VIDEO Directorul SIE, Teodor Meleşcanu: Nu se mai poate vorbi de pericole la adresa României. Toate sunt la adresa siguranţei euroatlantice

Şeful Serviciului de Informaţii Externe (SIE), Teodor Meleşcanu, a vorbit, marţi, la Adevărul Live, despre pericolul declanşării unui război la graniţele României, despre profilul strategic al ţării noastre în materie de securitate, precum şi despre o posibilă candidatură la alegerile prezidenţiale din toamnă.

Principalele declaraţii:

Există pericolul să înceapă un război? Un conflict armat?

Atunci când vorbim de pericole la adresa securităţii României, trebuie să avem în vedere două elemente: profilul strategic al României la ora actuală, ca stat mebru al NATO şi UE, şi evoluţiile care au loc pe plan internaţional. Evident că am putea face o clasificare a pericolelor la nivel global care pot influenţa comunitatea internaţională în ansamblu său şi comunitatea euroatlantică, care ne priveşte şi pe noi, şi pericole specifice la adresa României. Această clasificare este mai degrabă scolastică, adică să ne dea posibilitatea să înţelegem mai bine lucrurile. 

În realitate, pericolele care se manifestă pe plan internaţional pot avea un efect asupra României, tot aşa cum cele din apropierea României se pot transforma în ameninţări la adresa securităţii euroatlantice sau mondiale. Există deci o ambivalenţă, adică nu putem spune că sunt categorii distincte care nu comunică între ele şi care nu au efecte una asupra celeilalte. Datorită acestei ambivalenţe pot exista conflicte internaţionale în locuri foarte îndepărtate de România care pot avea efecte asupra securităţii României. 

Un exemplu este războiul din Afganistan, mai exact operaţiunea legată de Al-Qeada, care are efecte şi în imediata noastră vecinătate. Efectul îl reprezintă pericolul de acte teroriste ce s-ar putea organiza şi pe teritoriul ţării noastre. Puţin greu de crezut însă. Dacă ne întoarcem cu puţin timp în urmă vedem că în Bulgaria, la câteva zeci de kilometri, la Burgas, a fost un act terorist.

Problema care se pune este de a înţelege şi a căuta măsurile cele mai bune de securitate pentru a asigura securitatea României pentru ca aceste pericole să nu ne afecteze. Aici sunt câteva lucruri care trebuie avute în vedere. În primul rând, România trebuie să fie preocupată vulnerabilităţile proprii pe care le are. Aceasta înseamnă o gândire strategică şi o planificare în materie de securitatea pe termen mediu şi lung, urmată de existenţa unei colaborări foarte strânse între toate structurile de securitate naţionale, care să acţioneze unitar pentru prevenirea unor asemenea pericole la adresa României. Trebuie să fim conştienţi că România are un profil strategic şi că foarte multe pericole pot avea impact asupra noastră. Cum le putem preveni? Trebuie să elucidăm aceste elemente de vulnerabilitate internă. Astăzi, noţiunea de securitate s-a schimbat fundamental în ultimii ani.

Dacă înainte, privea asigurarea securităţii statelor, astăzi conceptul de securitate se referă la securitatea cetăţeanului şi a statului în care trăieşte. Asta înseamnă o preocupare mult mai mare pentru vulnerabilităţile de tip economic, social, etnic, relaţii cu minorităţi şi alte lucruri care fac parte din elemente ce pot diminua riscurile de securitate la adresa României. Mai înseamnă predictibilitate şi responsabilitate în materie de politică externă. Din punctul meu de vedere mai înseamnă capacitatea şi voinţa de a te implica şi în rezolvarea marilor probleme internaţionale, nu numai a celor din regiune, înseamnă capacitatea de a aduna majorităţi conjuncturale structurile în care ne mişcăm, în UE şi NATO, pentru a găsi soluţii de consens la probleme de acest tip. Mai înseamnă şi preocuparea pentru asumarea şi respectarea normelor dreptului internaţional, principiilor nerecurgerii la forţă în relaţiile internaţionale şi chiar contribuţia directă la impunerea acestor elemente fundamentale pentru desfăşurarea cu o bază normală a relaţiilor internaţionale, precum şi eliminarea şi diminuarea vulnerabilităţilor la adresa României. Iată deci că este un tablou mult mai larg decât cel care ne tentează pe noi să ni-l asumăm şi care nu e foarte simplu de rezolvat.

