ştirbită recent, după ce presa a aflat că, la nunta fiicei sale, Sarah, din meniu a făcut parte o specie rară de peşte cu dinţi din apele Patagoniei.

Dincolo de acest "incident", rămâne un fapt cert: ecologia politică câştigă din ce în ce mai mult teren în preferinţele electoratului şi devine un actor cu un rol complex şi bine determinat pe scena politică a oricărui stat.

Ecologia politică a luat naştere din întâlnirea ecologiei ştiinţifice cu ceea ce s-a numit "galaxia autonomilor", în care se regăseau toţi oamenii politici ce militau pentru autodeterminare şi respingeau deopotrivă regulile "tiranice" impuse de economie.

Sub semnul urgenţei

În 1979, în Belgia, a fost creat partidul "Ecolo" şi, la puţin timp după aceea, în Europa au început să apară primele formaţiuni politice "verzi". Acestea s-au grupat iniţial în Federaţia Partidelor Verzi Europene, care şi-a simplificat structura apoi, devenind Partidul Verde European.

Se poate spune că mişcarea ecologistă a luat naştere sub semnul urgenţei, date fiind schimbările dramatice climatologice şi ale mediului înconjurător, care afectează, de la un deceniu la altul, din ce în ce mai profund viaţa planetei. Unul dintre scopurile declarate ale ecologiei politice este regăsirea echilibrului pierdut dintre om şi natură, conştientizarea faptului că resursele naturale sunt limitate, iar ecosistemele - extrem de fragile.

Pentru a repara ce se mai poate repara, ecologia politică propune, la nivel mondial, elaborarea unor legi ferme, prin care să se stabilească gradul de implicare a oamenilor de ştiinţă şi folosirea tehnologiilor de ultimă oră pentru refacerea echilibrului natură-om. Şi cât timp ecologia politică va ţine cont de triunghiul format de individ, mediu şi societate, ea are toate şansele să devină mişcarea politică reprezentativă a secolului XXI.