Din păcate, la ora actuală, există un paradox al situaţiei de criză. Avem focare de criză chiar în apropierea ţării noastre. Există o anumită tendinţă de banalizare a acestora şi de acceptare a lor ca un lucru obiectiv din partea marii majorităţi. Mă refer la politiceni şi toţi oamenii care acţionează în domediul internaţional din România şi din alte ţări. Această banalizare a dus la apariţia unei noţiuni, aceea ce conflicte îngheţate.

Conflictul îngheţat înseamnă o acceptare a faptului că există un conflic care va dura pe timp nedeterminat, fără a conştientiza că, dintr-o mică scânteie, acest conflict poate deveni un conflict deschis între două sau mai multe state. Pe de altă parte, sunt reacţiile de tip emoţional, stimulate de mijloacele media, care fac ca elemente ale crizei să creeze stări de anxietate. De exemplu, recentul accident al cursei malaeziene. Desigur că au murit peste 200 de oameni, însă în acelaşi timp nu mai avem în vedere că în Siria au murit zeci de mii de oameni din cauza conflictului identitar. 

Avea România resurse să joace un rol mai activ în criza din Ucraina?

Din punct de vedere filozofic, se poate face mai mult. Dar la o analiză obiectivă, România a fost una din puţinele ţări care a avut o poziţie principială destul de corectă pe care şi-a asumat-o. Această poziţie a fost exprimată de preşedinte, prim-ministru, guvernul României. Pentru a media, trebuie, în primul rând, să existe o dorinţă din partea celorlalţi. Nu ştiu dacă s-a dorit. Există un interes fundamental pentru noi faţă de ceea ce se întâmplă în Ucraina.

Ceea ce se întâmplă acolo este o chestiune legată de o anumită evoluţie în materie de război, care a fost numit război hibrid. Un conflict în care sunt active forţele speciale, în care media joacă un rol important şi se exploatează vulnerabilităţile economice, se folosesc toate valenţele serviciilor speciale din toate ţările. Fără însă a se trece de linia roşie, aplicarea alineatului 5 din tratatul de la Washington. Dar nu a mai avut loc un atac, ci diverse acţiuni.

Federaţia Rusă, din informaţiile dumneavoastră, are vreo ţintă în România?

Profilul strategic al României este foarte clar. Suntem o ţară membră a comunităţii euroatlantice din lume. Ne aflăm la frontiera de est, dar suntem în interior, nu în afară. Nu există o problemă reală la adresa securităţii noastre. Există o diferenţă între posibilitate şi probabilitate. Posibilităţi există foarte multe, iar conflictul din Ucraina poate fi o asemenea posibilitate, dar pentru a se transforma în probabilitate trebuie să existe şi statul asupra căruia te concentrezi. Iar România nu este un stat singur. La ora actuală nu se mai poate vorbi de pericole la adresa României singură. Odată ce ai devenit membru NATO, nu mai eşti singur. Toate pericolele sunt la adresa singuranţei euroatlantice.

Au existat opinii din partea unor politicieni care au vorbit despre un rol al României de punte între Rusia şi Occident. Credeţi că este posibil ca România să joace acest rol de punte?

Rusia şi comunitatea euroatlantică nu sunt atât de îndepărtate una de cealaltă. Dacă vă uitaţi la tipul de relaţlii economice dintre ele veţi vedea că sunt împreună. Nu cred că există o prăpastie peste care trebuie construit un pod. România poate face mai mult, pentru că înţelegem mai mult mentalitatea, avem Moldova, al doilea stat româneasc etc. Ambiţia de a fi un fel de pod nu mi se pare o chestiune utilă. Suntem la graniţă, e adevărat, dar suntem în interior. Fiind la graniţă reprezentăm interesele comunităţii euroatlantice.

Totuşi, Federaţia Rusă a folosit arma economică. În cazul Ucrainei, este problema gazelor. Am avut şi un exemplu lângă noi: Bulgaria. Două bănci importante de la ei au avut probleme. Noi putem păţi aşa ceva?

În mod evident, energia este una din temele cele mai importante în materie de relaţii internaţionale. Este un ingredient indispensabil al progresului, dar energia este în acelaşi timp şi o armă, de temut chiar, aşa cum s-a dovedit pentru cei care depind de furnizarea de energie. De aceea, referirea la independenţa energetică pe care o avem şi noi este foarte greu de folosit. Chiar dacă ţi-ai propune să devii independent, nu o poţi face pe termen îndelungat pentru că resursele se epuizează. Conceputul care poate constitui cea mai bună protecţie este de asigurare a securităţii energetice.

Elementul fundamental al energiei, cu mult timp în urmă, era petrolul. Petrolul a ieşit însă din preocupări. Nimeni nu mai discută de transportul de petrol, acum se face pe mare. Avem ceva gaze naturale, petrol, se spune că avem ceva gaze de şist, un sector dominant de producere de energie nucleară. Nu suntem o ţară foarte expusă la acest tip de pericole. Dacă vom continua să gândim în termeni de securitate, posibilităţile de presiune asupra noastră se vor diminua.

Are România o strategie de întărire a securităţii energetice?

Sunt mai multe strategii de securitate energetică în România. Important este ca în momentul în care se convine pe o strategie, toţi factorii politici să vorbească pe aceeaşi voce. Nu poţi spune că azi eşti pentru gazele de şist şi mâine împotrivă.

Celebra conductă Nabucco era un proiect pe care România îl susţinea. Existau semnale la nivelul serviciului dumneavoastră că proiectul ăsta se poate nărui?

Au existat semnale şi am informat despre ele. Sunt convins că aceste semnale au fost receptate. Avem programul AGRI foarte important. Nu întotdeauan reuşim să mobilizăm un suport eficient pentru ca proiectele să fie luate în considerare. Toate conductele pe care le vom face vor trebui să fie cu dublu sens. Acesta este un element important al securităţii energetice a României.

Moldova pare că a avut o opţiune de a se îndrepta spre UE, dar procedurile durează. Au loc şi alegeri importante acolo. Cât de mare este riscul ca alegerile din Moldova să răstoarne situaţia?

Nu este niciun fel de secret că România este principalul partener al Moldovei în sprijinirea parcursului european. Dar este importantă voinţa clar exprimată a Moldovei. România are datoria morală să sprijine parcursul european al Moldovei. Prin experienţa acumulată, putem oferi şansa şi Moldovei. Dincolo de aceste aspecte, sprijinul trebui să fie bilateral. Realizarea unor proiecte percepute ca fiind benefice. Conducta Iaşi-Ungheni este unul din aceste elemente.

Moldova are o relaţie istorică, nu doar cu România, ci şi cu Rusia. Relaţia nu poate fi ignorată şi negată. Pentru cineva care a făcut şcoala în limba rusă este greu să o uite de pe o zi pe alta. În ce ne priveşte, trebuie să spunem că voinţa liber exprimată a Moldovei nu poate fi atacată sau distrusă de nicio intervenţie din străinătate. Este datoria ţărilor democratice în ansamblul lor. O să vedem ce va fi la alegerile care urmează. Noi ne putem exprima împotriva unor măsuri abuzive care să exercite presiuni asupra electoratului.

Un rol important îl are şi Germania. Observăm că există mult mai mult dialog între Germania şi Rusia decât între Rusia şi SUA. Mulţi analişti vorbesc despre o răcire a relaţiei dintre Germania şi SUA. Această răcire este reală. Va avea influenţă asupra României?

Există percepţii legate de securitatea dintre Germania şi celelalte state europene şi Federaţia Rusă. Acestea sunt gestionate în NATO. La nivelul NATO, legătura transaltlantică dintre SUA şi statele europene este considerată pilonul fundamental al securităţii europene. Pericolele la adresa securităţii depind de profilul strategic, dar şi de mutaţiile de pe plan internaţional. Este uşor de înţeles că embargourile au întotdeauna efecte şi asupra celor care li se impun şi asupra celor care le impun. Important este şi aspectul politic. Este o linie de demarcaţie, în care anumite valori nu pot fi puse în pericol de acţiuni ale altuia.

S-a vorbit  mult de acele sancţiuni impuse Rusiei. Se vorbea că Germania încerca să diminueze efectele lor. 

Nu a fost doar o discuţie a Germaniei cu celelalte ţări în materie de sancţiuni. Este o preocupare generală, cum putem adopta anumite sancţiuni, fără a avea un efect negativ asupra celor cărora le impunem, dar să dea un semnal ca să se treacă la un alt tip de politică.

De când cu conflictul din Ucraina, deşi lucrurile au început mai demult, s-a vorbit foarte mult de o lume în trasformare, de o lume în care se retrasează anumite linii geopolitice, în care se fac noi sfere de influenţă. România este pregătită să facă faţă unor asemenea transformări?

Există asemenena discuţii legate de efectele pe care schimbările din societatea internaţională le exercită asupra unor concepte legate de zone de influenţă. Cred că această discuţie este o încercare de refugiere în trecut a unor state care nu percep foarte bine ce se întâmplă în societatea internaţională. Suntem într-o profundă schimbare. Aceste schimbări au făcut ca azi să fie greu să vorbim de stabilitate. Dacă vorbim de Internet, ce sfere de influenţă poţi stabili acolo? Singura de diferenţiere între state este limba în care foloseşti Internetul. Se vorbeşte că Primăvara arabă s-a bazat pe o comunicare pe Internet foarte importantă. Cred în necesitatea de a privi lumea în schimbare: cine suntem, ce suntem şi ce dorim să facem.

Este conflcitul din Ucraina, dar în ultima perioadă a izbucnit un conflict vechi. Mă refer ce se întâmplă în Gaza. Multă lume şi-a amintit că pe vremea lui Ceauşescu reuşise ca România să fie acea punte dintre israelieni şi palestinieni. România mai poate juca un asemenea rol acolo?

Consider că dezvoltarea relaţiilor cu Israelul şi ţările arabe trebuie să fie un punct fundamental al politicii noastre. Avem afinităţi. Zona aceea trebuie să fie o prioritate. În ceea ce priveşte medierea, Israelul şi ţările arabe nu duc lipsă de mediatori. Mai degrabă, experienţa pe care ar trebui să o punem la dispoziţia acelor ţări este experienţa tranziţiei de la o societate dictatorială la democraţie. Cea mai mare contribuţie este din acest unghi de vedere. Istoria este o repetare pe trepte superioare. Putem oferi experienţa trecerii de la sisteme autoritare la sisteme democratice. Un regim autoritar face ca o decizie să depindă de un singur om.

Aş vrea să ne referim un pic şi la noi pentru că avem alegeri prezidenţiale. Cum este perceput în afară de către aliaţii noştri faptul că la toamnă vor avea loc alegeri? Există o temere sau un interes al lor?

În cadrul UE şi a NATO, există o valoare supremă, aceea de a ţine cont de decizia majorităţii populaţiei. Nu veţi vedea luări de poziţie care să se refere la unul sau la altul. Există o urmărire a poziţiilor exprimate de candidaţi. Nu există niciun fel de poziţie oficială şi niciun fel de exprimări. Acolo îi interesează care este politica urmată de România în următoarea perioadă.

Aţi declarat, nu cu mult timp în urmă, că în cazul în care veţi fi solicitat de către PNL să fiţi candidatul lor la prezidenţiale, veţi examina o astfel de propunere. Aţi fost membru PNL. Cât de valabile mai sunt aceste declaraţii?

Spre deosebire de alţi politiceini, nu-mi schimb declaraţiile. Eu am o poziţie în SIE, care este dorită şi de alţi politicieni. Am spus că am disponibilitatea să fac mai mult, pentru că am o experienţă. În acelaşi timp, am spus că ar fi fost o preferinţă dacă mi se făcea o propunere. Dacă mi se face o asemenea propunerea, o voi examina cu toată seriozitatea.